17:23 Caci, pe cand strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceea ce voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.
Strabateam. [Treceam pe alaturi, KJV.] Mai degraba, ,,treceam prin”, adica cetate, fie in plimbare pe indelete, fie cand a intrat in cetate si a patruns catre centrul ei. Ma uitam. Gr. anatheoreo ,,a privi cu atentie”, ,,a observa cu bagare de seama”.
Lucrurile la care va inchinati. [Devotionale, KJV.] Gr. sebasmata, ,,obiecte de cult”, mai degraba, decat ,,acte de cult”. Pavel vazuse si studiase multe din numeroasele lor statui si inscriptii. Cu politete, el identifica aceste sculpturi ale zeitatilor atenienilor, ca obiectele lor de cult. In felul acesta, el a cautat sa creeze bunavointa de la inceput, ca sa poata obtine o ascultare continua. El era atent la castigarea si mentinerea interesului ascultatorilor lui.
Am descoperit chiar si un altar. Greaca are o conjunctie emfatica intre cuvintele ,,descoperit” si ,,un altar”, asa incat expresia ar trebui sa spuna, ,,am gasit chiar si un altar”, adica pe langa multimea obiectelor deja notate. Cuvantul grecesc pentru ,,altar” (bomos) e folosit numai aici, in NT, dar apare in LXX, unde uneori se refera la altare paganesti (Exod 34,13; Num. 23,1; Deuteronom 7,5).
Pe care este scris. [Cu aceasta inscriptie, KJV.] Literal ,,pe care fusese scris”.
Unui Dumnezeu necunoscut. Gr. agnosto theo ,,unui Dumnezeu necunoscut”. Aceasta atribuire neobisnuita a fost in centrul multor discutii. Unii s-au indoit de existenta unui altar cu o astfel de inscriptie, iar altii au gandit ca Pavel sau Luca se refereau la o inscriptie scrisa la singular care a fost gasita scrisa la plural, adica ,,dumnezeilor necunoscuti”. O solutionare logica a problemei poate fi gasita intr-o considerare a unor vechi referiri la altare, purtand aceeasi inscriptie. Patru din acestea pot fi mentionate, (1) Pausanius (c. anul 150 d.Hr.) spune ca pe drumul de la Phaleron, unul din porturile Atenei, erau altare pentru dumnezei care erau numiti necunoscuti (i. 1. 4); (2) acelasi scriitor relateaza ca la Olimpia era un altar pentru dumnezei necunoscuti (i. 14. 8); (3) Diogene Laërtius (i. 110.) un scriitor de pe la inceputul sec. al III-lea, spune cum Epimenides din Creta fusese invitat sa ajute Atena pe vremea marii ciume. Cretanul a dus cateva oi negre si cateva albe la Areopag si le-a dat drumul sa umble libere prin cetate. Oriunde o oaie se aseza, se aducea o jertfa si se ridica chiar pe locul acela un altar. Momentele amintitoare ale acelei ispasiri nu purtau nume. (4) Philostratus (c. 200 i.Hr.), in Viata lui Apollonius din Tyana (vi. 3), mentioneaza in mod deosebit Atena, unde, spune el, erau altare chiar si pentru divinitati necunoscute. Astfel de referiri sunt suficiente pentru a stabili faptul ca grecii ridicau cu adevarat altare unor dumnezei al caror nume nu-l cunosteau. Desi, in afara de NT, nu e nici o relatare cunoscuta, cu privire la o inscriptie la singular, ,,unui dumnezeu necunoscut”, dovezile citate mai sus demonstreaza posibilitatea ca un astfel de altar sa fi existat pe vremea lui Pavel. Prezenta unui astfel de altar ar fi fost in armonie cu ceea ce se stie despre filozofia religioasa ateniana. Locuitorii cetatii erau ravnitori sa mijloceasca la toti dumnezeii si inaltau altare unui dumnezeu necunoscut sau unor dumnezei necunoscuti, pentru ca nici unul sa nu fie neglijat. O astfel de practica reprezinta marturisirea oamenilor de stiinta moderni, cu privire la neputinta omului de a rezolva problemele universului. O contraparte latina a inscriptiilor grecesti se gaseste pe un altar descoperit la Ostia, portul maritim al Romei, si acum in Muzeul Vatican. Altarul acesta prezinta un grup de preoti ai lui Mitras si poarta inscriptia: ,,Simbolul Dumnezeului ce nu poate fi descoperit”. S-a gasit un altar si la Pergam, cu o inscriptie in greceste, franta, pe cat se pare dedicata unui dumnezeu necunoscut.
Ceea ce. [Pe care, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea ,,ceea ce” si ,,acesta”, in loc de ,,pe care” sau ,,pe el”. Pavel, fara indoiala, a folosit pronumele neutre, desi se referea la divinitate, intrucat atenienii erau inca necunoscatori in ceea ce priveste persoana viului Dumnezeu. Se poate iarasi ca el sa fi avut in gand Dumnezeirea, ca in v. 29, unde cuvantul grec pentru ,,dumnezeire” (theion) e neutru.
Fara sa cunoasteti. [Ignorant, KJV.] Gr. agnoountes, un participiu insemnand ,,necunoscand”. Aici Pavel face un joc de cuvinte in greceste. El declara ca ,,necunoscutul [agnostos] dumnezeu” este Acela ,,la care voi care sunteti necunoscatori [agnoountes] va inchinati”.
Va vestesc. [Declar, KJV.] Gr. kataggello, ,,a anunta”, ,,a proclama”. In v. 18, filosofii folosisera virtual acelasi cuvant (kataggeleus, ,,un vestitor”, ,,un proclamator”) pentru a descrie pe Pavel ca ,,prezentator de dumnezei straini”. Pavel nu se preocupa cu tagaduirea acuzatiei, dar ia cuvantul (kataggello) si il foloseste pentru a-si indreptati propria sa procedura. In felul acesta era in stare sa prezinte pe adevaratul Dumnezeu, pe care Il iubea si-L servea.