Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor 27:44
|
27:44 iar ceilalti sa se aseze unii pe scanduri, iar altii pe franturi de corabie, si asa s-a facut ca au ajuns toti teferi la uscat. Unii pe scanduri. Literal, ,,unii pe orice [parti]”. Aceasta este o descriere plastica a salvarii de pe o corabie, care se scufunda, a supravietuitorilor care apuca bucati din corabie care se desface in bucati in valuri. Au ajuns toti teferi. [,,toti au scapat cu bine”, KJV]. Adica toti au scapat teferi, potrivit fagaduintei lui Dumnezeu date lui Pavel si asigurarii de care Pavel le-a dat-o celor de pe corabie (v. 24.). Nota suplimentara la capitolul 27 Diferite amanunte ale istoriei furtunii si naufragiului din cap. 27 au fost mai neclare deoarece: (1) sensul exact al anumitor termeni tehnici ramane incert; (2) putini, daca sunt totusi unii, dintre comentatorii biblici au avut cunostinte personale corespunzatoare despre navigatie. Evident este de asteptat ca o persoana care poate sa imbine o oarecare competenta in greaca Noului Testament cu experienta in navigatie sa dea explicatii mai inteligente decat cineva caruia ii lipsesc aceste calificari. O astfel de persoana era locotenentul Edwin Smith, un slujitor al bisericii prezbiteriene Avondale din Tillsonburg, Ontario, Canada, care a servit ca ofiter de marina in Mediterana intre 1918-1919. In Homiletic Review din august 1919 (vol LXXVIII, nr. 2, p. 101-110), Smith a explicat relatarea naufragiului din Fapte 27 in termenii experientei si observatiilor sale ca ofiter de marina in Mediterana. Articolul acesta, intitulat ,,Ultima calatorie pe mare si naufragiul sfantului Pavel”, a fost scris la bordul navei sale in portul Valletta din insulele Malta, la aproximativ 8 mile de locul unde se crede ca a avut loc naufragiu, Golful Sf. Pavel. Fara sa fim de acord neaparat cu toate afirmatiile din articolul acesta, il reproducem partial mai jos. Faptele citate si concluziile intemeiate pe ele confirma relatarea biblica si atesta pe Luca drept un istoric informat, exact si vrednic de incredere. Autorul incepe prin a observa ca este necesar ca o cunoastere a corabiilor, a navigatiei si marinariei antice, a apelor, porturilor si tarilor invecinate cu regiunea, ca si a lui Pavel si a lui Luca sa-si puna amprenta pe relatarea naufragiului. El face apoi o afirmatie generala asupra cunostintelor celor din antichitate cu privire la ,,navigatia pe mare”. Apoi observa ca descrierea lui Luca a ceea ce au facut capitanul si echipajul pentru a infrunta diferitele cazuri de forta majora care au aparut ,,corespunde aproape in totalitate cu ceea ce ne spun cele mai multe lucrari moderne ca ar trebui sa facem daca am fi pusi in astfel de imprejurari”. Dupa ce mentioneaza descrierea unei corabii cerealiere alexandrine de catre autorul grec Lucian, de pe vremea imparatului Comodus (anii 180-192 d.Hr.), autorul continua: ,,Cine s-ar fi gandit vreodata sa mearga la Pompei pentru a descoperi ceva cu privire la corabiile celor din antichitate sau despre corabiile vremii oarecum moderne a apostolului Pavel? Si totusi, acolo gasim cel mai bun ajutor, deoarece frescele Pompeiului ofera detalii valoroase si au avantajul in plus de sincronizare perfecta cu voiajul sf. Pavel; catastrofa careia ele isi datoreaza conservarea intamplandu-se la mai putin de douazeci de ani dupa naufragiul lui. Voi incerca apoi sa reconstruiesc una dintre acele corabii antice, dand, cred, o idee destul de corecta despre o corabie comerciala a primului secol al erei crestine. In general, ele nu difereau mult de vasele care navigau acum cincizeci de ani, mai ales in partile de sub apa, cu exceptia faptului ca prora si pupa erau foarte asemanatoare. Conturul partilor superioare era aproape drept la mijloc, dar curbat in sus spre ambele capete, stalpul prorei si pupei ridicandu-se la o considerabila inaltime, terminandu-se cu un ornament oarecare, in general capul si gatul unei pasari de apa plecat inapoi. Descriind corabia alexandrina, Lucian mentioneaza ca pupa se ridica treptat intr-o curba, surmontata de un ceniscus de aur [o proiectie cu gat de gasca], si ca prora era inaltata la fel. Fresca de pe corabie de pe mormantul lui Naevolia Tyche din Pompei prezinta o corabie de o constructie similara, cu etrava inalta, terminandu-se cu capul Minervei. Parapetii erau zabrele deschise si la ambele capete erau construite cambuze sau galerii. In corabia lui Tezeu, reprezentata in una din picturile aflate la Herculaneum, vedem un cabestan cu o funie infasurata in jurul lui. Si intr-o figura a lui Ulise (de care se zice ca e luata dupa o marmura veche) intr-o editie a lui Virgiliu (3 volume, Roma, 1765), vedem cablul infasurat in jurul unei macarale (unui scripete). Poate ca cea mai mare diferenta dintre aceste corabii din antichitate si toate categoriile de nave moderne se afla in aranjamentele carmei. Corabiile din antichitate nu erau conduse ca acelea din vremurile moderne, printr-o singura carma prinsa in balamale de stalpul etravei, ci din doua lopeti sau rame mari (padalia), una de fiecare latura a etravei; de unde mentionarea lor la plural pe care o face sf. Luca. Ele erau operate prin doua deschizaturi pentru cabluri, cate una de fiecare latura, care erau folosite si pentru cabluri cand corabia era ancorata prin pupa. Intr-adevar, numai pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, a ajuns sa fie folosita, in general, carma prinsa in balamale. Dar punctul de cel mai mare interes in legatura cu aceste corabii din antichitate e dimensiunea lor. Multe dintre corabiile care transportau cereale si care circulau intre Egipt si Italia pe vremea sf. Pavel trebuie sa fi ajuns pana la un tonaj de o mie de tone. Consideram ca trebuie sa fi fost de o marime considerabila ca sa poata fi rentabile. Corabiile mici sunt profitabile numai pentru calatorii scurte. Dar nu suntem lasati in voia propriei noastre judecati, neajutati de vreo afirmatie cu privire la fapte, de pilda, corabia cu care Luca si Pavel au calatorit cu ocazia aceasta avea o incarcatura de grau si 276 de suflete la bord. Daca echipajul numara 21 de persoane, lista de pasageri tot ar fi de 250. Pentru a aranja atat de multi oameni pe corabie timp de saptamani fara intrerupere, in afara de incarcatura si echipaj, corabia trebuie sa fi fost considerabil mai mare decat un vas obisnuit de pescuit. Corabia cu care a naufragiat Iosifus in calatoria lui spre Italia avea sase sute de oameni la bord, o lista de pasageri foarte potrivita pentru un transatlantic de cinci sau sase mii de tone din zilele noastre. Dar cel mai bun raport pe care il avem cu privire la marimea unora dintre aceste corabii este acela dat de dulgherul (naupygós) de pe Isis, corabia alexandrina ce transporta cereale si care a fost impinsa de vanturi potrivnice la Atena. Potrivit cu datele oferite si dupa ce s-a facut comparatie pentru diferenta de constructie, corabia aceasta trebuie sa fi avut intre 1.100 si 1.200 de tone. Vad ca unii scriitori, folosind aceleasi date, l-ar aprecia la 1.300 de tone. Echiparea acestor corabii antice era foarte simpla. In cea mai mare parte consta dintr-un catarg principal, care purta un foarte lung ,,yard”, probabil tot atat de lung cat corabia insasi, intinzand o mare panza patrata, care era infasurata pe ,,yardul” insusi in sus. Aceste corabii mari de cereale purtau in plus si gabiere. In general, ele mai aveau un catarg mai mic, aproape de prora, pe care intindeau o panza mica patrata, numita artemon. In plus, ele purtau panze triunghiulare pentru a face corabia sa fie condusa usor in diferite imprejurari si pentru a face ,,volte” si a se intoarce dupa vant. Ele erau folosite si in timp de furtuna cand panzele mai mari trebuia sa fie stranse. Nu trebuie sa uitam ca vasul in care calatorea sf. Pavel era pregatit si pentru imprejurari critice. Greseli in intelegerea constructiei si echiparii acestor corabii constituie motivul pentru care atat de multi comentatori au gresit cand s-au ocupat de incidentele relatate in acest al 27-lea capitol din Fapte. Ce stim noi cu privire la experienta maritima anterioara atat a lui Luca, cat si a lui Pavel sau a ambilor? Nici o dovada, decat capitolul 27 si 28 din Fapte, nu este necesara pentru a arata concludent ca Luca, autorul Evangheliei care-i poarta numele, ca si al cartii Faptele Apostolilor, avea cunostinte temeinice despre corabii si manevrarea lor, care nu puteau fi dobandite decat intr-un singur fel si anume prin experienta. Nici lectura, oricat de multa ar fi ea, nici observarea de pe uscat a corabiilor nu l-ar fi pregatit pentru descrierea naufragiului sf. Pavel si al sau. O astfel de cunoastere si intelegere, asa cum sunt desfasurate aici, vin numai din experienta. Nu vreau sa spun ca el trebuie sa fi fost marinar. De fapt, aceleasi dovezi arata ca nu fusese, ci ca totusi a calatorit pe mare si nu numai in doua sau trei calatorii scurte... Iar in ce-l priveste pe Pavel, parerea mea este ca si el avea experienta considerabila despre navigarea pe mare. Veti observa ca Pavel nu e chiar atat de reticent cu privire la sine si trecutul sau, ca Luca... Deschideti apoi la 2 Corinteni 11,25: ’de trei ori am suferit spargere de vas’. Dar un om nu naufragiaza in fiecare calatorie si mentionarea a trei naufragii ar parea sa arate ca avusese lungi si amarnice experiente pe mare... Vom trece peste detaliile calatoriei pana cand vasul ajunge la Limanuri Bune, pe coasta de sud a Cretei. Tocmai din acest port vasul a plecat in ceea ce s-a dovedit a fi ultima sa calatorie, a carei relatare intentionez sa o examinez acum. Desi sf. Luca nu face nici o referire la starea corabiei, o omisiune pe care un marinar adevarat nu ar fi facut-o, sunt convins ca starea ei nu era prea buna, pentru motive care vor aparea ulterior. Deducem din relatare ca, dupa o lunga si obositoare calatorie de-a lungul coastei, ramasesera din cauza vantului in Limanuri Bune pentru un timp considerabil. Timpul inainta, iar noptile erau intunecoase si noroase, asa ca nu ar fi fost un lucru usor sa navighezi cu corabia pe o distanta de aproape sase sute de mile engleze pana la stramtoarea Mesia fara busola. Deci, capitanul a decis sa renunte la ideea de a continua calatoria si sa petreaca iarna pe insula Creta. Se pare ca Pavel a fost de acord cu ideea aceasta. Dar cand, ceva mai tarziu, capitanul corabiei a anuntat intentia de a porni si de a naviga de-a lungul coastei cam treizeci si opt sau patruzeci de mile pana la Fenix, deoarece, spunea el, portul era mai bun pentru iernat, adica era mai sigur pentru corabie, il gasim pe Pavel ca obiecteaza si ii indeamna sa ramana acolo unde sunt. El i-a asigurat ca o asemenea actiune era plina de primejdii ,,nu numai pentru incarcatura si corabie, dar si pentru vietile noastre”. Ni se spune ca aceasta avea loc cand ,,incepuse sa suflet un vant usor de miazazi”, asa ca primejdia nu se arata la orizont prin conditii atmosferice amenintatoare, dar putem fi siguri ca intrucat actiunea sugerata de capitanul corabiei promitea siguranta mai mare si confort sporit, sf. Pavel nu i s-ar fi opus fara motive intemeiate. Nu sunt date motivele, totusi o alta caracteristica a relatarii sf. Luca si o doua dovada ca el nu era marinar adevarat, deoarece un marinar adevarat nu uita niciodata sa-si prezinte motivele, punct asupra caruia Pavel nu are argumente valabile. Cu toate acestea, nici un marinar nu poate citi aceasta relatare si sa nu descopere care erau motivele acelea. Pe scurt, eu cred ca ele erau urmatoarele: corabia nu era prea sigura nici pe vremea cea mai buna si in ce-l priveste nu ar fi riscat sa fie prins intr-o furtuna in sezonul acesta al anului, daca se putea evita. Pavel fusese deja cateva saptamani in corabia aceasta; ei avusesera o lupta grea de dus cu vantul pentru a ajunge la Creta si in acele saptamani Pavel a facut cateva observatii si a tras unele concluzii. El observase, de pilda, ca vasul lua considerabil apa si cand rafalele de vant bateau mai tare, mai observase ca ea se deforma si nu putea prezenta prea mare siguranta in caz de solicitari mai violente. Pavel putea sa spuna atunci: ,,Desi admit ca Fenix (modernul Lutro) este un port mai bun de iernat decat Limanuri Bune, totusi sustin ca riscul pe care ni-l luam iesind in larg in aceasta perioada a anului si in corabia aceasta e prea mare pentru a merita sa ni-l luam. Pe langa aceasta, nu-mi place sa vad acest vant linistit din sud in sezonul acesta, deoarece, in general, se intoarce spre est-nord-est si se transforma in furtuna si, daca ne prinde cand strabatem golful Mesara, ne va impinge departe de uscat si...! Dar sutasul a dat mai multa atentie parerii proprietarului si a capitanului decat vorbelor lui Pavel si asa au pornit in larg, unde s-a intamplat exact ceea ce se temea Pavel ca se va intampla. Dupa parasirea portului, dupa ce au trecut de Capul Matala, drumul lor a fost de-a lungul uscatului. De la locul de ancorare la Limanuri Bune pana la Capul Matala distanta e de vreo trei sau patru mile si intrucat directia era vest-nord-vest, vantul de la sud era favorabil, fiind doua grade in spatele travei. Aveau deci perspectiva de a ajunge la destinatie in cateva ore. Nu mersera insa departe cand a avut loc o brusca schimbare a vremii... Corabia a fost prinsa intr-un taifun care batea cu atata putere, incat nu i-au putut sta impotriva si au fost nevoiti sa navigheze sub el. Cunoastem ca furtuna i-a impins departe de drumul lor catre insula Clauda, cam la 23 mile vest-sud-vest de Creta. Stiind cam pe unde se afla corabia cand a prins-o furtuna, putem aprecia directia vantului care i-a adus acolo. Potrivit relatarii, nu mult (ou polu) dupa ce parasira Limanuri Bune, furtuna s-a ridicat impotriva. Gramaticienii ne spun ca termenul ou polu e un termen relativ si inseamna mai putin de jumatate. Prin urmare, corabia trebuie sa fi fost intre Capul Matala si un punct pe mare in directia vest-nord-vest la distanta de saptesprezece mile... Cel dintai lucru de facut era de a determina corabia sa iasa cu bine din furtuna. Panza cea mare patrata trebuia sa fie stransa sus si panzele auxiliare sa fie inaltate. Imediat dupa aceea, ei trebuiau sa recurga la incingerea cu funii a corabiei. Cum? Deja incingerea cu franghii a corabiei? Vai! Atunci cele mai rele temeri ale sf. Pavel sunt deja confirmate. Corabia e slaba si da semne de fortare excesiva desi, veti observa, era purtata de vant numai de trei ceasuri; nu trebuia sa se piarda timp pentru intarirea ei. E binecunoscut faptul ca aceste vanturi puternice supun carena unei corabii unei forte mari. Pliniu, de pilda, le numeste ,,flagelul principal al marinarilor, distrugatoare nu numai pentru vergi, dar si pentru carena in sine”. Va mai mirati atunci ca Pavel avea temeri cu privire la navigarea pe vreme de iarna, intr-o corabie despre care stia ca nu e pregatita pentru un asemenea drum? Sf. Luca ne spune ca ea a fost incinsa cu otgoane dupa ce facuse numai 25 de mile, un semn sigur ca se deforma si ca lua rau apa. N-ar fi greu sa se inmulteasca situatiile cand acest mod de a intari vasele a fot pus in practica in timpuri, relativ moderne, dar in fiecare caz s-a facut atunci cand nava era veche si slaba sau in urma unei avarii. As vrea sa arat aici ceea ce aproape toti comentatorii nu au izbutit sa recunoasca, lucru care totusi e de cea mai mare importanta, si anume ca adevarata primejdie care pandea corabia in care calatoreau Luca si Pavel era primejdia scufundarii in mijlocul marii din cauza faptului ca vasul era crapat si lua apa. Daca n-ar fi dat de pamant in mod providential, in felul acesta salvandu-si viata si ducand corabia la tarm, ea s-ar fi scufundat pe mare si toti cei de la bord ar fi pierit. Ni se mai spune apoi ca, dandu-si seama ca erau manati catre Sirta, ,,au coborat mecanismul” (vezi R.V.. v. 17). Nu e cu putinta de inchipuit o traducere mai eronata decat aceea data in Avraam: ,,Temandu-se sa nu dea peste nisipurile miscatoare, au lasat panza si asa au fost manati”. Lucrul acesta ar fi fost fatal. Este echivalentul cu a spune ca, temandu-se de o anumita primejdie, ei s-au lipsit de singurul mijloc la indemana de a o evita. Asemenea primejdii nu sunt evitate, coborand catargul sau panza. A cobori panza si a alerga cu catargele goale ar fi insemnat sa fie manati in directia in care batea vantul. Dar, asa cum am vazut cand am cercetat directia vantului si cursul pe care l-a luat corabia cand fugea inaintea lui spre Clauda, aceasta ar fi insemnat sa se indrepte direct catre Sirta, lucrul despre care spunea Luca ca ei doreau atat de mult sa-l evite. Notati ca dupa AV, Luca zice: ,,Temandu-se ca nu cumva sa dea peste nisipurile miscatoare, au coborat panza si asa au fost manati”. Ei bine, daca ar fi facut asa, ar fi dat peste ele cam peste o zi si istorisirea aceasta, probabil n-ar fi fost scrisa, deoarece Sirta se afla la vest-sud-vest, drept in fata lor, si la distanta de aproape o suta de mile. Intrucat stim acum ca nu au dat peste nisipurile miscatoare, suntem siguri ca ei n-au coborat panza in fata furtunii, ci au adoptat un alt plan. Chiar si cititorii mei care nu cunosc nimic despre navigatie vor urmari logica mea aici... Pentru o corabie plasata in imprejurari ca acelea in care a fost pusa corabia aceasta, numai doua sunt alternative pe care stiu ca le-ar fi putut alege capitanul, cel dintai era de a ancora acolo unde se afla si celalalt, de a carmi cu ajutorul velaturii de furtuna, schimbandu-i in acest fel directia derivei, asa incat sa o mane departe de primejdie, in loc sa o duca direct spre ea. Din naratiune stim ca prima varianta nu a fost adoptata si faptul ca a evitat primejdia este dovada suficienta, in ciuda chinuitoarei taceri a lui Luca ca acest al doilea plan a fost cel adoptat. Cand o corabie este carmita, ea are tendinta sa inainteze in directia in care e indreptata, spre prora – zic marinarii – dar miscarea ei principala va fi deriva, adica distanta pe care o va face intr-o directie laterala si care, comparativ vorbind, nu va fi mare. Cand o corabie este carmita in apropierea unei primejdii, lucrul de facut este de a o pune pe o volta care, considerand miscarea ei inainte, o va indeparta totdeauna de primejdie si nu catre ea. In cazul acesta, ei au pus-o pe o volta de tribord, adica cu latura ei dreapta catre vant. In felul acesta ea era indreptata cu prora catre nord, adica departe de coasta africana si de Sirte si orice inaintare ar fi realizat in timp ce era carmita s-ar fi indreptat pe drumul catre Italia, in timp ce miscarea laterala ar fi fost, in general vorbind, catre vest. Aproape toti comentatorii au cazut in greseala sa creada ca expresia din A.V., ,,coborat panza” era felul de expresie al lui Luca cu privire la ajustarea panzelor cu ocazia aceea, in timp ce expresia pe care a folosit-o Luca nu face nici o referire la panze, asa cum voi arata mai tarziu. Simpla carmire a corabiei in asemenea imprejurari era un lucru atat de necesar si de obisnuit de facut, incat Luca, cu deprinderea lui de a mentiona numai lucrurile cele mai importante, o omite cu totul si trece mai departe spunandu-ne ca ceea ce s-a intreprins mai departe a fost sa o faca sa stea asa cum trebuia si sa o fereasca de a nu mai asculta de carma si de a inlatura cat mai mult cu putinta presiunea asupra carenei. Cel dintai pas a fost acela care in AV este numit ,,au coborat panza”, dar care in RV este tradus ,,au coborat mecanismul”. Ah! asa e mai bine. Vazand ca in timpul carmirii chiar, corabia se zbatea greu pe mare, greutatea acelei lungi prajini cu panza stransa acum pe ea, impreuna cu povara in plus a tuturor franghiilor, blocurilor etc. care erau atasate de ea, producea un efort prea mare, au hotarat de indata ca ea trebuie sa fie lasata jos si aranjata pe punte... Intelegem deci ca atunci cand sf. Luca ne informeaza ca erau manati de vant (outus epheronto), aceasta se facea nu numai cu corabia incinsa cu odgoane de dedesubt si intarita, dar ca era carmita pe o volta de tribord, care era unicul mijloc de a nu ajunge la Sirte. In nota aceasta se sfarseste acea zi plina de evenimente. In ziua urmatoare, furtuna fiind la fel de nepotolita, ,,ei au usurat corabia”. Fiecare pas facut pana aici demonstreaza stiinta marinareasca iscusita si cele ce aveau sa urmeze trebuiau sa fie la fel. Povara de pe punte trebuia aruncata peste bord impreuna cu toate instrumentele care nu erau necesare acum pentru manevrarea corabiei. A treia zi, ei au aruncat peste bord ,,uneltele corabiei” (v. 19) si din expresia ,,cu insesi mainile lor” deducem ca aceasta inseamna ,,mecanismul” care fusese lasat jos, marea prajina principala cu panzele, blocurile etc. atasate, lucru care probabil va fi cerut eforturile unite ale pasagerilor si echipajului pentru a-l lansa peste bord. Usurarea pe care o corabie o simtea prin aceasta ar fi aceeasi ca atunci cand un vas de razboi isi leapada tunurile peste bord, adica va pluti mai usor si ar lua mai putin apa. Urmeaza un interval sumbru de unsprezece zile; furtuna continua sa bata cu furie neslabita. Nu pot fi vazute nici soare si nici stele. In cele din urma, ni se spune ca ,,se pierduse orice nadejde de scapare”. Dar de ce se pierduse orice nadejde de scapare? O corabie din antichitate fara busola si fara posibilitatea observarii boltii ceresti nu avea nici un mijloc de a se orienta. Aceasta era, fara indoiala, o situatie primejdioasa, dar nu in mod necesar disperata, deoarece putea sa circule in deriva, in siguranta. Adevarata explicatie, asa cum deja am aratat, e aceasta, toata osteneala lor de a opri ca apa sa inunde corabia fusese zadarnica; nu stiau incotro sa o ia pentru a ajunge la cel mai apropiat uscat, pentru a duce la tarm corabia, singura sansa pentru o corabie care se ineca. Dar daca nu acostau aveau sa se scufunde in mare. Ingrijorarea lor, deci, era cauzata nu atat de furia furtunii, cat de starea corabiei... In cele din urma, in a paisprezecea noapte, fiind in deriva pe Marea Adriatica, spre miezul noptii, au banuit ca uscatul e aproape. Sf. Luca nu spune care erau indiciile, dar dupa toata probabilitatea ei au vazut talazuri lovindu-se de tarm, deoarece cu un vant atat de tare in directia tarmului si cu o coasta stancoasa, ele ar fost vazute de la distanta destul de mare, chiar si pe o noapte fara stele pe mare. Daca, deci, luam Golful sf. Pavel, Malta, ca scena reala a naufragiului, nu ne este greu sa afirmam ca trebuie sa fi fost aceste indicii. Nici o corabie nu poate sa intre in el dinspre rasarit fara sa nu treaca la un sfert de mila de punctul Koura; dar inainte de a ajunge la punctul acela, tarmul este prea jos si prea departe de drumul corabiilor in deriva dinspre rasarit asa ca nu poate sa fie vazut intr-o noapte intunecoasa. Cand ajungi la distanta aceasta, e imposibil sa nu vezi talazurile care se sparg, deoarece cand bat furtuni din nord, marea se loveste de el cu o violenta atat de mare incat reaminteste versul lui Campbell: ,,Albul val spumat pe cerul departat”. Autorul acestor randuri a vizitat de curand locul acela, unde a ramas toata noaptea. Este in desfasurare un eurachilon si apa pulverizata se ridica pana la patruzeci sau optzeci de picioare in aer, iar pe tarm zgomotul era asurzitor. Nici o corabie n-ar fi putut sa intre in Golful sf. Pavel in noaptea aceea intunecoasa fara ca cei din corabie sa nu fi vazut talazurile lovindu-se de tarm. In timpul celei de-a doua vizite, el a luat o barca si a inaintat departe in golf si a facut alte observatii de pe mare si a luat o franghie de facut sondaje, concluzionand ca nu e nici indoiala cu privire la faptul ca punctul Koura e uscatul de care s-au apropiat in noaptea aceea plina de evenimente. Dar puteau marinarii sa vada talazurile spargandu-se de tarm intr-o noapte intunecoasa de la un sfert de mila departare? Dupa ce am vazut cu ochii mei chiar la fata locului, pot spune ca ei puteau si este posibil ca in clipele de liniste ale furtunii sa le si auda. Avem dovezi in rapoartele Amiralitatii care confirma opinia mea in privinta aceasta. Intr-o noapte intunecoasa, 10 august 1810, fregata Lively a naufragiat chiar in punctul acesta Koura. In marturia lui sub juramant, in timpul judecarii ofiterilor ei la curtea martiala, ajutorul de timonier de serviciu, care a dat alarma cu privire la stancile din directia opusa vantului, spune ca n-a vazut pamantul, ci ,,ondularea apei marii” pe stanci, la o distanta de aproape un sfert de mila; si as putea adauga, atunci a suflat numai o briza obisnuita si nu o furtuna ca aceea care se dezlantuise cand Luca si Pavel au trecut pe acolo... Sf. Luca spune ca au naufragiat pe Malta (Melita) si am aratat ca deriva ei ar fi dus-o in directia aceea. Punctul urmator e interesant. Cat de departe s-ar fi departat ea de Clauda pe la miezul noptii, cand venise a paisprezecea noapte? Raspunsul la aceasta depinde de viteza cu care se misca si de timpul scurs. De cand am venit la Malta, am stat de vorba cu multi capitani care au navigat pe Mediterana timp de multi ani si care, in timpul razboiului, au facut regulat drumul intre Malta si Creta, cu privire la distanta pe care o strabate o corabie in deriva pe ora, in conditiile descrise de Luca si Pavel. Consensul general de opinie era de la o mila la doua pe ora, probabil o mila si jumatate pe ora sau treizeci si sase de mile in douazeci si patru de ore. Revin acum la timpul care a trecut. Sf. Luca socoteste timpul de la ziua cand corabia a parasit Limanuri Bune. Auzim de a treia zi in v. 29; ziua precedenta e denumita ,,ziua urmatoare”, care ne aduce la ,,intaia” zi atat a furtunii, cat si a calatoriei. Pare ca evenimentele descrise in prima zi au ocupat o parte considerabila. Timpul consumat cu plutirea in deriva prin Marea Adria de cand au parasit insula Clauda pana cand si-au dat seama de prezenta uscatului, la miezul noptii celei de-a paisprezecea zi, este de treisprezece zile complete si o fractiune dintr-o zi. Luand apoi viteza calculata a derivei de treizeci si sase de mile pe zi si timpul scurs, sa zicem 13 1/4 zile, tot ce avem de facut este sa inmultim 36 cu 13 1/4 pentru a calcula deriva, care e de 477 mile, si cursul ca mai sus N.82V. Cum se compara aceasta cu drumul si distanta dintre insula Clauda si intrarea in Golful sf. Pavel, Malta, asa cum le-ar determina un navigator din zilele noastre? Luand oricare harta recenta a Amiralitatii pentru Mediterana, gasim ca drumul de la un punct ,,de sub campul Claudei” la Golful Sf. Pavel, Malta, e N.82.17.V si distanta este 476,6 de mile. De unde, potrivit calculelor, o corabie plecand tarziu seara de la Caluda ar fi la miezul noptii celei de-a paisprezecea zi undeva intre un sfert de mila si o mila departare de intrarea in Golful Sf. Pavel, Malta. Admit ca o coincidenta atat de stransa ca aceasta ar putea fi intamplatoare pana intr-o anumita masura, dar e o intamplare care nu ar fi putut sa aiba loc daca ar fi fost vreo inexactitate din partea autorului naratiunii cu privire la numeroasele imprejurari pe care sunt intemeiate calculele sau daca corabia ar fi naufragiat in alta parte si nu in Malta, deoarece nu exista un alt loc care sa concorde atat cu numele, precum si cu celelalte detalii prezentate de Luca. Corabia se apropie acum de sfarsitul calatoriei ei nefericite. Uscatul nu fusese inca vazut, dar pentru simtul ascutit al ,,corabierilor”, sunetul sau aparenta talazurilor care se sparg de mal le spune ca acesta este aproape. Astfel de indicii sunt prevestirile obisnuite ale distrugerii. Aici ele cheama la actiune prezenta de spirit, promptitudinea si calitati marinaresti care nu ar putea fi depasite nici in prezent. Prin aceasta, sub conducerea Providentei, viata tuturor celor de la bord a fost salvata. Nadejdea care pierise a reinviat. Ei pot sa adopte acum ultimele masuri in ceea ce priveste corabia care sta sa se scufunde pentru a o aseza pe uscat. Dar a face lucrul acesta inainte de venirea diminetii ar fi insemnat moarte sigura. Ei nu pot decat sa o ancoreze, daca e posibil, si sa o tina asa pana la ivirea zorilor, cand ar fi existat posibilitatea sa descopere un golf unde sa ancoreze corabia... Cand s-a facut ziua, n-au recunoscut locurile, dar vazand un golf s-au hotarat ca, daca va fi cu putinta, sa duca corabia in interiorul lui. Au taiat odgoanele si au lasat ancorele in apa. Slabind legaturile carmelor si ridicand panza artemon (panza principala a trinchetului) s-au pregatit sa duca corabia la tarm. Alegand locul unde ,,se intalneau doua mari” au asezat corabia pe pamant cu prora inainte, lucru care explica ,,ancorarea la pupa”, deoarece aceasta tinea corabia in pozitia corespunzatoare pentru tragere la mal... Acum, dupa ce toti au debarcat nevatamati, ramane de vazut doar daca locul corespunde descrierii facute de Sf. Luca. Cel dintai detaliu mentionat e ca la miezul noptii corabierii au banuit vecinatatea uscatului, evident fara a-l vedea. Dar un vas pe drumul acela la intrarea in Golful Sf. Pavel ar trece la un sfert de mila de un punct stancos jos care iese in afara si formeaza intrarea lui estica, pe care talazurile puteau fi vazute de la distanta aceea. De fapt, au fost vazute de la distanta aceea de ajutorul de timonier de pe Lively, desi pamantul nu putea fi vazut. Temandu-se sa nu dea de stanci, care erau acum aproape contra vantului, au ancorat prin partea de la pupa si au asteptat sa se faca ziua. Si in cazul acesta, au aratat pricepere marinareasca si previziune, deoarece cand s-a facut ziua, tot cea au avut de facut a fost sa inalte panza principala de la trinchet, sa taie funiile ancorelor, corabia fiind sub control si putand fi dusa usor la tarm. Locul unde se intalneau cele doua mari era fara indoiala deschizatura dintre Insula Salmonetta si uscat. Cele doua mari se intalnesc si astazi in acel punct. Al doilea detaliu mentionat de sf. Luca era adancimea apei atunci cand au banuit ca erau aproape de un uscat. Au sondat si au gasit douazeci de stanjeni [fatomi]. Scriitorul a gasit douazeci de stanjeni in fata punctului Koura, in locul unde se presupune ca se afla in cursa ei, cincisprezece stanjeni la un sfert de mila de tarm, in locul unde au ancorat prin partea de la pupa... Am vazut in studiul nostru ca fiecare declaratie cu privire la miscarile acestei corabii, de cand a plecat din Limanuri Bune, pana cand a fost trasa la tarm, in Malta, asa cum e facuta de Sf. Luca, a fost verificata cu dovezi externe si independente de cea mai exacta si mai satisfacatoare natura; ca afirmatiile lui cu privire la timpul cat a plutit corabia pe mare corespund cu distanta strabatuta; si ca, in sfarsit, descrierea facuta de el a locului unde s-a ajuns este in conformitate cu ceea ce exista in prezent, toate contribuind la dovedirea faptului ca Luca a facut cu adevarat acea calatorie, asa cum e descrisa. S-a dovedit, o data in plus, ca e un om ale carui observatii si afirmatii pot fi luate in considerare ca vrednice de crezare. Capitolul 27 din Fapte e o simpla afirmare a realitatilor. De aceea, eu inchei impreuna cu Bres, spunand: ,,Fie nu exista certitudine morala in realitatile istorie, fie trebuie admis faptul ca sf. Pavel a naufragiat in Malta”. Comentarii Ellen G. White 1,2 AA 439 1–44 AA 439–445 3–9 AA 440 10–17 AA 441 18–20 AA 442 21–30 AA 443 22–24 CG 43; Ed 256 22–26 ML 334 31–41 AA 444 34 CG 43; Ed 256 43.44 AA 445 44 CG 43; Ed 256 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: