12:25 Barnaba si Saul, dupa ce si-au implinit insarcinarea, s-au intors din Ierusalim, luand cu ei pe Ioan, zis si Marcu.
Barnaba si Saul … s-au intors. Adica de la vizita lor la Ierusalim (cap. 11, 27-30) la lucrarile lor printre convertitii dintre neamuri din Antiohia (vezi mai jos la ,,din Ierusalim”; vezi si Note Aditionale la sfarsitul capitolului, Nota 2).
Si-au implinit insarcinarea. (,,Si-au implinit lucrarea”, KJV). Sau ,,insarcinarea”, ,,diaconatul”, ,,slujba”. Cuvantul grec este acelasi cu acela tradus ,,ajutor” in cap. 11,29. Barnaba si Saul si-au indeplinit misiunea cu care fusesera trimisi de biserica din Antiohia.
Din Ierusalim. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) expresia ,,la Ierusalim” ca si cum Barnaba si Saul se reintorceau din Ierusalim din ,,lucrarea lor” in campul Antiohiei. Totusi, cei mai multi redactori ai textului grecesc, evident pornind de la context si considerand cap. 12, 25 ca o concluzie la cap. 11, 27-30, nu pot sa considere drept originara exprimarea mai putin bine argumentata ,,de la Ierusalim”, ca in KJV. O sugestie a fost facuta prin care exprimarea mai bine dovedita poate fi inteleasa in acelasi sens, invocand ordinea lui ,,la Ierusalim” si ,,dupa ce si-au implinit insarcinarea”. Textul grecesc lipsit de punctuatie permite traducerea aceasta, care ar suna literal, ,,Barnaba si Saul, s-au reintors, dupa ce si-au indeplinit insarcinarea la Ierusalim.
Luand cu ei pe Ioan. Vezi v. 12. Alegerea este partial explicata de rudenia lui Ioan cu Barnaba (Coloseni 4,10), dar arata si ca Ioan se angaja cu toata inima in lucrarea convertirii neamurilor. Vezi Fapte 13,2.13; 15, 37-40; 2 Timotei 4,11. Pe cat se pare, el traise acasa in Ierusalim pana la data aceasta. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 12
NOTA 1
Comparand naratiunea lui Luca cu aceea a lui Iosif, pare probabil ca delegatii din Tir si Sidon erau printre cei care au strigat: ,,Glas de Dumnezeu, si nu de om”, si au adaugat, asa cum relateaza Iosif: ,,Fii milostiv noua”. Notati contrastul remarcabil dintre refuzul lui Petru de a primi omagiul din partea lui Corneliu si acceptarea din partea lui Agripa a lingusirii hulitoare din partea multimii din Cezareea. Relatarea lui Iosif, concorda cu acea a lui Luca in urmatoarele amanunte: 1) Printre multimea care lingusea pe Agripa erau unii care cautau sa-i recastige favoarea. 2) Ziua era o zi ,,anumita”. 3) Irod era imbracat in haine regale. 4) Lingusirea consta din a numi pe rege dumnezeu. 5) El nu i-a mustrat. 6) El a fost lovit de indata asa ca a trebuit sa fie purtat pana la palatul sau. Iosif adauga ca Agripa a recunoscut ca lovitura a venit de la Dumnezeu ca o mustrare pentru faptul ca acceptase o asemenea lingusire hulitoare si ca oricine se astepta ca el sa moara imediat.
Cu referire la ultima parte a relatarii lui Iosif, care spune ca durerile violente au sporit foarte repede si relatarea NT, care spune ca Agripa a fost mancat de viermi, e de notat ca in raportul mortii lui Antioh Epifanul aceste doua trasaturi sunt mentionate ca fiind caracteristice pentru aceeasi boala si sunt descrise separat: ,,Atoatevazatorul Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a lovit cu o lovitura fatala si nevazuta; de abia iesisera cuvintele din gura lui ca el a fost apucat de dureri incurabile in intestine si organele lui launtrice i-au dat chinuri cumplite… Viermi reali ieseau colcaind din trupul fiintei nelegiuite (2 Macabei 9, 5.9; in R. H. Charles, Apocripha and Pseodoepigrapha of the Old Testament, vol. 1 pa. 144). Iosif, care privea la Agripa cu o remarcabila aprobare, a descris doar in treacat forma in care boala regelui s-a facut aparenta la inceput si a omis amanuntele respingatoare din descrierea mortii cuiva care in ochii sai era un mare rege. Scriptura a dat o relatare deplina, din cauza ca obiectivul scriitorului Faptelor era de a scoate in evidenta in toata seriozitatea lui pacatul pentru care, asa cum spune Iosif, Agripa stia ca a fost lovit. Punctele de concordanta intre cele doua relatari sunt asa de multe si deosebirile asa de mici si asa de usor explicate, incat relatarea lui Iosif trebuie sa fie privita ca un tribut la acuratetea si atentia istorica a lui Luca.
NOTA 2
La sfarsitul capitolului al 12-lea se ridica intrebarea daca vizita in legatura cu foametea lui Barnaba si a lui Saul (cap. 11, 27-30) a avut loc inainte sau dupa intemnitarea lui Petru si moartea lui Irod Agripa I, intrucat ultimul verset din cap. 12 este evident concluzia naratiunii inceputa in cap. 11, 27-30. Problema este scoasa la iveala de faptul ca dovezile cronologice sugereaza ca moartea lui Irod a avut loc inainte de vizita cu ocazia foametei si in ordine inversa de cea in care Luca trateaza evenimentele acestea.
Luand in considerare problema aceasta, este de recunoscut ca Luca nu incearca totdeauna sa fie strict cronologic in relatarile sale atat in Evanghelia sa, cat si in Faptele. Luca in Evanghelia sa (cap. 1,1-8) aminteste ca ,,multi” ,,s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire despre lucrurile care s-au petrecut printre noi”. Din relatarile lor, el a ales ce a gasit ,,cu cale” (,,ceea ce i s-a parut bun”), de la ,,cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput” si anume evenimentele acelea care ofereau un tablou coerent al anumitor faze ale istoriei crestine timpurii. Dupa ce urmarise lucrarile unui personaj (ca de pilda Petru, mai ales, in Fapte 1-12) sau daduse un tablou coerent al unei arii de dezvoltare (ca de pilda Evanghelia in Palestina, la cap. 11,18), apoi Luca se ocupa de o alta faza sau de un alt personaj si se tinea de acela pana la un alt punct culminant sau la o concluzie (cf. tranzitia, cap. 11,18.19). Ordinea cronologica uneori e mai putin importanta pentru Luca decat alte prioritati, ca de pilda un anumit subiect sau arie geografica. Atitudinea aceasta e caracteristica pentru literatura acestui timp, cum e si pentru VT (vezi Geneza 25,19; 27,1; 35,29; Exod 16, 33.35; 18, 25).
Expresiile ,,in vremea aceea”, (cap. 11, 27) si ,,pe aceeasi vreme” (cap. 12,1) sunt folosite adesea in Evanghelii, doar ca expresii de tranzitie stereotipe, nu in mod necesar intentionate sa arate un anumit timp in mod cronologic. E cu totul posibil ca evenimentele din cap. 12, 1-24 sa fi avut loc intre versetul 26 si 27 ale cap. 11, cap 12, 25 in mod logic urmeaza dupa cap. 11, 30. ,,Insarcinarea” (cap. 12, 25) aparent se refera la ducerea unui ,,ajutor fratilor care locuiau in Iudeea” (cap. 11,29). In felul acesta, vizita in timpul foametei ar veni dupa intemnitarea lui Petru, eliberarea lui miraculoasa si plecarea din cetatea Ierusalim si dupa moartea lui Irod Agripa I, care a avut loc in anul 44 d. Hr.
Urmand metoda lui istorica asa cum e descrisa mai sus, Luca a relatat povestirea inceputului lucrarii pentru neamuri in Antiohia. La sfarsitul acelei naratiuni, eroii ei, Barnaba si Saul, sunt trimisi la Ierusalim pentru a duce ajutorul bisericii in nevoie. In vederea acestei schimbari de scena, Luca mai intai se inapoiaza (cap. 12,1) pentru a aduce pe cititorii sai la curent cu privire la ceea ce se petrecuse in Ierusalim in cursul perioadei reprezentate de naratiunea lui cu privire la Antiohia. El povesteste istoria persecutiei bisericii de catre Irod, cuprinzand uciderea lui Irod si intemnitarea lui Petru si groaznicul sfarsit la care a ajuns persecutorul. El este gata atunci sa reia naratiunea de la Antiohia, cu trimiterea lui Barnaba si a lui Saul ca misionari hirotoniti (cap. 13, 1-3). Dar mai intai el readuce personajele sale principale in locul acela mentionand ca (cap. 12, 25), ,,dupa ce si-au implinit insarcinarea, s-au intors din Ierusalim”. El foloseste ocazia aceasta pentru a introduce un nou personaj, Ioan Marcu (deja pomenit intamplator la Ierusalim, v. 12), deoarece Marcu urmeaza sa insoteasca pe cei doi barbati mai in varsta cand pleaca in calatoria pe care Luca incepe acum sa
o descrie (cap. 13,4 la 14, 27), primul turneu al lui Pavel.
O astfel de deplasare minora a relatarii vizitei din timpul foametei e cu totul rationala, avand in vedere metoda obisnuita a lui Luca de a-si organiza materialul, si nu cuprinde nici o rearanjare majora sau fuzionare a doua evenimente sau relatari de evenimente, asa cum fac unele vederi (vezi Nota Aditionala la capitolul 15, Nota 1).
COMENTARII E. G. WHITE
1-3 AA 143, SR 292
1-25 AA 143 – 154, EV 581, SR 292-300
2 AA 297
2,3 EW 186
4,5 AA 145
5,6 SR 293
6,7 AA 146
CG 42
6-11 5T 748
7 AA 152, EW 186
7.8.10 SR 295 8-10 AA 147
11 SR 296
11-15 AA 148
13-17 SR 296
16-19 AA 149
19 SR 297
21 AA 150
EW 186
SR 298
22,23 AA 151
23 AA 152, SR 299