Printable ModeFaptele Apostolilor 15:41
|
15:41 El a strabatut Siria si Cilicia, intarind Bisericile. El a strabatut (,,El a mers”, KJV). Desi pronumele se refera numai la Pavel, naratiunea arata ca Sila a insotit pe apostolul mai experimentat. In felul acesta, intelesul pasajului este, ,,ei au strabatut” (,,au mers”)” (cf. cap. 16,1.6). Siria si Cilicia. Intrucat Pavel nu vizitase provincia sa natala Cilicia in cea dintai calatorie, e probabil ca bisericile de acolo sa fi fost intemeiate in cursul anilor cat a stat la Tars, dupa convertirea sa (vezi cap. 9,30; 11,25). Dar iudaizantii fusesera activi in cele doua provincii numite si prezenta lui Pavel, impreuna cu Sila ca unul din emisarii trimisi de conciliu, trebuie sa fi ajutat sa calmeze orice indoieli sau preocupari din sufletul atat al iudeilor, cat si al celor dintre neamuri din bisericile pe care le vizitau acum. Intarind. Vezi cap. 14,22. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 15 Nota 1 Una din problemele cele mai dificile din cartea Faptelor e aceea care reiese din comparatia relatarii lui Luca a vizitelor lui Pavel la Ierusalim cu propria naratiune a apostolului din Galateni 1,2. Pana aici Luca relateaza trei vizite (Fapte 9,26-30; 11, 27-30; 12, 25; 15,1-29), in timp ce Pavel relateaza numai doua (Galateni 1,18.19; 2, 1-10). Din aceste vizite, acelea din Fapte 9,26-30 si Galateni 1,18.19 sunt aceleasi. Intrebarea, insa apare cu privire la legatura celei de a doua si a treia vizita relatata in Fapte cu a doua vizita din Galateni. Care din vizitele relatate de Luca in Fapte este aceea mentionata de Pavel in Galateni? In general, invatatii au relatat trei abordari la problema aceasta. Unii identifica ,,vizita foametei” din Fapte 11,27-30; 12,25 cu calatoria din Galateni 2,1-10. Multi altii sustin ca ceea ce Pavel relateaza in Galateni 2 e aceea din Fapte 15, cuprinzand Conciliul de la Ierusalim. Iar altii vazand dificultati in amandoua aceste identificari, au tras concluzia ca relatarile lui Luca si Pavel pot fi armonizate numai printr-o reconstructie radicala. O astfel de solutie sugereaza ca ,,vizita foamei” (Fapte 11,12) si ,,vizita conciliului” (Fapte 15) sunt in realitate o singura calatorie, care este si acea relatata de Pavel in Galateni. Aceasta vedere sustine ca Luca a luat aceste doua relatari din Fapte din surse diferite si ca desi ele se ocupau de aceeasi calatorie, el le-a inteles gresit ca fiind doua vizite. O alta vedere radical critica ar plasa aceasta ,,vizita a foametei” la sfarsitul celei de a treia calatorii misionare a lui Pavel inainte de intaia lui inchidere, facand-o identica cu calatoria la Ierusalim, relatata in Fapte 21, cand a luat un dar de la bisericile din Macedonia si Ahaia (vezi Romani 15,25.26). Proorocul Agab e mentionat in Fapte 21 ca si in cap 11 si de fiecare data a rostit o proorocie. In aprecierea acestor vederi, se poate spune mai intai ca al treilea tip de abordare, care necesita reconstruiri radicale ale naratiunii lui Luca, pare sa ia prea putin in consideratie cunostinta pe care el trebuie sa o fi avut cu privire la aceasta faza a vietii lui Pavel si a inspiratiei care i-a luminat mintea. Un om interesat atat de mult de biografia lui Pavel ca Luca si care avusese un contact personal atat de intim cu el, ca Luca, nu ar fi putut sa fie atat de ignorant cu privire la legaturile lui Pavel cu biserica din Ierusalim cu privire la problema neamurilor, incat sa nu stie la care punct din viata lui Pavel avusese loc Conciliul din Ierusalim si nici nu pare rezonabil ca Luca sa fie confundat atat de rau faptele in intamplarea cu Agab. Din punctul de vedere ale acestui comentariu, o asemenea reconstructie radicala nu e intemeiata. Oarecare dovezi pot fi prezentate in favoarea egalizarii ,,vizitei din timpul foametei” a lui Pavel si a lui Barnaba (Fapte 11,27-30; 12,25) cu calatoria pe care Pavel o relateaza in Galateni 2,1-10. 1. 1. Pavel declara ca s-a ,,suit in urma unei vedenii” (Galateni 2,2) la Ierusalim; Luca pare sa gaseasca un echivalent la aceasta, descriind ,,vizita cu prilejul foametei” ca rezultat direct al unei profetii a lui Agab ca avea sa vina o foamete (Fapte 11,28). 2. 2. In Galateni 1,2, Pavel sustine ca nu a primit felul sau de a intelege Evanghelia de la oameni si, cu siguranta, nu de la elementele iudaizante ale bisericii din Ierusalim, ci numai de la Hristos. Apoi schiteaza viata sa de dupa convertire, punand un accent deosebit pe contactele sale cu conducatorii de la Ierusalim pentru a ilustra ca legaturile sale cu ei fusesera relativ putine si hotarat contra spiritului iudaizant. Daca a doua vizita la Ierusalim pe care Pavel o pomeneste aici (Galateni 2,1-10) este asimilata cu aceea din Fapte 15, atunci apostolul a omis clar o vizita (pe aceea din Fapte 11) din naratiunea sa din Galateni – care l-ar fi facut imediat posibil de acuzarea ca intentionat a minimalizat legaturile sale cu Ierusalimul, de dragul argumentatiei sale. Pavel nu era atat de naiv pentru a face asa ceva. Dar, daca,in Galateni, el se refera la ,,vizita cu prilejul foametei” si daca scrie inainte ca sa fi avut loc Conciliul din Ierusalim, asa cum sustin multi invatati (vezi p. 104), atunci a relatat toate contactele sale cu Ierusalimul pana la data scrisorii si nu poate fi acuzat ca ar fi retinut dovezile in favoarea argumentatiei sale. 3. 3. Pavel declara ca in cursul anilor dintre prima lui vizita la Ierusalim (Galateni 1,18.19) si vizita in discutie era inca necunoscut bisericilor … din Iudeea (cap. 1,22). Afirmatia aceasta nu ar putea sa para ca e in acord cu ducerea de catre el de ajutoare in timp de foamete (Fapte 11,27-30), daca aceea calatorie ar fi avut loc intre cele doua vizite din Galateni 1,2. 1. 4. In Galateni, unde Pavel e preocupat in cea mai mare masura cu relatia crestinilor dintre neamuri cu iudaismul, el nu face nici o referire de hotararea oficiala luata de conducatorii din Ierusalim cu privire chiar la aceasta problema. Lucrul acesta pare curios afara de cazul ca a doua calatorie la Ierusalim pe care o relateaza in Galateni este aceea din Fapte 11,27-30 si Conciliul de la Ierusalim inca nu avusese loc. 2. 5. Daca cele doua calatorii din Fapte 11 si Galateni 2 sunt una si aceeasi, prefacatoria lui Petru si a lui Barnaba de la Antiohia (Galateni 2,11-13) ar fi aparut inainte de Conciliul de la Ierusalim si Intaia Calatorie Misionara. Lucrul acesta este mai lesne inteles, decat daca am considera ca au cedat presiunii iudaice, dupa experientele lui Barnaba cu neamurile in prima calatorie si dupa ce Barnaba si Petru se plasasera public in avangarda deciziei Consiliului de la Ierusalim (vezi Fapte 15,7-13). Daca Petru si Barnaba au fost lipsiti de teama de a vorbi la Ierusalim, pentru ce ar fi trebuit ei sa se prefaca la Antiohia? Argumentele de felul acesta au determinat pe multi invatati sa traga concluzia ca ceea ce Pavel relateaza in Galateni 2, e vizita cu foametea (Fapte 11) si nu vizita la Conciliu (Fapte 15). Totusi cei mai multi dintre vechii comentatori au identificat vizita din Galateni 2 cu aceea din Fapte 15 si raman multe de zis in favoarea acestei vederi. 1. 1. Fapte 11,27-30; 12,25 nu dau nici o indicatie ca problema neamurilor a aparut la data vizitei cu prilejul foametei. Pe de alta parte, problema aceasta este clar subiectul atat in Fapte 15 cat si in Galateni 2. Mai mult, intaia calatorie misionara (Fapte 13,14) procura un fundal logic pentru problema prezentata in Galateni 2. 2. 2. Atat in Fapte 15, cat si in Galateni 2 punctul in discutie a fost ridicat de intrusi. Luca vorbeste de ei ca fiind ,,unii din partida fariseilor” (Fapte 15,5), dar Pavel se refera la ei mai viguros ca fiind ,,frati mincinosi” (Galateni 2,4). Nu e data nici o indicatie cu privire la astfel de persoane in relatarea cu privire la ,,vizita cu prilejul foametei”. 3. 3. Cu privire la faptul ca, daca Galateni 2 este unificat cu Fapte 15, lipseste o vizita din relatarea lui Pavel din Galateni 1,2, s-a sugerat ca pe vremea ,,vizitei foametei” Pavel n-a avut legatura cu nici unul din apostoli. Luca spune numai ca el si Barnaba au dus daruri ,,la prezbiterii” (Fapte 11,30) din Ierusalim. In felul acesta, repovestind contactele sale cu apostolii, Pavel se poate sa nu fi considerat ,,vizita cu prilejul foametei” destul de insemnata pentru a o mentiona. 4. 4. Nu e nici o contradictie necesara intre afirmatia lui Luca despre ,,ajutorul” care a fost trimis ,,la prezbiteri prin mana lui Barnaba si a lui Saul” (cap. 11,30) si declaratia lui Pavel ca era ,,inca necunoscut la fata bisericilor din Iudeea” (Galateni 1,22). Scurta relatare a lui Luca ar arata ca nu a fost nimic mai mult legat cu acea calatorie decat ducerea milosteniilor colectate la prezbiteri, o misiune pe care se poate sa o fi indeplinit repede si apoi sa se fi inapoiat de indata la lucrarea lor prezenta din Antiohia. (In ce priveste o tratare a ,,prezbiterilor” vezi Fapte 11,30). In felul acesta, calatoria aceasta ar fi putut sa fie omisa de catre Pavel in Galateni ca fara insemnatate pentru a o introduce in cele spuse de el bisericilor galatene. 5. 5. Desi este mai usor de a vedea prefacatoria lui Barnaba si a lui Petru ca avand loc inainte de Conciliul de la Ierusalim, nu e imposibil de a-i intelege ca ar fi cedat dupa aceea sub presiunea iudaica. Pavel arata clar ca ei lucrau contra cunostintei lor (Galateni 2,12.13). 6. 6. Raportul lui Luca privitor la ,,vizita foametei” nu da nici o indicatie ca cineva ar fi insotit pe Pavel si pe Barnaba la Ierusalim. Dar Luca spune precis ca atunci cand au mers la Ierusalim pentru conciliu, au mai mers cu ei si ,,cativa” altii (Fapte 15,2). Aceasta ar fi o paralela in afirmatia lui Pavel ca a luat pe Tit cu el la Ierusalim in vizita relatata in Galateni (cap. 2,1). Pentru motive ca cele de mai sus multi invatati au preferat sa unifice vizita lui Pavel si a lui Barnaba la Ierusalim din Faptele 15 cu vizita relatata in Galateni 2. Cronologia ipotetica urmata in acest comentariu identifica calatoria din Galateni 2 cu ,,vizita la Conciliu” din Fapte 15 (vezi pag. 100). NOTA 2 E dificil de a supraestima importanta deciziilor Conciliului de la Ierusalim. Patru detalii au fost numite, dar prevederea generala, ,,nici o alta greutate mai mare” era cea vitala. Printr-o hotarare oficiala a intregii biserici, neamurile au fost declarate libere de actiuni ritualiste. Aceasta era o proclamare de emancipare. Intrarea in biserica a etiopianului, a samaritenilor, a lui Corneliu si a casei lui si indeosebi a grecilor, pe de-a intregul pagani din Antiohia, era insemnata si a avut un efect cumulativ asupra gandirii elementului iudaic din biserica. Dar la Ierusalim biserica s-a adunat in conciliu si a luat hotararea definitiva. Circumciderea, aducerea de jertfe, spalarile si intregul sir de actiuni, care faceau parte din ele sau crescusera pe margine, practicarea religiei iudaice, urmau sa nu fie cerute de la persoanele dintre neamuri, primite prin botez in biserica. Avand in vedere importanta acestei decizii, numirea lucrurilor specifice care urma sa se astepte de la neamuri era poate mai putin importanta, dar cu toate aceste necesara pentru a completa tabloul. Adevarata enigma a deciziei se afla intr-o decizie generala cu privire la ceea ce nu trebuia sa se impuna neamurilor. Impreuna cu ea era o expunere scurta, specifica cu privire la ce urma sa se astepte. Punctele alese aratau, evident, lucrurile cu privire la care o persoana dintre neamuri putea gresi sau sa fie nepasatoare. Nesiguranta lui Petru la Antiohia (Galateni 2,11-14), staruinta incapatanata a iudaizantilor conservatori in Galatia (cap. 2,1.2) si aparitia ulterioara a sectelor nazarinene si ebionite iudaizante (vezi pag. 53, 54) toate arata cat de esential era pentru biserica sa ajunga la o decizie precisa asupra chestiunii iudaizarii. Altminteri biserica ar fi trebuit sa se intereseze de vechile forme si ceremonii onorabile, dar tipice, al caror Antitip fericit venise si Isi implinise lucrarea. Ea ar fi simtit intotdeauna atractia unui centru, Ierusalimul, chiar dupa ce locul acela ar fi fost distrus. Mai rau, ar fi fost o biserica nationala, rasiala, iudaica suta la suta. Fara indoiala, neamurile ar fi fost facute sa creada tot mai mult ca erau admise, nu prin harul lui Dumnezeu, ci prin favoarea oamenilor din neamul ,,ales”. O asemenea orientare egocentrica, o atare modelare rasiala, o asemenea dependenta de oameni, ar fi fost contradictorie si fatala in efectele ei asupra vietii, programului si progresului bisericii. O astfel de situatie ar fi strangulat biserica si ar fi facut-o sa apara ca fiind mai de graba de natura ritualista decat spirituala. Dar adevarata natura a crestinismului nu consta in forme si ceremonii. Punctul central al crestinismului este spiritualitatea lui, adorarea adusa lui Dumnezeu in Duh si Adevar. Se intentiona ca noua biserica in dezvoltare sa fie eliberata pe cat mai mult cu putinta de forme, ritualuri si ceremonii. Daca intelesul profund al deciziei Conciliului de la Ierusalim ar fi fost intru totul aplicat in viata ulterioara a bisericii multa eroare si apostazie ar fi fost evitate. Se poate pune intrebarea de ce Conciliul de la Ierusalim nu a specificat ca obligatorii toate poruncile Decalogului. Raspunsul e ca acest Conciliul nu se ocupa in mod expres cu legea celor Zece Porunci. Inchinarea la Dumnezeu, tinerea Sabatului, cinstirea parintilor, ingaduirea semenilor de a trai si a se bucura de viata, comportare in mod cinstit si cu multumire de ceea ce are, erau atat de mult in urzeala si batatura tesaturii moralitatii fundamentale ale crestinismului, incat nu erau mentionate. Lucru si mai important, acestea nu erau puncte in dezbatere la acest conciliu. Dupa cum deja s-a aratat, prohibitiile tineau de lucruri cu privire la care neamurile, chiar dupa convertire, aveau nevoie sa se pazeasca in mod deosebit fie pentru a evita pacate flagrante, fie pentru a evita practici care ar putea aduce discordie in biserica. Consumarea de sange si de carne din care sangele n-a fost bine scos, dedarea la idolatrie si la curvie – toate acestea erau practici obisnuite la neamuri, fara nici un gand ca ele erau daunatoare fie trupului sau spiritului sau si la unul si la altul. De aceea, neamurile trebuiau sa fie avertizate contra acestor lucruri si oprite de la practicarea lor. Cat priveste stipulatiile specifice in ele insele, e natural de a se pune intrebare cu privire la situatia acestora in viata ulterioara a bisericii. Ca un acord intre neamurile si iudeii in litigiu din biserica a fost in oarecare privinte un compromis, sau cel putin un temei pentru viata comuna (vezi v. 19). Nu venise timpul pentru proclamarea deplinului inteles al invataturii lui Pavel (Galateni 2,2) si Pavel, care acceptase decizia conciliului ca o reglementare satisfacatoare a chestiunii in discutie, nu s-a referit niciodata mai tarziu la aceste prevederi. Chiar si atunci cand se trateaza unul din punctele principale cu care s-a ocupat, acela al folosirii carnii jertfite idolilor, el nu a aplicat decretul conciliului (1 Corinteni 8,10). Intr-adevar, sfatul lui cu privire la consumarea de hrana cu greu ar putea fi considerat in deplina armonie cu decizia conciliului. El rationeaza ca nu era in mod necesar gresit de a manca din cele oferite idolilor, deoarece zeii insisi reprezentati de idoli nu existau. Raul urma sa fie in incapacitatea de a aprecia corectitudinea unui alt crestin, care nu ar manca lucruri de felul acesta si ar fi tulburat atunci cand semenul sau ar face asa ceva. Prevederea aceasta ar fi tins sa evite frictiuni fara rost intre crestini iudei si cei dintre neamuri, in contactele lor sociale. Cand Pavel s-a ocupat de chestiunea necuratiei sexuale, asa cum a facut-o de repetate ori in epistolele sale, n-a facut-o intemeindu-se pe Conciliu de la Ierusalim, ci pe principiul fundamental biblic pe care se sprijinea insasi hotararea conciliului. Cu alte cuvinte, el se ocupa de problema aceasta pe temeiul faptului ca fiecare crestin apartine lui Dumnezeu si intreaga lui persoana a devenit un templu locuit de Duhul Sfant. Intr-o astfel de prezenta divina nu trebuie sa fie necuratie. In consecinta, importanta conciliului nu urma sa fie vazuta in efectul asupra bisericilor a oprelistilor lui specifice, ci importanta lui sta mai ales in eliberarea bisericii crestine alcatuita din membri proveniti dintre neamuri de formalitati religioase indeplinite numai de dragul lor. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 AA 189 1-41 AA 188-202, 400,401; SR 304-309 2,3 AA 190 4-6 AA 191 5 AA 188 7 AA 192 8 AA 196 8-10 AA 193; SR 307 12,13 AA 194 14 COL 79 18 MH 433; 8T 282 19 AA 194; SR 307 AA 195 22,23 AA 196 25-29 AA 195 32,35 AA 197 36 AA 201 36-40 AA 170 37-41 AA 202 39 4T 12 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: