1:1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Timotei,
Pavel, apostol. In ce priveste forma introducerii si sensul termenilor, vezi comentariul de la Romani 1,1 si cel de la Faptele Apostolilor 1,2. Pavel se numeste pe sine apostol deoarece doreste sa sublinieze ca e ambasadorul Domnului.
Vezi harta cu evenimentele care au condus la scrierea Epistolei lui Pavel catre Coloseni
Voia lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Efeseni 1,1.
Timotei. In ce il priveste pe Timotei, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,1. Pavel il include pe Timotei in salutarea sau si in alte epistole de-ale sale (2 Corinteni 1,1; Filipeni 1,1; 1 Tesaloniceni 1,1; 2 Tesaloniceni 1,1; Filimon 1).
1:2 catre sfintii si fratii credinciosi in Hristos, care sunt in Colose: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos.
Sfintii. Gr. hagioi (vezi comentariul de la Romani 1,7). Fratii credinciosi. Sintagma apare in opozitie cu ,,sfintii”. Pavel lauda pe membrii bisericii din Colose pentru credinciosia lor, increderea pe care o poate avea in ei si fidelitatea lor neclintita. In Hristos. Vezi comentariul de la Efeseni 1,1.
Colose. (Mai des, Colossae.) Un oras din Frigia, la 110 mile inspre est de la portul maritim Efes. Pe vremea lui Pavel, Frigia era atasata la provincia romana Asia. Colose era situat pe malurile raului Lycus, nu departe de Hierapolis si Laodicea, cam la 13 mile de primul si cam la 10 mile de ultimul. Inainte Colose ocupase o pozitie foarte importanta. Prin acest oras trecuse ostirea lui Xerxes, persanul, cand acesta se indrepta sa atace Grecia. Xenophon il numeste ,,o cetate locuita, prospera si mare” (Anabasis, i. 2, 6; Loeb ed., Vol. 2, p. 253). Dar in vremurile Noului Testament populatia orasului scazuse mult. In ce priveste originea bisericii, vezi Introducerea, Cadrul istoric.
Har si pace. Vezi comentariul de la Romani 1,7; 3,24. Dumnezeu, Tatal nostru. Vezi comentariul de la Romani 1,7. Domnul Isus Hristos. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestor cuvinte. Dupa cat se pare, ele au fost adaugate prin analogie cu pasajul paralel din Efeseni 1,2.
1:3 Multumim lui Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, caci ne rugam neincetat pentru voi,
Multumim. Vezi si comentariul de la Efeseni 1,16. Cauza multumirii sale e aratata in Coloseni 1,4.5.
Dumnezeu, Tatal. [,,Dumnezeu si Tatal”, KJV]. Sau ,,Dumnezeu, si anume Tatal”. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea cuvantului ,,si” (din KJV).
Domnului … Isus Hristos. Vezi comentariul de la Efeseni 1,17.
1:4 si am auzit despre credinta voastra in Hristos Isus, si despre dragostea, pe care o aveti fata de toti sfintii,
Am auzit. Vestea despre sarea din Colose fusese adusa de catre Epafra (v. 7, 8).
Credinta. Credinta in Hristos nu e o simpla incredere in El ca persoana, ci o completa subordonare fata de voia lui Dumnezeu si incredere deplina in planul Sau. Este acceptarea caii lui Dumnezeu.
In Hristos Isus. Pavel descrie viata in Hristos ca sfera in care traieste crestinul, la fel cum aerul este mediul in care exista trupul lui. Cel care este ,,in Hristos” este inconjurat de principiile si legile Mantuitorului sau; el traieste prin ele si in ele. Isus este izvorul si ocrotitorul vietii lui. In acest cerc, care cuprinde tot ce reprezinta Isus Hristos, actioneaza credinta adevarata (vezi Efeseni 1,15; 1 Timotei 3,13; 2 Timotei 1,13; 3,15).
Dragostea. Gr. agape (vezi comentariul de la 1 Corinteni 13,1). Manati de principiul iubirii fata de Dumnezeu si al iubirii fata de frati, toti crestinii vor avea aceeasi simtire. Atitudinea aceasta are ca rezultat iubire pentru toti sfintii. Adevarata credinta in Dumnezeu nu poate produce mai putin de atat. Pavel este nespus de fericit de experienta inaintata a credinciosilor coloseni.
1:5 din pricina nadejdii care va asteapta in ceruri si despre care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei,
Nadejdii. Vezi comentariul de la Romani 8,24; 12,12. Acum Pavel ia in discutie ultima din cele trei de virtuti crestine. Credinta si iubirea nu doar ca isi au puterea in speranta, dar speranta aceasta este si tinta lor. Colosenii auzisera de planul de mantuire si in inima lor incoltise speranta. Aceasta speranta era forta motrice in toate experientele lor si in filozofia vietii crestine. In felul acesta speranta precede credinta. Deoarece Dumnezeu faurise deja planul de mantuire, exista speranta pentru omul cazut.
In ceruri. Crestinul spera ,,o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru” el (1 Petru 1,4; compara cu Filipeni 3,21). Credinta si iubirea manifestata de coloseni izvorase din increderea in implinirea scopului lui Dumnezeu, un univers fara pacat, plin de armonie.
Despre care ati auzit mai inainte. Pavel le reaminteste credinciosilor de bucuria si de entuziasmul pe care le-au avut atunci cand au auzit prima data solia Evangheliei. El doreste ca ei sa vada contrastul dintre credinta pe care o aveau atunci, bucuria care le inunda sufletele si indoielile si nestatornicia cauzate de soliile prezentate de invatatorii mincinosi (compara cu v. 23; 2,6–8.16–23).
Cuvantul adevarului. Adica solia care contine adevarul, vestea buna a vointei descoperite a lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 8,32). Adevarul este descoperirea gandurilor divine si are de-a face cu realitatile finale si vesnice.
Evangheliei. Vezi comentariul de la Marcu 1,1. Cuvantul aceasta poate fi inteles ca apozitie pe langa termenul ,,adevarului”. Este strans legat de fraza care urmeaza.
1:6 care a ajuns pana la voi si este in toata lumea, unde da roade si merge crescand, ca si intre voi. Si aceasta, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut harul lui Dumnezeu, in adevar,
Care a ajuns pana la voi. Este clar faptul ca in limba greaca pronumele relativ ,,care” se
poate referi doar la cuvantul ,,Evanghelie”. Compara cu v. 23.
In toata lumea. Vezi comentariul de la v. 23.
Da roade. Dovezile textuale favorizeaza adaugarea cuvintelor ,,si creste”. Un pom da roade
pentru ca traieste si infloreste. Tot asa si crestinul produce fara incetare roada Duhului (Galateni 5,22.23) deoarece viata lui Hristos e un principiu vital (vezi Marcu 4,20.28; Romani 7,4.5; Filipeni 4,17). Forta expresiei lui Pavel consta in ideea ca oriunde e predicata, Evanghelia aduce continuu roade.
Ca si intre voi. [,,Ca si in voi”, KJV]. Pavel trece de la adevarul general ca Evanghelia aduce roade oriunde e vestita, la faptul particular ca exact acest lucru s-a intamplat in Colose. De aceea biserica aceasta joaca un rol important in scopul universal al lui Dumnezeu de a mantui oamenii.
Din ziua. Pentru a vedea felul in care Evanghelia a ajuns in Colose, vezi Introducerea, Contextul istoric.
Ati cunoscut. Gr. epiginosko, ,,a recunoaste”, ,,a cunoaste pe deplin”, ,,a cunoaste din experienta”. Forma verbului ar trebui tradusa ,,ati ajuns sa cunoasteti pe deplin”. Aceasta cunoastere deplina vine numai prin experienta, deci numai la aceia care primesc harul lui Hristos. Adevarata cunoastere a lui Dumnezeu nu poate fi separata de harul divin.
Harul. Vezi comentariul de la Romani 3,24. In adevar. Adica adevarat. Pavel face mereu o aluzie subtila la invataturile false pe care urmeaza sa le mentioneze.
1:7 cum ati invatat de la Epafras, preaiubitul nostru tovaras de slujba. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi,
Epafra. Poate acesta e cel care a adus solia mantuirii la Colose (vezi Introducerea, Contextul istoric). Pavel il numeste aici ,,iubitul nostru tovaras de slujba”. Scriind lui Filimon, vorbeste despre el ca ,,tovarasul meu de temnita” (Filimon 23). Este evident ca Epafra era de loc din Colose (Coloseni 4,12). Se presupune ca ar fi auzit Evanghelia in Efes si ca, deoarece se consacrase lucrarii lui Dumnezeu, a devenit misionar pentru propriul sau popor.
Credincios. Aici Pavel aproba solia si lucrarea lui Epafra.
Slujitor. Gr. diakonos (vezi comentariul de la Efeseni 6,21).
Pentru voi. Dovezile textuale sunt impartite intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,pentru noi”. Pronumele traduse ,,noi” si ,,voi” sunt asemanatoare in greceste (humon si hemon) si pot fi confundate usor. Ambele exprimari sunt posibile in acest context.
1:8 si ne-a vorbit despre dragostea voastra in Duhul.
Si ne-a vorbit. [,,Care de asemenea ne-a declarat”, KJV]. Epafra ii adusese lui Pavel vesti despre starea bisericii din Colose.
In Duhul. Literal, ,,in duh [sau ,,Duh”]”. Nu se stie sigur daca Pavel se refera la Duhul Sfant, sau la duhul omului. Dragostea adevarata este rezultatul prezentei Duhului Sfant in viata, dar aici Pavel poate scoate in evidenta reactia iubitoare si binevoitoare de care ar trebui sa dea dovada fiecare crestin in situatiile dificile ale vietii.
1:9 De aceea si noi, din ziua cand am auzit aceste lucruri, nu incetam sa ne rugam pentru voi, si sa cerem sa va umpleti de cunostinta voii Lui, in orice fel de intelepciune si pricepere duhovniceasca;
De aceea. Adica, avand in vedere ceea ce s-a spus in versetele 4–8, Pavel a amintit din nou de credinta pe care o aveau colosenii in Hristos, iubirea lor pentru frati, speranta puternica in rasplatirea cereasca. Toate acestea ii inveselisera inima. Cauza imediata a bucuriei lui a fost vestea buna pe care Epafra o adusese de la Colose. Aceasta incalzise inima batranului Pavel.
Din ziua cand am auzit. Sosirea lui Epafra a constituit pentru Pavel o zi memorabila. De atunci exista puternica sa devotiune si multumire.
Nu incetam sa ne rugam. Pavel atrasese deja atentia asupra rugaciunilor pe care le inalta pentru credinciosii coloseni (vezi v. 3). Vestile pe care Epafra i le adusese de la Colose l-au determinat acum sa se roage cu un scop mai precis si cu bucurie mai mare. Propozitia ,,nu incetam sa ne rugam” inseamna ca Pavel se ruga regulat pentru crestinii coloseni. Nu s-ar fi putut spune niciodata ca incetase sa se roage pentru ei.
Sa cerem. [,,Sa dorim”, KJV]. Pavel era recunoscator, dar in acelasi timp avea si motive de rugaciune. Nesatisfacut de progresul pe care credinciosii coloseni il facusera deja, el dorea cu infocare ca acestia sa creasca mai mult.
Cunostinta. Gr. epignosis, ,,cunoastere deplina, precisa” (vezi comentariul de la Romani 3,20; Efeseni 1,17; vezi si comentariul de la Coloseni 1,6).
Voiei Lui. Adica o cunoastere speciala a voii lui Dumnezeu cu privire la purtarea lor (vezi v. 10) si in mare o intelegere a scopului atotcuprinzator al lui Dumnezeu. Pentru cel care poseda o astfel de cunoastere, fiecare detaliu al vietii, cu problemele si misterele ei inexplicabile, capata o noua insemnatate. Crestinul isi da seama ca Dumnezeu are un plan pentru viata sa, iar tinta lui este indeplinirea scopul divin.
Intelepciune. Gr. sophia. Vezi comentariul de la Luca 2,52. Intelepciunea este capacitatea de a aplica cunostintele la situatiile practice ale vietii. Din nefericire, nu intotdeauna cei care cunosc mult au si intelepciune. Din aceasta cauza, Pavel se roaga pentru credinciosii din Colose, ca ei sa primeasca cu intelepciune divina.
Pricepere. Priceperea data de Duhul Sfant e acel discernamant care il face pe crestin in stare sa deosebeasca intre bine si rau. Ispitele si cursele vrajmasului sunt recunoscute de cel iluminat de Duhul Sfant. Si, daca vointa e predata pe deplin lui Dumnezeu si absorbita de lucrurile vesnice, crestinul alege sa faca numai acele lucruri pe care Dumnezeu ar vrea ca el sa le faca.
Duhovniceasca. Acest adjectiv determina atat substantivul ,,pricepere” cat si substantivul ,,intelepciune”.
1:10 pentru ca astfel sa va purtati intr-un chip vrednic de Domnul, ca sa-I fiti placuti in orice lucru: aducand roade in tot felul de fapte bune, si crescand in cunostinta lui Dumnezeu:
Sa va purtati. [,,Umblati”, KJV]. Gr. peripateo, ,,a umbla imprejur”, metaforic, ,,a trai” (vezi comentariul de la Efeseni 2,2). Scopul cunoasterii experimentale a adevarurilor ceresti si a intelepciunii, si intelegerea spirituala a ceea ce este bine sau rau in lumina planului lui Dumnezeu, este o umblare sau un fel de viata care sa fie potrivita unui copil al lui Dumnezeu.
Placuti in orice lucru. [,,Placuti in toate”, KJV]. Standardul purtarii crestinului este voia lui Dumnezeu; scopul este sa-I fim placuti in fiecare zi. Suntem creati pentru placerea Lui. Si suntem rascumparati pentru ca planul Lui original sa fie dus la indeplinire. Ceea ce-I displace Lui este pacat. Vorbind de legatura Sa cu Tatal ceresc, Isus spunea ,,totdeauna fac ce-I este placut.” (Ioan 8,29)
Aducand roade. [,,Fiind rodnici”, KJV]. Rodnicia unui pom este rezultatul vietii dinauntru. Fructele sunt o dovada ca exista viata. Roadele nu fac pomul sa traiasca, ci pomul aduce roade pentru ca traieste. In felul acesta ilustreaza apostolul rezultatul prezentei lui Hristos in inima. Umblarea crestina, care este rezultatul acestei uniri dintre natura divina si cea umana, nu poate sa nu dea roade (vezi Galateni 5,22.23; compara cu 2 Petru 1,8).
In tot felul de fapte bune. Aici este pus accentul pe desavarsirea caracterului crestin. Hristos nu doreste urmasi dezechilibrati sau cu jumatate de inima. Idealul pe care El ni-l pune inainte este dezvoltarea armonioasa a intregii fiinte. Compara cu Efeseni 4,13; 1 Tesaloniceni 5,23.
Crescand. Alaturi de marturisirea prin cuvinte si fapte, trebuie sa aiba loc si o crestere treptata a discernamantului si a cunostintei spirituale. Intelegerea adevarului e progresiva. Urmasul lui Hristos ar trebui sa fie in stare sa priveasca inapoi si sa vada in viata lui un progres remarcabil si sa priveasca inainte pentru a vedea ca sunt noi inaltimi de atins.
Cunostinta. Gr. epignosis (vezi explicatia de la v. 9).
1:11 intariti, cu toata puterea, potrivit cu taria slavei Lui, pentru orice rabdare si indelunga rabdare, cu bucurie,
Intariti cu toata puterea. Compara cu Efeseni 1,19. Puterea divina il face pe om in stare sa faca fata oricarei probleme cotidiene, fie provenita din legaturile cu semenii, fie din conflictul direct cu agentii satanici. Pavel le doreste credinciosilor coloseni sa fie intariti launtric prin prezenta continua a Duhului Sfant, care ar avea ca rezultat fapte puternice pentru Domnul. Pe masura ce nevoia crestea, puteau obtine putere tot mai mare pentru a-i face fata.
Potrivit cu taria slavei Lui. [,,Potrivit cu slavita Lui putere”, KJV]. Literal, ,,potrivit cu puterea slavei Sale”. Standardul sau norma dupa care este acordat omenirii darul tariei divine este puterea si posibilitatile lui Dumnezeu, si nu nevoia omului. In ce priveste intelesul cuvantului ,,slava”, vezi comentariul de la Romani 3,23.
Rabdare. Gr. hupomone, vezi comentariul de la Romani 2,7.
Indelunga rabdare. Gr. makrothumia (vezi comentariul de la Coloseni 3,12; compara cu cel de la 1 Corinteni 13,4; 2 Corinteni 6,6). Cand puterea lui Dumnezeu lucreaza in suflet, rabdarea si toleranta stapanesc pasiunile. Copilul lui Dumnezeu priveste cum Domnul si Invatatorul sau Isi realizeaza cu rabdare planurile. Si in felul acesta cresc in inima lui rabdarea, statornicia in invingerea obstacolelor si pacea chiar si in fata mortii. Rabdarea este opusul descurajarii sau al lasitatii, in timp ce indelunga rabdare este opusul maniei sau al razbunarii. Rabdarea este strans legata de speranta
(vezi 1 Tesaloniceni 1,3) iar indelunga rabdare este adesea legata de indurare (vezi Exod 34,6). Bucurie. Vezi comentariul de la Romani 14,17.
1:12 multumind Tatalui, care v-a invrednicit sa aveti parte de mostenirea sfintilor, in lumina.
Multumind. O inima multumitoare este semnul persoanelor care zi de zi se conformeaza cu multumire vointei marelui Datator (compara cu Efeseni 5,4; Filipeni 4,6; Coloseni 2,7; 3,17; 4,2; vezi comentariul de la Efeseni 5,20). Lipsa recunostintei sta la radacina rebeliunii si anarhiei (Romani 1:21). Multumirea sincera si recunoscatoare este o conditie indispensabila a cresterii in viata de credinta. Aceasta nu consta numai in recunoasterea faptului ca bunatatile Domnului se innoiesc in fiecare zi; ea este si aducerea inchinarii care se cuvine Numelui Sau sfant si puterii Sale nemarginite.
Tatalui. Versetele 12 si 13 Il prezinta pe Tatal ca pe Cel care a faurit planul de mantuire. El este Cel care L-a dat pe unicul Sau Fiu.
V-a invrednicit. [,,Ne-a facut corespunzatori”, KJV]. Literal, ,,ne-a facut indestulatori”, adica ne-a calificat. Dovezile textuale oscileaza intre exprimarea ,,ne-a” si ,,v-a”. ,,Ne-a” este atestat in v.
13. Aceasta calificare sau invrednicire nu e castigata de om. Ea e acordata celor care prin credinta Il primesc pe Domnul Isus Hristos (vezi comentariul de la Efeseni 2,8). Sa aveti parte de mostenirea. Literal, ,,pentru o parte a sortului”. Vezi comentariul de la Romani 8,17. Sfintilor. Vezi Romani 1,7.
Lumina. Cuvantul acesta sta in contrast cu ,,intuneric” (v. 13). Sintagma ,,in lumina” este deci echivalenta cu ,,imparatia Fiului dragostei Lui” (v. 13). Vezi comentariul de la Ioan 1,5; 1 Ioan 1,5.
1:13 El ne-a izbavit de sub puterea intunericului, si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui,
Izbavit. [,,Eliberat”, KJV]. Gr. rhuomai, ,,a scoate afara”, ,,a salva”. Acesta este cuvantul folosit de Pavel in Romani 7,24 in strigatul sau disperat: ,,cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” ,,Izbavitorul” care urmeaza sa vina din Sion (Romani 11,26) este ho rhuomenos, ,,salvatorul”. In pasajul de fata Tatal este prezentat ca Cel care ii salveaza pe oameni din robia lui Satana.
Puterea. Gr. exousia, ,,autoritatea”. Din imparatia rea unde stapaneste principele intunericului, Biruitorul divin a salvat pe sfintii Sai. Ei nu mai sunt supusi autoritatii uzurpate. Intunericul. Notati contrastul cu ,,mostenirea … in lumina” (v. 12). Copilul lui Dumnezeu e transferat de sub autoritatea printului intunericului in imparatia luminii.
Ne-a stramutat. Gr. methistemi, ,,a transporta”, ,,a muta”. Compara cu folosirea acestui cuvant in Luca 16,4; Faptele Apostolilor 13,22; 19,26; si forma inrudita din 1 Corinteni 13,2. Josephus Flavius foloseste acest cuvant cand vorbeste de stramutarea israelitiilor in imparatia Asiriei in timpul invaziei lui Tiglat–Pileser III (Antichitati iudaice, ix. 11. 1[235]).
Imparatia. Adica imparatia harului (vezi comentariul de la Matei 4,17; 5,3).
Fiului dragostei Lui. [,,A iubitului Sau Fiu”, KJV]. Literal, ,,Fiului iubirii Sale”, insemnand probabil Fiul care este obiectul iubirii lui Dumnezeu (vezi si comentariul de la Matei 3,17; Efeseni 1,6).
1:14 in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor.
Avem rascumpararea. Versetul acesta este in buna masura paralel cu Efeseni 1,7 (vezi comentariul de acolo). Hristos este Cel prin a Carui moarte ispasitoare oamenii primesc rascumpararea (vezi comentariul de la Romani 3,24).
Prin sangele Lui. Dovezile textuale atesta omiterea acestor cuvinte. Totusi, expresia este bine atestata in pasajul paralel, Efeseni 1,7 (vezi comentariul de acolo). Vezi Probleme de Traducere a Bibliei.
Iertarea. Gr. aphesis, ,,eliberare”, ,,iertare”. Vezi comentariul de la Luca 3,3. Astfel Pavel termina introducerea acestei epistole (v. 1–14). El I-a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce auzise cu privire la progresul crestinilor coloseni. El ceruse ajutor din cer pentru ca ei sa creasca in adevarata cunoastere a vointei divine. Aceste cereri se inaltasera fara incetare din inima apostolului mai ales de cand primise un raport direct cu privire la credinciosii coloseni. Apoi le reaminteste de privilegiul lor de a fi fost stramutati in imparatia luminii si de bucuria pe care ar trebui sa o aiba pentru ca au fost eliberati de sub puterea intunericului.
1:15 El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata zidirea.
El este. [,,Care este”, KJV]. Dupa ce si-a incheiat prologul (v. 1–14), Pavel incepe sa abordeze tema epistolei, adica persoana si pozitia lui Hristos.
Chipul. Gr. eikon, ,,similitudinea”, ,,asemanarea”. Vezi cap. 3,10, unde Pavel declara ca crestinul este reinnoit ,,dupa chipul [eikon] Celui ce l-a facut”. Chipul imparatului roman de pe monedele antice era numit eikon (Matei 22,20).
Dumnezeului celui nevazut. ,,Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu”, dar Isus ,,chipul Dumnezeului celui nevazut” a venit ca sa-L faca cunoscut oamenilor (vezi comentariul de la Ioan 1,18).
Cel intai nascut. Grecescul prototokos, (vezi comentariul de la Romani 8,29). In Matei 1,25 si Luca 2,7 prototokos e folosit cu privire la Hristos ca primul nascut al Mariei. In Evrei 11:28, cuvantul e folosit cu privire la intaii nascuti ai Egiptului, care au pierit cu prilejul plagilor. In Evrei 12,23 cuvantul ii descrie pe membrii din ,,Biserica celor intai-nascuti”. In restul referirilor (Romani 8,29; Coloseni 1,15.18; Evrei 1,6; Apocalipsa 1,5) termenul prototokos e aplicat la Hristos (vezi comentariile acestor pasaje).
S-a discutat mult de-a lungul timpului cu privire la insemnatatea cuvantului prototokos din Coloseni 1,15. Parintii bisericesti timpurii il aplicau la Hristos ca Fiu vesnic al lui Dumnezeu. Arienii foloseau acest verset pentru a arata ca Hristos Insusi era o fiinta creata. O asemenea interpretare, desi posibila in ce priveste gramatica pasajului, este contrazisa in alte parti ale Scripturii (vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1). Pasajul poate fi inteles intr-un fel care sa-l aduca in armonie cu invatatura generala a Scripturii si sa fie in acord cu principiile sanatoase ale exegezei biblice.
In Evrei 1,6 prototokos se refera clar la intrupare, iar unii au cautat sa dea aceeasi interpretare si versetului din Coloseni 1,15. Altii cred ca in Coloseni Pavel se refera la inviere (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 13,33). Totusi, nici una din aceste interpretari nu se potriveste contextului, deoarece Hristos este prezentat aici drept Creator (vezi Coloseni 1,16) si precedand creatiunea (vezi comentariul de la Ioan 1,1–3.14).
Se pare deci ca alegerea cea mai buna este a considera ca termenul prototokos are aici un sens figurat, descriindu-L pe Isus Hristos ca primul in rang, facandu-se paralela cu demnitatea si slujba detinuta de intaiul nascut dintr-o familie obisnuita, sau mai precis, primul nascut dintr-o familie regala. Pozitia lui Hristos este unica, plina de autoritate si absoluta. Lui I s-au incredintat toate prerogativele si toata autoritatea in Cer si pe pamant. Pavel scoate in evidenta pozitia lui Hristos deoarece cauta sa intampine argumentele invatatorilor mincinosi care declarau ca Hristos fusese creat, tagaduindu-i astfel suprematia.
Zidirea. [,,Creatura”, KJV; ,,faptura” in traducerea lui G. Galaction]. Gr. ktisis, ,,actul de a crea”, ,,un lucru creat”, ,,o creatura”. In loc de ,,fiecare creatura” [cum apare in KJV], unele versiuni englezesti (vezi RV; RSV) zic ,,toata creatiunea”. Expresia greceasca poate fi tradusa in ambele feluri. Contextul pare sa favorizeze versiunea ,,fiecare creatura”. Se arata ca Hristos este mai presus de orice este creat. Vezi comentariul de la Apocalipsa 3,14.
1:16 Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.
Pentru ca prin El. Gr. hoti en auto, literal, ,,pentru ca in El”, probabil ca aici nu se face referire la calitatea Sa de agent, deoarece aceasta este exprimata la sfarsitul versetului prin di’autou, ,,prin El”. En auto probabil accentueaza ideea ca Hristos este centrul, sursa, sfera in care si-a avut obarsia creatiunea.
Au fost facute toate lucrurile. Literal, ,,toate lucrurile au fost create”. In ce priveste o discutie a calitatii lui Hristos de Creator, vezi comentariul de la Ioan 1,3. Exercitarea puterii creatoare a fost
o dovada a divinitatii lui Hristos. Ceruri … pamant. Se pare ca prin aceste doua cuvinte se intelege aici intregul univers. Prin acest termen sunt desemnate toate lucrurile, atat materiale cat si imateriale. Nevazute. Fara indoiala ca este o referire la fiinte si puteri spirituale (vezi mai jos, la ,,scaune de domnii … stapaniri”).
Scaune de domnii … stapaniri. Vezi comentariul de la Romani 8,38; Efeseni 1,2. Acesti termeni erau fara indoiala folositi de invatatorii mincinosi din Colose pentru a descrie rangurile angelice. Probabil ca acesti invatatori eretici Il plasau pe Hristos la acelasi nivel cu aceste ranguri. Daca asa stateau lucrurile, Pavel a infruntat doctrina aceasta declarand ca indiferent daca existau sau nu astfel de ranguri, Hristos le crease pe toate si prin urmare El era mai presus de ele.
Au fost facute. In original forma verbului tradus astfel e diferita de aceea tradusa la fel, la inceputul acestui verset. Cuvantul de aici inseamna ,,stau create”, cu accentul pus asupra efectelor creatiunii, in timp ce prima forma de la inceputul acestui verset se refera la creatiunea propriu-zisa ca un act specific care a avut loc intr-un moment din istorie.
Prin El. Gr. di’autou (vezi mai sus, la ,,pentru ca prin El”). Cuvantul acesta exprima calitatea de agent. Vezi comentariul de la Ioan 1,3.
Pentru El. Literal, ,,spre El”. Hristos este tinta catre care se misca toata creatiunea, in El isi gaseste justificarea si insasi existenta. El este ,,Cel dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul” (Apocalipsa 22,13).
1:17 El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El.
El. Este o exprimare emfatica in limba greaca, insemnand ,,Insusi El”. Hristos este pus in contrast cu fiintele create.
Este. Gr. esti, o forma a verbului eimi, ,,a fi”, exprimand, ca si en din Ioan 1,1, continuitatea existentei (vezi comentariul de acolo). ,,El este ” poate fi comparat cu expresia ,,Eu sunt” (vezi comentariul de la Ioan 6,20; 8,58).
Mai inainte. Atat in timp cat si in rang. Nu exista nici un moment inaintea caruia Hristos sa nu fi existat (vezi comentariul de la Ioan 1,1; vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1).
Se tin. [,,Sunt asezate”, G. Galaction]. Gr. sunistemi, literal, ,,a sta laolalta”, ,,a se tine impreuna” sau ,,a se lega”. In greaca forma verbului scoate in evidenta o organizare originala si o mentinere a organizatiei. Puterea care tine cu exactitatea matematica planetele universului cat si atomii minusculi pe orbitele lor, este aceeasi. Prin puterea lui Hristos toate lucrurile sunt pastrate in coeziune. Nu numai ca El le-a adus la fiinta, dar El le si mentine in fiecare clipa.
1:18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este inceputul, cel intai nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intaietatea.
El este. Gr. autos estin, ,,El Insusi este”, aceeasi expresie cu care incepe si v. 17 (vezi comentariul de acolo).
Capul trupului. Capul are puterea de a planui, a conduce si a hotari asupra corpului si toate activitatile corpului sunt in totalitate si continuu dependente de functionarea capului, acelasi rol avandu-L si Hristos fata de trupul spiritual. Aceasta metafora este frecventa in scrierile lui Pavel
(vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,12–27; Efeseni 1,22).
Al Bisericii. Gr. ekklesia. Vezi comentariul de la Matei 18,17.
Inceputul. Expresia aceasta poate fi inteleasa fie pasiv, aratand intaietatea lui Hristos atat in timp cat si in rang, fie activ, in sensul ca Hristos este inceputul (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,8). Unii considera ca acest cuvant se aplica mai ales la ceea ce urmeaza, declarand ca Hristos este ,,inceputul” celor care vor fi inviati din morti. Pavel Il numeste si ,,parga celor adormiti” (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,20.23). Este adevarat ca Moise si Lazar au fost inviati inainte ca Hristos sa iasa din mormant, dar oamenii acestia au revenit la viata numai in virtutea invierii Lui.
In acest verset Isus este prezentat credinciosilor nu numai ca avand primat si intaietate in timp, dar si precedenta in putere si prestigiu. Intrucat este inaintea tuturor lucrurilor, El nu poate fi
o emanatie si nu poate avea un rang inferior, subsidiar al creatiunii. Declaratia lui Pavel infrunta argumentele invatatorilor mincinosi din Colose. Cel Intai nascut. Gr. prototokos (vezi comentariul de la v. 15). Dintre cei morti. Ca unul care a fost printre ei, asa cum se intelege din aceasta expresie greaca (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,18).
In toate lucrurile. Intrucat in contextul imediat intaietatea lui Hristos are de-a face cu biserica, si pozitia Sa cu privire la ,,toate lucrurile” are de-a face cu biserica (vezi comentariul de la Coloseni 3,11; compara cu Efeseni 1,23). Totusi, afirmatia este adevarata si in ce priveste pozitia Lui de suveranitate si intaietate in intregul univers.
Sa aiba intaietatea. Literal, ,,sa poata sa detina primul rang”. Hristos a fost ,,dovedit” [,,declarat”] cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu prin invierea mortilor [,,din morti”] (Romani 1,4; compara cu Filipeni 2,9).
1:19 Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El,
Dumnezeu a vrut. [,,A placut Tatalui”, KJV; ,,binevoit-a Dumnezeu ”, traducerea lui G.Galaction.] Cuvantul ,,Tatalui” [,,Dumnezeu”] este adaugat. Comentatorii nu au ajuns la o intelegere daca acest cuvant este bine adaugat sau daca ,,toata plinatatea” ar trebui sa fie subiectul propozitiei, lucru care este posibil din punct de vedere gramatical. Potrivit cu ultima interpretare, versetul ar zice: ,,deoarece toata plinatatea a vrut sa locuiasca in El” (vezi RSV). Tatal pare sa fie subiectul versetului 20, asa ca e normal sa fie subiect subinteles si in versetul 19. Pasajul are un inteles corect si cand ,,toata plinatatea” are rol de subiect. Ambele exprimari se incadreaza bine in context.
Plinatatea. Gr. pleroma, ,,plinatate”, ,,intregime”, ,,ceea ce a fost incheiat”, ,,complet”. Pleroma era folosit in greaca seculara pentru a desemna echipajul complet al unei corabii sau al trupelor, pentru a descrie o populatie ajunsa la numarul maxim, pentru a indica suma totala necesara pentru a incheia o tranzactie financiara si pentru a desemna materialele necesare pentru construirea unei cladiri. In Noul Testament are in general intelesul de intregime (vezi Marcu 2,21; 6,43; Romani 13,10; 1 Corinteni 10,26; Galateni 4,4; Efeseni 1,10.23). Reiese ca invatatorii mincinosi din Colose, ca si gnosticii, sustineau ca unele din functiile Divinitatii, ca de pilda mijlocirea si puterea de a crea, se gaseau si in ingeri sau in fiintele create, care erau cu o treapta mai prejos. Pavel le spune celor care perverteau adevarul ca in Hristos se gaseste totalitatea functiilor Divinitatii. El este Domnul tuturor celor create. Plinatatea se gaseste in Hristos de la inceput.
Locuiasca. Gr. katoikeo, ,,a avea un salas permanent si stabil” (vezi cap. 2,9). Invatatorii mincinosi sustineau ca Divinitatea salasluieste in Isus numai partial si temporar. Pavel ii corecteaza pe coloseni cu privire la acest punct de vedere. Nu numai ca Isus poseda, ca o prerogativa permanenta, plinatatea scopului si puterii divine, dar El si exprima pe deplin trasaturile personalitatii divine (Efeseni 1,23; 3,19; 4,13; Coloseni 2,9). Mantuitorul este expresia slavei Tatalui; El este chipul vizibil al persoanei Sale (cap. 1:15). In Hristos e realizata complet si vesnic exprimarea perfecta a Dumnezeirii. Aceasta exprimare a Divinitatii a ajuns la manifestarea ei deplina numai cand a avut loc sacrificiul Mantuitorului, deoarece aspectul sacrificial al desavarsirii divine nu era vazut inainte de moartea Sa.
Vezi harta cu biserica la incheierea lucrarii lui Pavel
1:20 si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri, facand pace, prin sangele crucii Lui.
Facand pace. Pacea este necesara deoarece intrarea pacatului in univers a adus instrainarea.
In versetul 20 KJV nu reflecta corect ordinea propozitiilor din greaca si intuneca intr-un fel intelesul. Urmatoarea traducere literala reflecta ordinea din limba greaca: ,,Si prin El sa impace toate lucrurile in El, dupa ce a facut pace prin sangele crucii Sale, prin El, fie cele de pe pamant, fie cele din cer.” Expresia ,,prin El sa impace” ar trebui sa fie legata de versetul 19. Daca e acceptata exprimarea din versetul 19, asa cum apare in KJV (vezi v. 19), ideea este: ,,a placut lui Dumnezeu prin El sa impace toate lucrurile”. Se pare ca invatatorii mincinosi sustineau ca pacea era adusa prin mijlocirea ingerilor.
Prin El. Aceasta sintagma apare de doua ori in acest verset [KJV], in primul caz in pozitia accentuata din limba greaca. Isus este agentul prin care se realizeaza impacarea.
Sangele crucii Lui. In ce priveste insemnatatea sangelui lui Hristos in planul de mantuire, vezi comentariul de la Romani 3,25. Crucea lui Hristos este punctul culminant in planul de mantuire. E subiectul cu care se lauda Pavel (Galateni 6,14). Va fi subiectul stiintei si cantecului celor rascumparati in decursul veacurilor vesnice (GC 651).
Sa impace. Gr. apokatalasso, o forma accentuata a cuvantului pe care Pavel il foloseste in mod obisnuit pentru impacare, katalasso (vezi comentariul de la Romani 5,10).
Totul. S-a discutat mult daca prin acest cuvant se intelege si sfera lucrurilor necugetatoare si neinsufletite. In ce sens ar cere acestea impacare? S-ar putea ca apostolul sa trateze efectele generale ale intrarii pacatului in univers si astfel sa includa in planul de rascumparare nu doar fiintele inteligente ci si creatiunea necugetatoare si neinsufletita (vezi comentariul de la Romani 8,19).
Pe pamant. Pacatul lui Adam a avut repercusiuni asupra fiecarui aspect al vietii de pe acest pamant. Degenerarea s-a extins de la om, capodopera lucrarii Creatorului, pana la plante, insecte, viata marina si chiar pana la pamantul neinsufletit. Actul rascumparator al lui Hristos va readuce in cele din urma desavarsirea si armonia.
In ceruri. Unii comentatori sustin ca desi numai a treia parte din ingeri s-au rasculat impotriva conducerii lui Dumnezeu si au fost alungati din cer, restul ostirilor ceresti nu au inteles pe deplin gravitatea pacatului si rezultate lui ingrozitoare pana cand Hristos nu a murit pe cruce. Dupa acest eveniment fiintele ceresti au inteles mai bine ca niciodata ca drepte si adevarate sunt caile lui Dumnezeu si ca planul lui Satana duce la moarte. Astfel, prin cruce toate lucrurile materiale si spirituale, ceresti si pamantesti, vor fi aduse la o stare de armonie perfecta si vor fi restabilite scopului lor initial. Timpul si aducerea la indeplinire prin Hristos a planurilor lui Dumnezeu, il vor demasca pe Satana si cei care simpatizeaza cu el, astfel incat prin anihilarea lor va fi vazuta dreptatea lui Dumnezeu. Planul de mantuire isi va aduce al indeplinire scopul sau cuprinzator si adanc – si anume indreptatirea caracterului lui Dumnezeu inaintea universului (vezi PP 68).
1:21 Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum
Si pe voi. Acum, prin doctrinele pe care le discutase, Pavel face aplicatii personale la fratii sai coloseni. El argumenteaza ca intreaga lume depinde de sangele lui Hristos pentru impacare (vezi comentariul de la v. 19). Acum el le spune credinciosilor coloseni ca pot intra in aceasta stare glorioasa de armonie si bucurie numai pe aceasta cale. Discursul sau lasa sa se inteleaga o avertizare impotriva conceptiilor invatatorilor mincinosi, care ar putea sugera alte mijloace de impacare, ca de pilda lucrarea ingerilor si a altor spirite (vezi cap. 2,8.18.19). Exista un singur mijloc de mantuire (Faptele Apostolilor 4,12).
Odinioara erati straini. Sau ,,mai inainte instrainati”. Credinciosii coloseni s-ar fi aflat inca in aceasta situatie nefericita daca nu ar fi existat slujba lui Hristos in favoarea lor. Scripturile vorbesc despre impacarea pacatosului cu Dumnezeu, nu despre impacarea lui Dumnezeu cu pacatosul (vezi Romani 5,10). Atitudinea ostila a omului a fost schimbata, iar Dumnezeu l-a acceptat pe pacatos.
Vrajmasi. Nu numai ca inainte de convertirea lor colosenii erau instrainati de Dumnezeu, necunoscatori ai planurilor Lui pentru omenire si nepasatori fata de legea Sa, dar mai erau si vrajmasi Sai declarati si ostili.
Prin gandurile. [,,In gandurile voastre”, KJV]. Gandul este facultatea principala a fiintei rationale (vezi Efeseni 4,18). Aici Pavel le reaminteste colosenilor ca intreaga lor gandire fusese intr
o stare de instrainare si vrajmasie fata de Dumnezeu. Fiecare atitudine creatoare sau decisiva a mintii lor era impotriva lui Dumnezeu sau intr-o stare de indiferenta totala fata de El. Erau deznadajduiti si pierduti, dependenti de o ajutorul ceresc pentru a putea fi mantuiti.
Prin faptele voastre rele. Sau ,,in [sfera] faptelor rele”. Omul actioneaza asa cum gandeste (compara cu Proverbe 23,7). Ii este cu neputinta unei minti nelegiuite sa faca altceva decat fapte nelegiuite. In aceeasi situatie erau si colosenii, ale caror actiuni dovedeau starea mintii lor. Inainte de convertire, raportul vietii lor continea dovezi de neinlaturat cu privire la instrainarea de Dumnezeu si vrajmasia fata de El.
V-a impacat. Vezi comentariul de la Romani 5,10; Coloseni 1,20. Hristos ii luase de mana pe credinciosii coloseni si-i prezentase Tatalui, nu ca servi sau ca dusmani, ci ca prieteni (Ioan 15,14–16). Crucea de pe Golgota le alungase dusmania, le schimbase gandirea si-i transformase dupa chipul lui Hristos.
Acum. In ciuda instrainare colosenilor, Dumnezeu lucra. Lucrarea Sa de impacare devine eficienta din momentul in care oamenii o accepta.
1:22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina;
Trupul lui de carne. Unii cred ca Pavel combate aici o erezie care se furisase de timpuriu in biserica crestina, si anume ca Hristos nu a avut trup uman. Conform acestei erezii, trupul omenesc este prin sine pacatos si deci Fiul lui Dumnezeu nu ar fi putut sa ia trup de om. Un pas important in impacarea omului cu Dumnezeu era intruparea. Divinitatea era imbracata in natura omeneasca. Isus Si-a insusit natura omeneasca cazuta pentru ca omul sa poata fi din nou unit cu Dumnezeu. El S-a facut partas al carnii si al sangelui pentru ca astfel sa-l poata elibera pe om din sclavia pacatului. In trupul Sau de carne Hristos a infaptuit biruinta impacarii (vezi 1 Petru 2,24). Vezi Vol. V, pp. 917–919; VI, p. 58.
Prin moarte. Sau ,,cu ajutorul mortii”. Plata pacatului este moartea (Romani 6,23). Toti au pacatuit (Romani 3,23). De aceea nimeni nu poate sa scape de moarte. Hristos, luand asupra Lui soarta neamului omenesc, a platit pedeapsa pentru pacatul omenirii. Moartea Lui este valabila pentru fiecare om. Faptul acesta fusese preinchipuit prin fiecare jertfa adevarata adusa vreodata, din ziua de cand Adam, la porunca lui Dumnezeu, a sacrificat primul miel. Moartea animalului loctiitor arata inainte catre ispasirea prin sangele lui Hristos. Toate jertfele acestea preinchipuiau reconcilierea finala cu Dumnezeu. Moartea statea la baza tuturor.
Ca sa faca sa va infatisati. [,,Ca sa va infatiseze”, KJV]. Cand se va infaptui impacarea, cei care au fost instrainati de Dumnezeu si vrajmasi ai Lui vor fi infatisati inaintea universului ca trofee ale crucii (vezi 2 Corinteni 4,14; Efeseni 5,27; Coloseni 1,28).
Sfinti, fara prihana. Gr. hagioi kai amomoi (vezi comentariul de la Efeseni 1,4).
Fara vina. Gr. anegkletoi, ,,fara vina”, ,,ireprosabil”. Compara cu folosirea acestui cuvant la 1 Corinteni 1,8. Termenul anegkletoi duce tabloul perfectiunii un pas mai departe. El scoate in evidenta faptul ca trebuie sa nu existe nici o posibilitate de a aduce vreo invinuire aceluia pe care Dumnezeu intentioneaza sa-l prezinte perfect inaintea universului. Parasul fratilor va ramane mut cand Domnul il mustra si arata ca sfintii sunt imbracati cu dreptatea lui Hristos (Zaharia 3,1–5; Apocalipsa 12,10.11).
Inaintea Lui. Toti oamenii vor trece pe dinaintea ochiului scrutator al lui Dumnezeu. Judecatorul intregului pamant va vedea totul. In viata aceasta oamenii pot sa ia in ras asta, Satana inca mai poate gasi greseli, dar lucrul cel mai important este: Ce vede si ce gandeste Dumnezeu? (vezi 2 Corinteni 5,10; Efeseni 1,4). Conteaza doar aprobarea divina.
1:23 negresit, daca ramaneti si mai departe intemeiati si neclintiti in credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei, pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer, si al carei slujitor am fost facut eu, Pavel.
Daca ramaneti si mai departe. Colosenii auzisera cuvantul vietii. Ei primisera credinta si fusesera impacati prin sangele lui Hristos. Ei erau ,,sfintii si fratii credinciosi” (v. 2). Dar toate eforturile lor s-ar fi dovedit zadarnice daca ar fi neglija sa ,,ramana si mai departe”. Apostolul subliniaza nevoia lor de a ramane si a starui in increderea in Evanghelie.
Intemeiati. Gr. themelioo, ,,a pune fundatia”, ,,a intemeia”. Casa spirituala trebuie sa-si aiba temeliile prinse pe Stanca tare, care este Hristos, nu pe nisip, asa cum a fost casa omului neintelept din parabola lui Hristos (vezi Luca 6,49; 1 Corinteni 10,4).
Neclintiti. Gr. hedraioi, ,,fermi”, ,,statornici”. Credinciosul crestin trebuie sa fie ferm fixat pe temelia lui. Pavel ii avertizeaza pe Coloseni sa nu se indeparteze de pozitia luata atunci cand au auzit pentru prima data Evanghelia.
In credinta. Compara cu v. 4. Ceea ce in experienta credinciosilor coloseni fusese inceput prin credinta, trebuia sa fie continuat tot cu ajutorul credintei.
Fara sa va abateti. Aceasta este alternativa negativa a ceea ce prezentase deja. De fapt Pavel zice: ,,Nu va permiteti sa va indepartati de pe pozitia voastra, abatuti de filozofiile invatatorilor mincinosi sau de ademenirile seducatoare ale pacatului”. Timpul verbului pe care il foloseste aici sugereaza gandul: ,,Nu va mutati mereu” de la o pozitie la alta (compara cu 1 Corinteni 15,58).
Nadejdea Evangheliei. Adica, speranta pe care o aduce Evanghelia. El a lasat deja sa se inteleaga (vezi v. 5) ca speranta aceasta este forta motrice a planului mantuirii. Ea este adusa la lumina de catre solia Evangheliei, ea apartine Evangheliei. Cand in cele din urma speranta va fi implinita in imparatia lui Dumnezeu, scopurile planului mantuirii vor fi atinse.
Pe care ati auzit-o. Vezi comentariul de la v. 5.
Propovaduita oricarei fapturi. Ideea principala a intregului pasaj este faptul ca Evanghelia pe care o auzisera colosenii este aceeasi in toate locurile unde aceasta patrunsese. Pavel nu vrea sa spuna ca Evanghelia ajunsese pretutindeni in sensul absolut. Lucrul acesta reiese din cele spuse de el si in alte locuri, cu privire la progresul Evangheliei. Scriind romanilor numai cu cativa ani mai inainte, Pavel, rezumand inaintarea Evangheliei, spunea: ,,de la Ierusalim si tarile de primprejur, pana la Iliric, am raspandit cu prisosinta Evanghelia lui Hristos” (Romani 15,19). La data aceea el spera sa viziteze Roma si de acolo sa duca Evanghelia in Spania (Romani 15,24). Au intervenit insa arestarea si detentia lui, asa ca planurile acestea n-au fost duse la indeplinire. In loc de a ajunge la Roma ca un mesager liber al Evangheliei, el a ajuns aici legat. Fiind detinut, n-a putut vizita Spania. E indoielnic ca acolo incepuse vreo lucrare importanta. In afara de aceasta, nu exista nici o dovada ca la aceasta data timpurie Evanghelia patrunsese in regiunile barbare de la nord de lumea civilizata. Acelasi lucru se poate spune si cu privire la alte regiuni indepartate. E clar deci ca nu se intentiona ca afirmatia ca Evanghelia fusese predicata la fiecare faptura de sub cer sa fie inteleasa in sens absolut. Ca si in cazul afirmatiei ,,si este in toata lumea” (Coloseni 1,6), accentul cade asupra faptului ca Evanghelia predicata in Colose este aceeasi cu cea predicata in celelalte parti ale lumii. Compara cu Matei 24,14; 1 Tesaloniceni 1,8; Apocalipsa 5,13; 14,6; DA 633.
Al carei slujitor. Gr. diakonos (vezi comentariul de la Matei 9,35). Compara cu folosirea acestui cuvant in Matei 20,26; Romani 13,4; Efeseni 6,21; 1 Timotei 4,6.
Am fost facut eu Pavel. Sau ,,am devenit”. Compara cu Efeseni 3,7. Pavel se refera aici la insarcinarea divina de a predica Evanghelia. Dumnezeu il folosea acum pentru implinirea acestei misiuni cu implicatii vesnice (vezi Efeseni 3,8; 1 Timotei 1,11–16; compara cu Galateni 1,11–17). O mana divina il atrasese in planul conceput pentru mantuirea omului. Cand colosenii il comparau pe Pavel cu invatatorii mincinosi, trebuia sa se gandeasca la faptul ca acela care le scria isi facea partea in marele plan de mantuire. De aceea solia lui Pavel avea autorizatie divina. Gandul acesta trebuia sa intareasca si sa statorniceasca mult credinta credinciosilor.
1:24 Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.
Ma bucur acum. [,,Care acum ma bucur”, KJV]. Literal, ,,acum ma bucur”. Pavel isi manifesta bucuria pentru inaintarea lucrarii lui Dumnezeu. Compara cu Faptele Apostolilor 16,25; Romani 5,3; 2 Corinteni 11,16–33; Filipeni 2,17.
Suferintele mele pentru voi. Compara cu Efeseni 3,1. Pavel se bucura ca este persecutat pentru Hristos, daca prin experienta aceasta credinta crestinilor poate fi sporita. In trupul meu. [,,In carnea mea”, KJV]. Adica suferintele personale ale lui Pavel. Implinesc. [,,Completez”, KJV]. Gr. antanapleroo, ,,a completa pe rand”, ,,a umple locul liber”.In tot Noul Testament cuvantul apare doar aici.
Ce lipseste. [,,Ce este ramas in urma”, KJV]. Literal, ,,cele ce lipsesc”. Suferinta si nenorocirea sunt partea crestinului (vezi Faptele Apostolilor 14,22; Filipeni 1,29; compara cu 2 Corinteni 1,5; 4,10; 1 Tesaloniceni 3,3). Pavel se gandeste la suferintele pe care este chemat sa le indure. E fericit ca poate sa treaca prin ele, pentru cauza lui Isus Hristos.
Suferintelor lui Hristos. Adica suferintele pentru Hristos. Nu trebuie sa inteleaga prin asta suferintele pe care le-a indurat Hristos, deoarece acestora nu le lipsea nimic. In plus, cuvantul tradus ,,suferinte” nu e folosit nicaieri pentru suferintele lui Hristos.
Pentru trupul Lui. Adica pentru trupul lui Hristos – biserica Sa (compara cu Efeseni 1,22.23).
1:25 Slujitorul ei am fost facut eu, dupa ispravnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca sa intregesc Cuvantul lui Dumnezeu.
Slujitorul ei am fost facut eu. Sau ,,am devenit slujitor” (vezi comentariul de la v. 23).
Ispravnicia. [,,Plan divin”, KJV; ,,iconomia”, G. Galaction]. Gr. oikonomia, ,,aranjament”, ,,ispravnicia” (vezi comentariul de la Efeseni 1,10; 3,2). Marea regula care guverneaza viata lui Pavel este implinirea planului divin. Pavel declara ca, in cadrul providentei lui Dumnezeu, lui i s-a incredintat acum o ispravnicie.
Intregesc Cuvantul lui Dumnezeu. [,,Sa implinesc cuvantul lui Dumnezeu”, KJV]. Scopul ispravniciei lui Pavel este predicarea Cuvantului lui Dumnezeu. Scopul apostolului este ducerea la indeplinire a acesteia.
1:26 Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui,
Taina. [,,Misterul”, KJV]. Gr. musterion (vezi comentariul de la Romani 11,25). Ascunsa din vesnicii. Compara cu Romani 16,25; Efeseni 3,3.5.9. Binecuvantarile depline ale Evangheliei au fost doar vag pricepute de patriarhi si de generatiile de oameni care s-au succedat. Descoperita acum. Vezi comentariul de la 1 Corinteni 2,9.10; Efeseni 3,5.
1:27 carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Hristos in voi, nadejdea slavei.
Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut. Literal, ,,Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut.” E planul lui Dumnezeu ca poporul Sau sa patrunda mai adanc in tainele cunoasterii dumnezeiesti cu ajutorul Duhului Sfant. In schimb, primind aceasta revelatie, inclinatiile omului sunt transformate de Dumnezeu asa incat acesta ajunge sa aiba un caracter sfant.
Bogatia slavei. Vezi si comentariul de la Romani 9,23; compara cu Efeseni 1,7.18; 2,7; 3,8.16.
Neamuri. Faptul ca aceasta taina glorioasa trebuie sa cuprinda si neamurile a reprezentat o lovitura pentru iudei. Dar Dumnezeu nu cauta la fata omului (Faptele Apostolilor 10,34), ci harul Sau se extinde peste toti cei care-l primesc. Apostolul subliniaza universalitatea planului de mantuire.
Hristos in voi. Prezenta lui Isus in inima omului este manifestarea tainei vesnice (vezi comentariul de la Galateni 2,20; Efeseni 1,1).
Nadejdea slavei. Compara cu v. 5. Prin faurirea planului de mantuire, Dumnezeu a pus inaintea omenirii cazute nadejdea readucerii in prezenta divina. Intruparea lui Hristos a adus mai aproape realizarea acestei sperante. Locuirea lui Hristos in inima dovedeste ca puterea harului lucreaza la transformarea caracterului. Aceasta face reala speranta proslavirii. Crestinul traieste astazi in imparatia harului, care ii da asigurarea ca intr-o zi va locui cu Hristos in imparatia slavei. Compara cu Romani 8,18; 1 Timotei 1,1.
1:28 Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om, desavarsit in Hristos Isus.
Pe El Il propovaduim. ,,Noi” este emfatic in limba greaca. Pavel se plaseaza pe sine si pe asociatii sai in contrast cu falsii invatatori.
Sfatuim. [,,Avertizam”, KJV]. Gr. noutheteo, ,,a pune in minte”, ,,a indemna”, ,,a avertiza” (vezi si comentariul de la Efeseni 6,4).
Orice om. Repetarea acestor cuvinte de trei ori in acest verset subliniaza universalitatea Evangheliei. In invataturile lui Pavel nu este loc pentru exclusivitate, asa cum era in acelea ale invatatorilor mincinosi. Evanghelia mantuirii trebuie sa ajunga la toate clasele societatii.
Invatam. Pe langa avertizare, Pavel mai si instruieste. Aceste doua elemente ar trebui intalnite in fiecare predica.
In toata intelepciunea. Unii comentatori inteleg ca aceasta declaratie arata felul invataturii lui Pavel (compara cu Efeseni 1,8; Coloseni 4,5), altii cred ca manualul de studiu al invatarii este intregul domeniu al intelepciunii. Prima interpretare pare mai in armonie cu versiunea greaca.
Ca sa infatisam. Vezi comentariul de la v. 22. Apostolul s-a identificat cu lucrarea de mantuire a sufletelor, iar acum arata care este tinta lucrarii sale.
Desavarsit. Gr. teleios (vezi comentariul de la Matei 5,48). Desavarsirea despre care vorbeste Pavel aici este clarificata in Filipeni 3,12–15 (vezi comentariul de acolo).
In Hristos Isus. Aceasta este expresia cheie din Epistola catre Efeseni (vezi comentariul de la Efeseni 1,1). Ea este frecventa si in celelalte epistole ale lui Pavel. Prin Hristos se realizeaza desavarsirea sfintilor.
1:29 Iata la ce lucrez eu, si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui, care lucreaza cu tarie in mine.
La ce. Adica lucreaza cu scopul de a-l infatisa pe ,,orice om” (v. 28) desavarsit in Hristos. Lucrez. Gr. kopiao, ,,a lucra cu efort”, ,,a munci pana la istovire”. Compara cu alte versete in care este folosit acest cuvant: 1 Corinteni 15,10; Galateni 4,11; Filipeni 2,16. Ma lupt. Gr. agonizo, ,,a lupta din rasputeri” (vezi comentariul de la Luca 13,24). Acest verb face aluzie la efortul neobisnuit depus de luptatorul din arena. Lucrarea. Gr. energeia ,,putere activa”, spre deosebire de dunamis, care denota putere potentiala. Cuvantul ,,energie” vine de la grecescul energeia. Compara cu folosirea lui la Efeseni
1,19; 3,7; 4,16 si la Filipeni 3,21 etc.
Lucreaza. Gr. energeio, ,, a fi la lucru”, ,,a actiona”, ,,a fi eficient”. Compara cu forma substantivala energeia (vezi mai sus, la ,,lucrare”). Pavel isi dadea seama ca implinirea datoriei cere efort serios si ca rezultatele aveau sa fie eficiente numai in masura in care efortul individual era unit cu puterea lui Dumnezeu care umple de energie fiecare insusire omeneasca.
Cu tarie. Literal, ,,in putere”. Pavel putea da marturie de puterea Mantuitorului pentru ca aceasta lucrase cu putere in propria lui viata.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–29 TM 221 2 AA 471 4 SL 85 7–12 AA 471; 4T 316 9 AA 478; ML 110 9, 10 5T 746 9–11 GC 476; MH 426; SL 85 9–12 2T 521 11 ML 52 11–13 AA 478 12 CS 133; GC xii; MB 8 13 DA 320; SC 112 14 GW 147; 6T 60 14–17 6T 59 16 GC 493; PP 34 16, 17 AA 472; Ed 132 18 Ed 268 19 Ed 30; MB 21; 2T 200 20 AA 209 21, 22 AA 472; CT 152 23 AA 593; DA 633; Ed 96; 1T 355; 3T 225; 4T 409, 556; 5T 520; 8T 15, 19, 26 24 COL 191 25–28 TM 222 25–29 AA 368; GW 59; 2T 502, 552; 4T 269, 314
27 AA 328, 476, 507; AH 120; CH 362; CT 194, 554; Ed 172, 309; Ev 511; FE 263, 279, 466; GW 61, 282, 366; LS 431; MB 128; ML 26, 84, 301; MYP 142;
SC 47; 1T 162, 566; 2T 73; 7T 116; WM 38 28 AA 206; Ev 587; GW 369; ML 285; TM 152; 4T 315, 317, 416; 5T 300, 372 28, 29 2T 609 29 MB 144; 4T 315