16:40 Ei au iesit din temnita, si au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe frati, au plecat.
Ei au iesit. Dupa ce isi atinsesera scopul de a arata dregatorilor eroarea lor serioasa si dupa ce indreptatisera Evanghelia public, misionarii au dat pe fata o marinimie exemplara. Ei n-au facut cereri pentru a-si da marire si a pune pe altii in incurcatura, ci, in liniste, au cedat la cererea dregatorilor.
In casa Lidiei. S-ar parea ca locuinta Lidiei era un loc de adunare pentru frati, ca si un loc de gazduire pentru misionari. Probabil ei au ramas la ea pana cand au fost in stare sa calatoreasca mai departe.
Au mangaiat. Sau ,,au imbarbatat”. In mijlocul propriei lor suferinte si convalescente, preocuparea lor principala erau totusi crestinii pe care ei ii adusesera in biserica.
Frati. Acestia cuprindeau casa Lidiei si a temnicerului.
Au plecat. Intrucat naratiunea se incheie la persoana a III-a este evident ca Luca a ramas in Filipi. Ce a facut Timotei nu e mentionat in mod specific. Se poate ca el sa fi ramas cu Luca, intrucat nu reapare decat in cap. 17,14, cand e vazut in Berea, impreuna cu Sila. Pe de alta parte, s-ar putea sa fi insotit pe Pavel si pe Sila in calatoriile lor mai departe.
Luca se introduce din nou in tablou, in cap. 20,5, unde incepe o a doua sectiune cu ,,noi” (vezi cap. 16,10). Pare probabil ca a ramas in apropiere de Filipi (cap. 20,6), pana cand Pavel a trecut din nou prin Macedonia, in cursul celei de-a treia calatorii misionare. Cei doi lucratori crestini ar fi fost in felul acesta despartiti pentru vreo sase ani (vezi p. 102). Am putea prea bine crede ca Luca a folosit anii aceia pentru a raspandi Evanghelia in Macedonia cea lipsita si ca el a inceput o puternica conducere in biserica din Filipi. Calitatea bisericii din Filipi e mai presus de orice repros, judecand dupa scrisoarea pe care Pavel a scris-o membrilor ei. Biserica, fara indoiala, era recunoscatoare pentru lucrarea lui Pavel si a facut ce a putut mai bine pentru a rasplati pe apostol prin acte de ospitalitate (Filpeni. 4,14-18; si poate 2 Corinteni 11,9). NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 16
Naratiunea lui Luca din Fapte 16,6-8 da nastere la doua probleme strans inrudite. Cea dintai este cu privire la itinerariul lui Pavel prin Asia Mica centrala, a doua se ocupa cu identitatea bisericilor galatene. Un studiu al acestor doua chestiuni a avut drept rezultat alcatuirea teoriilor Galateana de Nord si de Sud. Sir William Ramsay, principalul exponent al teoriei de Sud, sustine ca epistola lui Pavel catre Galateni a fost adresata bisericilor care fusesera intemeiate in Galatia de Sud, in timpul celei dintai calatorii misionare. J. B. Lightfoot, Kirsopp Lake si altii cred ca epistola a fost scrisa bisericilor care au aparut ca rezultat al lucrarii lui Pavel in Galatia de Nord, in cursul celei de-a doua calatorii misionare, asa cum este relatata in v. 6-8. Un raspuns final la aceste probleme s-ar putea sa nu fie posibil, dar se poate obtine o intelegere mai clara a problemelor cuprinse, considerand anumite expresii cheie in paragraf.
1. 1. Tinutul Frigiei si Galatiei. [Frigia si regiunea Galatia, KJV.] (v. 6). Gr. Phrugia kai Galatikeµ choµra, care poate fi tradus literal ,,Frigia si regiunea Galateana”. Au avut loc multe discutii in jurul intelesului acestei expresii si vederi divergente sunt inca sustinute de invatati. Greutatea dovezilor gramaticale si contextuale pare insa sa sugereze ca Luca se referea aici la doua districte strans legate intre ele – Frigia si o arie mai putin definita, locuita de galateni. Istoria Frigiei poate fi urmarita pana in mileniul al II-lea i.Hr., cand navalitorii frigieni s-au revarsat din Balcani, au biruit o parte din populatia hitita din vestul Asiei Mici si au infiintat propriul lor district etnic. Cam dupa un mileniu, in 278 i.Hr., galii au patruns in Asia Mica, din nord, si s-au intins peste ceea ce ramasese din Frigia si au pus temeliile la ceea ce mai tarziu a fost cunoscut ca Galatia (vezi v. 6). Pe vremea lui Luca, provincia romana Galatia se intindea peste Asia Mica centrala, la nord si la sud, si cuprindea arii care nu erau Galatia in nici un sens adevarat al cuvantului. Ca Luca nu se referea la aceasta diviziune politica se poate deduce din folosirea din partea lui a cuvantului chora care era folosit in mod liber pentru a denota ,,tara”, ,,tinut”, ,,regiune” si nu era un termen tehnic pentru a defini arii politice anume. Astfel pare probabil ca, dupa ce a vizitat Derbe, Listra, Iconia si alte cetati din Licaonia (cap. 16,1-4; cf. cap. 14,6; vezi harta de la p. 316), grupul lui Pavel a mers spre apus, in Frigia si spre nord, intr-o regiune care local era cunoscuta ca Galatia. In ambele regiuni vor fi predicat vestea cea buna la locuitorii pagani si astfel vor fi infiintat grupe de credinciosi, care s-au dezvoltat ca bisericile galatene (AA 207, 208). Vezi harta p. 33.
2. 2. Asia. Sunt mai multe interpretari posibile ale acestui termen, dar in cadrul acesta pot fi reduse la doua: 1) provincia romana Asia, care cuprindea extremitatea vestica a peninsulei Asia Mica; 2) aria de litoral a acelei provincii, marginindu-se cu tarmurile estice ale Marii Egee, in care
erau cetati grecesti ca Efes, Smirna, Pergam si Laodicea (cf. Apocalipsa 1-3). Cand se incearca a se decide care din acestea doua e indicata de Luca, ne lovim de un punct gramatical din naratiune care are nevoie sa fie lamurit. Constructia greaca din Fapte 16,6 poate fi inteleasa ca insemnand ca Pavel si insotitorii sai se duceau in Frigia si regiunea galateana deoarece li se interzisese de catre Duhul sa predice in Asia (vezi v. 6). Aceasta ar pune oprelistea inainte de a fi parasit aria cetatilor in care deja infiintasera biserici si ar arata ca ,,Galatia”, asa cum e folosit aici, se refera la o arie diferita. Pe temeiul acestei interpretari, ei ar fi planuit sa treaca din aria lucrarilor lor anterioare, in Asia. In cazul acesta, ,,Asia” s-ar putea referi la provincie, intrucat hotarul ei se afla aproape de cetatile pe care tocmai le vizitasera (v. 1,2,4). Obiectiunea ca ulterior ei au trecut prin provincia Asia pentru a merge la Troa (v. 8) poate fi intampinata prin explicatia ca instructiunea Duhului, in timp ce ii oprea de la predicarea cuvantului in Asia (v. 6) nu i-a oprit de la a trece prin aria aceea. Pe de alta parte, Laodicea, cea mai estica dintre cetatile grecesti, se afla aproape de calatori (vezi harta p. 33), si Pavel se poate sa fi cultivat un plan de a vizita aria aceea. Deoarece era limitat prin grai, planul lui obisnuit pare sa fi fost de a predica in arii de limba greaca decat sa incerce lucrarea de a preda Evanghelia prin traducatori, in limbi pe care el insusi nu le putea folosi. In plus, indiferent de drumul pe care-l va fi luat ulterior, cu certitudine, el nu a trecut prin acele cetati grecesti cu ocazia aceasta, asa ca a doua din cele doua alternative da o interpretare acceptabila. Aceasta e favorizata de cap. 2,9.10, care lamureste ca Asia si Frigia sunt arii separate, in timp ce provincia romana Asia fara indoiala cuprindea parte din Frigia. De aceea, evanghelistii au implinit porunca divina fie trecand prin hotarele estice ale provinciei romane Asia, fara a se opri sa predice, fie neintrand in aria urbana greaca, dens populata, care se intindea spre interior, de la tarmul Marii Egee.
3. Misia (v. 7). Acesta era promontoriul extrem de nord-vest al Asiei Mici, invecinandu-se cuHellespont si Propontis (Marea Marmara), la sud, si Marea Egee, la vest. Se gasea in cuprinsul provinciei Asia. Luca foloseste expresia kata teµn Musian, care poate fi tradusa ,,in fata Misiei”, aratand ca era in vecinatatea Misiei, fara sa fi intrat de fapt in ea. Aceasta se armonizeaza cu afirmatia ca Pavel dorea sa patrunda in Bitinia, vecina cu Misia, la est. Ar parea, deci, ca echipa crestina s-a indreptat spre vest dinspre Frigia si regiunea galateana aproape de jonctiunea Bitiniei cu Misia, cu intentia ca mai intai sa evanghelizeze Bitinia. Din nou insa Duhul intervine, intrarea in Bitinia este interzisa si echipa se intoarce spre apus, trecand prin apropiere de hotarul sudic al Misiei si, in cele din urma, intrand totusi pe teritoriul ei, in drumul lor spre Troa.
Atentia poate fi concentrata acum la problema galateana. Aceia care sustin teoria Galateana de Sud cred ca in timpul primei calatorii misionare, lucrarea lui Pavel in si in jurul cetatilor pisidiene, Antiohia, Iconia, Listra si Derbe, a infiintat biserici care pe buna dreptate puteau fi numite ,,galatene”, intrucat toate se aflau in cuprinsul provinciei romane Galatia. Dar teoria aceasta e dificil de armonizat cu vorbirea atenta a lui Luca. El vorbeste de Antiohia Pisidiei (vezi cap. 13,14); el se abtine de la a fixa Iconia in vreo arie politica (cap. 13,51; 14,1) si in mod specific identifica Listra si Derbe ca cetati licaoniene (cap. 14.6). Nicaieri nu leaga nici una din cetatile acestea de Galatia. Pe de alta parte, Pavel a parasit Licaonia si s-a dus in Frigia, un district care e despartit de Galatia (cap. 16,6; 18,23), desi, posibil, in stransa asociatie cu ea. De aceea pare probabil ca ,,bisericile din Galatia” (Galateni 1,2) erau acelea infiintate de apostol, dupa ce parasise Frigia si inainte de a fi ajuns la hotarele Bitiniei si Misiei. Oarecare sustinatori ai teoriei Galatiei de Nord ar extinde calatoriile lui Pavel in districtele de nord ale provinciei Galatia, in jurul capitalei Ancira (moderna Ankara). O astfel de extensie e posibila, dar nu necesara. E rezonabil de a limita lucrarea lui Pavel la
o arie imediat la sudul Bitiniei. Aceasta duce la adoptarea unei viziuni modificate a teoriei Galatene de Nord. Divergenta de opinie asupra acestei probleme nu e vitala pentru integritatea cartii Faptelor. Totusi e profitabil de a avea o idee cat mai clara cu putinta a asezarii bisericilor carora Pavel le-a scris o epistola galateana vehementa.
O data cu sosirea apostolului la Troa, incertitudinea cu privire la drumul urmat de el dispare. Partea cea mai mare si mai rodnica a celei de-a doua calatorii misionare se afla inaintea lui si Europa e pe punctul de a primi Evanghelia.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
1 AA 184
1–3AA 203
1–40AA 202–220
3 AA 204
4, 5 AA 206
5 AA 402
6 AA 207
9 CS 56; GW 465; TM 43; 3T 39, 404; 4T 156; 5T 732; 6T 27; 8T 16; 9T 46, 49
9–12AA 211
13–18AA 212
14 SL 15
16 GC 516
16, 17 EW 203
17 AA 216
18–28EW 204
19–24AA 213
19–253T 406
24–34AA 426
25 AA 214; MB 35
25, 26 ML 20
26, 27 AA 215
28 Ed 66; SR 312
28–30AA 216
30 AA 208, 329; COL 112, 231; CSW 114; DA 104; Ev 248; EW 205, 234; GC 369, 518; MH
120; MM 31, 191; PK 435; SR 359; 1T 450, 705; 2T 289; 3T 32; 4T 178, 401; 6T 88; 7T 72, 159 31–39AA 217; EW 205 35, 36 AA 214 40 AA 218