2:38 Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.
Pocaiti-va. In ce priveste o tratare a importantei acestui cuvant vezi Matei 3,2; 4,17. Acesta e solia pe care Hristos a poruncit sa fie predicata (Luca 24,47).
Fiecare. Petru nu admite nici o exceptare de la botez. Desi nu e un act mantuitor, el este semnul exterior al mortii vietii vechi si inceputul celei noi si e cerut de la toti.
Fie botezat. Vezi Matei 3,6; Marcu 16,16. Acesta urma sa fie o parte integrala a lucrarii apostolului (Matei 28,19).
In numele. Dovezile textuale sunt impartite (cf. 9.10) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,pe numele”, adica, pe temeiul marturisirii numelui lui Isus. O astfel de interpretare ar corespunde contextului, care trateaza pe Isus ca ,,Domn si Hristos” (vers.36).
Se ridica intrebarea: Pentru ce in cazul acesta si in cap.10,18; 19,5, e pomenit numai numele lui Isus in legatura cu botezul, si nu intreitul nume dat in Matei 28,19? Au fost date diferite explicatii. Solutia cea mai satisfacatoare pare sa fie ca Luca nu relateaza formula baptismala, ci indemnul lui Petru catre cei care sunt dispusi sa marturiseasca pe Isus ca Hristos. Era numai logic ca despre botez sa se spuna uneori ca fiind numai in numele acesta singur, intrucat din persoanele Dumnezeirii, botezul arata spre Hristos. Lucrul acesta este ilustrat in literatura crestina timpurie atat in NT cat si mai tarziu. In felul acesta Didahiile, sau Invatatura celor Doisprezece Apostoli (7,9), foloseste si numele singur si cele trei nume in legatura cu botezul. Aceasta atitudine timpurie este demonstrata de Ambrozie (m. anul 397 d.Hr.), care declara cu privire la formula baptismala: ,,Acela care zice unul vrea sa spuna Treimea. Daca zici Hristos, ati numit si pe Dumnezeu Tatal de care Fiul a fost uns, si Duhul Sfant, cum si Fiul, chiar cel care fusese uns, si Duhul Sfant de care El a fost uns” (De Spiritu Sancto i.3; red. J.P. Migne, Patrologia Latina, Vol. XVI, col.743). ascultatorii lui Petru deja credeau in Dumnezeu Tatal, adevarata punere la proba, in masura care-i privea, era daca ei ar primi pe Isus ca Mesia.
Asa dupa cum daduse Hristos invatatura, botezul era adus la indeplinire acum ,,in numele”, in legatura vitala cu persoana lui Isus Hristos. Numai prin recunoasterea Lui putea sa vina acum la botez convertitul. Ucenicii primisera cu putin inainte darul Duhului Sfant, si in felul acesta erau in pozitia de a recunoaste sensul profetiei, lui Ioan Botezatorul ca Hristos urma sa-i boteze ,,cu Duhul Sfant si cu foc” (Matei 3,11). Unirea mistica dintre credincios si Domnul sau, facuta reala de Duhul, e semnalizata in ritualul botezului.
Pacatelor. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) expresia: ,,pacatele voastre”. Lucrul acesta face iertarea o chestiune foarte personala (vezi Matei 1,21; 3,6; 26,28; Luc.3,3).
Darul Sfantului Duh. Aceste cuvinte pot fi intelese ca identificand darul, si asa s-ar putea citi, ,,darul care este Duhul Sfant”. Gr. dorea, ,,dar”, e un termen general, si difera de charisma, un termen aplicat la darurile mai specifice ale Duhului (1Cor.12,4). Apostolul promite prezenta Duhului lui Dumnezeu ca o posesiune personala pentru fiecare credincios. El nu e preocupat aici de acordarea puterilor miraculoase.
Notati pasii din fericita experienta de a deveni crestin, asa cum e schitata in acest verset: 1) pocainta, 2) botezul, 3) iertarea pacatelor, 4) primirea Duhului Sfant.