18:2 Acolo a gasit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, cu nevasta sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toti Iudeii sa plece din Roma. A venit la ei.
Acuila. Un nume latin, insemnand ,,vultur”, al carui echivalent grec este Akulas. Onkelos, probabil o alta forma modificata, a fost purtat de scriitorul traditional al targumurilor iudaice (vezi Vol. V, p. 95, 96). Era o tendinta comuna a iudeilor cand traiau in tari pagane sa ia nume derivate de la animale.
De neam din Pont. [Nascut in Pont, KJV.] Literal, ,,un om din Pont, dupa neam.” Provinciile din Asia Mica abundau in familiile iudaice din Diaspora, cum se vede pretutindeni in Faptele Apostolilor (vezi Fapte 2,9,10; cf. 1 Petru 1,1). Unii iudei din Pont fusesera la Ierusalim, cu ocazia Zilei Cincizecimii (Fapte 2,9). Pontul a ajuns sub stapanirea romana cand regele lui, Mitriade, a fost infrant de Pompei, cam cu un secol inainte de data aceasta.
Venit de curand din Italia. Vezi mai jos, la ,,Claudiu poruncise”.
Priscila. Numele apare in alta parte (2 Timotei 4,19; cf. textul cel mai bine atestat grec la Romani 16,3; 1 Corinteni 16,19) in forma de Prisca, al carui diminutiv este. Prisca probabil reflecta legatura cu gens sau clanul Prisci-lor care, din cele mai vechi timpuri romane, dadusera statuluicetate o lunga serie de pretori si consuli. Casatoria lui Acuila cu Priscila ar putea fi un exemplu deci de influenta iudeilor culti in mijlocul clasei superioare de femei la Roma. Plasarea numelui Priscilei mai intai (Fapte 18,18; Romani 16,3; 2 Timotei 4,19) ar fi explicat daca era romana de neam nobil. Faptul ca ea participa la instruirea lui Apolo (vezi Fapte 18,26) sugereaza ca era o femeie culta.
Intrebare daca aceste doua persoane erau convertiti ai lui Pavel nu poate fi deplin clarificata, dar anumite fapte sugereaza ca nu: 1) Raportul tace cu privire la faptul ca ei ar fi ascultat vreodata pe Pavel, asa cum facuse Lidia (cap. 18,14), un lucru pe care Luca nu l-ar fi omis, daca ar fi avut loc. 2) Faptul ca Pavel, fara sa ezite, li se alaturase (cap. 18,3) chiar inainte de a fi inceput sa predice in sinagoga ar fi putut lasa sa se inteleaga o atitudine plina de simpatie din partea lor.
Claudiu poruncise. Raportul expulzarii iudeilor din cetatea Romei (vezi p. 80) e dat de Suetoniu, in cuvintele acestea, ,,Intrucat iudeii dadeau fara incetare nastere la tulburari, la instigatia lui Chrestus, el [Claudiu] i-a expulzat din Roma.” (Lives of the Caesars, v. 25. 4; ed. Oeb, Suetonius, vol. 2, p. 53). O colonie considerabila de iudei era stabilita in cetatea Romei, pe vremurile acelea, la poalele Dealului Janiculum (vezi harta p. 462). Ei exercitau o considerabila influenta asupra claselor superioare din Roma; aveau propriile lor sinagogi si locuri de rugaciune (vezi cap. 16,13); erau tolerati ca o religia licita (religie legal recunoscuta); si intretineau propriile lor cimitire, pe Calea Apia. Porunca de a-i expulza din Roma pare sa fi fost brusca; Suetoniu gandea ca un om cu numele, in latineste, ,,Chrestus”, era legat de acea porunca. Cu privire la acest om, Suetoniu nu relateaza nimic mai departe. Dar pe vremea aceea, sunetele din greceste ,,i” si ,,e” puteau sa fie cu greu distinse si Tertullian (Apologia iii. 5) spune ca numele grecesc Christos era adesea pronuntat la fel cu Chrestos, ,,bun”, ,,folositor” sau ,,amabil”. O explicatie cu putinta a decretului lui Claudiu e ca venisera crestini la Roma, dupa Ziua Cincizecimii si rezultase tumult ca acela de la Antiohia din Pisidia (cap. 13,50), de la Listra (cap. 14,19), de la Tesalonic (cap. 17,5-8) si de la Berea (cap. 17,13). Numele lui Hristos era in mare masura pe buzele atat ale celor care primeau, cat si ale celor care respingeau pretentia Lui de a fi Mesia. De aceea, dregatorii romani, care, ca si Galion, pareau ca nu le pasa de chestiuni privitoare la nume si cuvinte (cap. 18,15), ar fi tras usor concluzia ca Hristos era conducatorul uneia din partide si puteau asuma (ca la Tesalonic, cap. 17,7) ca El pretindea ca e un pretendent regal la un tron pamantesc. Explicatia aceasta ar lamuri confuzia cu privire la nume si decretul de expulzare (vezi Vol. V, p. 71).
Acuila si sotia lui fusesera la Roma pana la expulzare si, intrucat multi dintre iudeii din Roma sau descendentii lor erau oameni eliberati din robie (vezi cap. 6,9), e probabil ca Acuila sau parintii lui sa fi facut parte din categoria acestora. Acuila si Priscila sunt amintiti mai tarziu (Romani 16,13) ca si cum s-ar fi inapoiat la Roma. Daca au facut-o, lucrul acesta s-a petrecut dupa de fusesera cu Pavel la Efes, deoarece ei erau cu el cand a scris prima sa epistola catre corinteni (1 Corinteni 16,19) si casa in care locuiau acolo, era pusa in serviciul crestinilor din Efeseni Daca Timotei era la Efes cand Pavel i-a adresat a doua lui epistola, ei se mai gaseau inca acolo (2 Timotei 4,19). Nimic mai mult nu se mai cunoaste despre viata si faptele lor.
In ce priveste cine au fost primii predicatori in Roma, se poate forma o parere in cadrul urmatoarelor date: 1) nu se putea sa fi trecut douazeci si cinci de ani de la Ziua Cincizecimii, fara ca iudeii din Roma sa nu fi primit oarecare vesti precise cu privire la intamplarile din Palestina, unde Evanghelia era predicata cu remarcabil succes; 2) printre cei care fusesera de fata la Ziua Cincizecimii fusesera ,,oaspeti din Roma, iudei sau prozeliti” (Fapte 2,10); 3) printre iudeii elenisti care au avut disputa cu Stefan erau eliberati [,,izbaviti”] din Roma si Stefan insusi s-ar fi putut sa fi apartinut acestei categorii (vezi cap. 6,5.9); 4) Andronic si Iustia, carora Pavel le-a trimis salutari, fusesera ,,in Hristos” inainte de el (Romani 16,7). Printre acestia s-ar cuveni sa se caute intemeietorii bisericii din Roma si nu la apostolul Petru, caruia traditia ii atribuie aceasta onoare. Totul arata ca teologia crestinilor din Roma era la fel ca marile principii trasate de Stefan, a carui intelegere a Evangheliei l-a influentat pe Pavel. Lucrul ar ajuta sa se explice de ce Acuila si Priscila au gasit cu cale atat de usor sa primeasca pe Pavel in Corint. E cu putinta ca multi dintre cei numiti de Pavel in Romani 16,3-15 sa fi fost expulzati din Roma, sub Claudiu, si mai apoi sa inapoiasera.