Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 12
|
12:1 Cam pe aceeasi vreme, imparatul Irod a pus mainile pe unii din Biserica, pentru ca sa-i chinuiasca; Cam pe aceeasi vreme. Evenimentul povestit aici trebuie sa fi avut loc inainte de moartea lui Irod Agripa I (vezi v. 20-23). Intrucat el a murit in anul 44 d. Hr, evenimentele partii de la inceput a acestui capitol pot fi datate in anul anterior sau in primele luni ale anului 44 d.Hr. Imparatul Irod. Irod Agripa I era fiul lui Aristobul si al lui Berenice, nepot al lui Irod cel Mare si al principesei asmoneene Marianne si fratele Irodiadei care apare in istorisirea cu Ioan Botezatorul (vezi vol. V, p. 40). I s-a dat numele purtat de barbatul de stat care era ministrul principal al lui August. Dupa ce tatal sau cazuse ca victima, in anul 6 in.Hr., a banuielilor bunicului sau, Irod cel Mare (vezi vol. I, p. 42), el a fost trimis la Roma, partial ca ostatic si pentru a-l tine departe de amestecul in intrigi. Acolo a devenit un intim al lui Caligula si al lui Claudiu, care amandoi au devenit mai tarziu imparati. Cand Irod Antipa s-a casatorit cu Irodiada, sora lui Irod Agripa, Agripa a fost facut supraveghetorul targului de la Tiberiada, dar curand s-a certat cu Antipa si s-a dus la Roma. Aici a ajuns in dizgratia lui Tiberiu, deoarece si-a exprimat dorinta pripita ca prietenul sau Caligula sa devina imparat. El a fost dus la inchisoare de catre Tiberiu si a ramas inchis pana la moartea imparatului. Cand Caligula a urmat lui Tiberiu la tron, i-a oferit prietenului sau Agripa onoruri, i-a dat tetrarhiile mai intai a lui Filip si apoi a lui Lysanias (Luca 3,1) si i-a acordat titlul de rege. Cand Antipa a fost demis (vezi vol. V, p. 65) Agripa a ajuns mostenitor si al teritoriilor lui. In ce priveste o schita a domniei sale, vezi vol. V, p. 69, 234. A pus mainile. (,,Si-a intins mainile”, KJV) Mai degraba ,,si-a pus mainile pe”. Sa-i chinuiasca. (,,Sa necajeasca”, KJV; ,,Sa faca rau”, Nitz). Adica ,,sa faca rau”, ,,sa faca sa sufere”. Intrucat Agripa era doritor sa fie privit ca un iudeu evlavios, el putea fi usor manevrat de iudei impotriva crestinilor. De aceea a inceput o persecutie a bisericii, ,,jefuind casele si bunurile credinciosilor”. (AA 143). Vezi o harta despre presectutia si expansiunea bisericii primare. 12:2 si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. A ucis pe Iacov. Daca apostolul ar fi fost vinovat de hula sau de erezie, Sinedriul l-ar fi condamnat la moarte prin improscare cu pietre. Ca in cazul lui Ioan Botezatorul (Matei 14,10), decapitarea apostolului Iacov arata ca moartea lui fusese decretata de un carmuitor civil, care a folosit metodele romane de pedepsire (cf. Matei 20,33). De ce a ales Irod pe Iacov, ca prima lui victima, poate doar sa fie o presupunere, aceea ca atunci cand Iacov a inceput sa predice Evanghelia, se poate sa fi ocupat locul de frunte pe care l-a impartit cu Petru si cu Ioan in povestirea Evangheliei. Se poate sa se fi distins printr-o vehementa naturala, deoarece era cunoscut sub numele de fiu al tunetului (Marcu 3,17). O traditie pastrata de Eusebiu (The Ecclesiastical History 11. 9) de la Clement din Alexandria, relateaza ca acuzatorul lui Iacob s-a convertit cand a vazut credinta si rabdarea victimei sale. Iacob a implinit o scurta lucrare de numai 13 ani dupa inaltarea lui Hristos la cer. Dintre apostoli, el a murit cel dintai, in timp ce Ioan, fratele lui, a fost probabil cel mai longeviv dintre apostoli. Cu sabia. Uciderea cu sabia era o metoda romana de pedepsire, care, potrivit cu Misna (Sanhedrin 7.3, ed. Soncino a Talmudului, p.354), era uneori folosita si de iudei. 12:3 Cand a vazut ca lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana si pe Petru. Erau zilele praznicului Azimelor. Place iudeilor. (,,A placut iudeilor,” KJV ). Aceasta era tinta lui Agripa. Iosif noteaza lucrul acesta. Comparand pe Agripa cu Antipa, se spune ca cel din urma era ,,mai prietenos fata de greci decat fata de iudei,” dar ca Agripa ,,nu semana de loc cu Antipa” (Antiquities, X I X, 7.3) In Misna ( Sotah 7,8; ed. Soncino a Talmudului, p. 202) se relateaza un incident care ilustreaza sensibilitatea regelui fata de lauda sau blamul popular. La o Sarbatoare a Corturilor, intrun an sabatic, regele Agripa citea legea. Cand a ajuns la cuvintele din Deuteronom 17,15: ,,Nu vei putea sa pui imparat pe un strain, care sa nu fie fratele tau”, ochii lui s-au umplut de lacrimi la gandul originii sale idumeice. Poporul l-a vazut plangand si gandind mai degraba la stramosii lui asmoneici, a strigat: ,,Esti fratele nostru! Esti fratele nostru!” si inima regelui a fost mangaiata. Afara de cazul ca Agripa dorea sa se faca placut mai ales conducatorilor iudei, istorisirea aceasta lasa sa se inteleaga ca trebuie sa fi avut loc o mare schimbare de la sentimentul timpuriu popular in favoarea apostolilor, indicata atat de clar in cap. 2,47; 5,26. Fara indoiala, schimbarea aceasta era cauzata de cresterea rapida in membri ai bisericii. A mai pus mana si pe (,,A procedat mai departe”, KJV ). Literal, ,,a adaugat sa ia”, arestand si pe Petru ca si pe Iacob. Expresia este o traducere stransa a unui idiom ebraic comun. Si pe Petru. Petru, fiind o figura exceptionala intre cei doisprezece, el era un obiect logic al atacului lui Irod. Zilele praznicului Azimilor. Expresia aceasta se refera la intreaga sarbatoare a Pastilor, cum se poate vedea din Luca 22,1: ,,Praznicul Azimilor, numit Pastele”. 12:4 Dupa ce l-a prins, si l-a bagat in temnita, l-a pus sub paza a patru cete de cate patru ostasi, cu gand ca dupa Paste sa-l scoata inaintea norodului. L-a bagat la temnita. (,,L-a pus la inchisoare,” KJV ). Pentru a-l tine arestat pana la terminarea sarbatorii. Patru cete de cate patru. (,,Patru quaternioane”, KJV). Un quaternion era o ceata de patru oameni, folositi pentru a face de straja. Probabil doi ostasi erau legati cu lanturi de arest si doi stateau de garda afara (vezi v. 10). Patru cete de felul acesta erau randuite sa aiba grija de Petru, pe cat se pare prin rotatie. Pasti. Gr. pascha, ,,Pasti”. Dupa cum se noteaza mai sus se are in vedere intreaga sarbatoare pascala si nu numai o singura zi din ea. Petru a fost arestat pe la inceputul sarbatorii Pastelui (masa pascala era mancata in timpul noptii cu care se incepea ziua a 15-a din Nisan) si intentia regelui era sa-l condamne si sa-l execute dupa ce se va fi sfarsit sarbatoarea pe data de 21. Cuvantul ,,Easter” (KJV) este de origine anglo-saxona, derivat din scandinavul Eastre, zeita primaverii, in cinstea careia se tinea sarbatoarea in fiecare an pe vremea echinoctiului vernal. Termenul ,,Easter” aici descrie de fapt sarbatoarea crestina care a luat locul zilei Pastelor. Apare de intaia data in istoria crestina, in secolul al 2-lea si era tinuta ca sarbatoare a invierii. Episcopii romani au staruit ca tinerea ei sa cada totdeauna intr-o duminica (Eusebiu, The Ecclesiastical History, v. 23-25), un obicei care fara indoiala a contribuit la tinerea duminicii saptamanale. Vezi p. 50. Sa-l scoata. Literal, ,,sa-l duca sus” pentru condamnare, asa cum Pilat L-a scos pe Isus la scaunul judecatii (Ioan 19,13). 12:5 Deci Petru era pazit in temnita, si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el. Petru era pazit. Lasand cel putin cateva zile de tinere la inchisoare. Nu inceta. (,,Fara incetare”, KJV). Gr. ektenos, cu ravna, acelasi cuvant care e folosit la descrierea rugaciunii lui Isus in Ghetsemani (Luca 22,44). Cuvantul e tradus ,,fierbinte” in 1 Petru 4,8 si implica intensitate. Din situatia generala a bisericii se poate presupune ca aceste rugaciuni erau inaltate de grupe de crestini care se adunau in case particulare (Fapte 12,12), deoarece persecutia din partea lui Agripa ar fi facut primejdioase serviciile crestine fatise, asa cum deseori era cazul in primele zile ale crestinismului. 12:6 In noaptea zilei cand avea de gand Irod sa-l infatiseze la judecata, Petru dormea intre doi ostasi, legat de maini cu doua lanturi; si niste pazitori pazeau temnita la usa. In noaptea. (,,Aceeasi noapte”, KJV). Sau, ,,chiar in noaptea”. Avea de gand Irod sa-l infatiseze. (,,L-ar fi scos”, KJV). Literal, ,,era sa-l aduca”, o dovada in plus de trecere a timpului dintre arestarea lui Petru si momentul intentionatei lui executari. Petru dormea. E o inspiratie si un indemn la credinta odihna calma a apostolului, ca unul caruia Dumnezeu ii daduse somnul preaiubitilor Sai (vezi Psalmi 127,2), netulburat de teama suferintei si a mortii ce urma sa vina. Pazitorii. Adica, probabil cei doi ostasi din quaternion care nu erau legati cu lanturi de detinut. 12:7 Si iata, un inger al Domnului a stat langa el pe neasteptate, si o lumina a stralucit in temnita. Ingerul a desteptat pe Petru, lovindu-l in coasta, si i-a zis: Scoala-te, iute! Lanturile i-au cazut jos de pe maini. Un inger. (,,Ingerul”, KJV) Mai bine ,,un inger”. A stat langa el. (,,A venit asupra lui”, KJV; ,,Statu deodata”, Nitz). Gr. ephistemi, literal ,,a sta peste”, acelasi verb care e folosit cu privire la ingerii care s-au aratat pastorilor (Luca 2,9). O lumina a stralucit. Tot asa cum ,,slava Domnului a stralucit imprejurul” pastorilor, tot asa cum prezenta ingerului a adus slava cereasca in intunecata inchisoare. Temnita. Gr. oikema, ,,locuinta”, ,,camara”, ,,celula”. Atenienii foloseau termenul acesta ca un eufemism pentru ,,inchisoare”. A desteptat. (,,L-a sculat”, KJV). Sau ,,l-a trezit”. Verbul arata ca ingerul l-a desteptat pe Petru din somn, dar nu ne aparat l-a ajutat sa se ridice. Lanturile i-au cazut. Petru era legat cu lanturi de doi din oamenii de paza ai cetei de ostasi. Cu toate ca lanturile i-au cazut de la maini si de la glezne, pazitorii nu s-au trezit. 12:8 Apoi ingerul i-a zis: Incinge-te, si leaga-ti incaltamintele. Si el a facut asa. Ingerul i-a mai zis: Imbraca-te in haina, si vino dupa mine. Incinge-te. Cand s-a asezat sa se culce, Petru in mod natural si-a lasat la o parte haina de deasupra, si-a slabit cingatoarea care-i strangea tunica si si-a scos sandalele. Incingerea era pregatirea necesara pentru plecarea la drum (vezi Exod 12,11; 2 Regi 4,29). Haina. Gr. himation, haina de dinafara sau manta, spre deosebire de tunica de dedesubt (vezi vol. 5, pag. 47). Vino dupa mine. (,,Urmeaza-ma”, KJV) Ingerul nu a dat nici o explicatie, ci doar l-a eliberat de catusele lui, lucru care era dovada indestulatoare pentru a justifica mergerea apostolului dupa el, in credinta. 12:9 Petru a iesit afara, si a mers dupa el, fara sa stie daca ce facea ingerul este adevarat. I se parea ca are o vedenie. Fara sa stie. (,,Nu stia”, Nitz). Lui Petru situatia evident i se parea foarte asemanatoare cu viziunea relatata in cap. 10. El trebuie sa se fi gandit ca se va trezi pentru a se gasi flancat de cei doi ostasi, cum mai inainte se trezise pentru a-si da seama ca avusese o vedenie pe acoperisul casei pe cand se ruga. 12:10 Dupa ce au trecut de straja intaia si a doua, au ajuns la poarta de fier, care da in cetate, si ea li s-a deschis singura; au iesit, si au trecut intr-o ulita. Indata, ingerul a plecat de langa el. Straja. Gr. phulake, ,,garda”. ,,Straja intaia si a doua”, se poate referi la pazitorii stationati aproape de poarta launtrica a inchisorii si la o poarta la o oarecare departare sau poate la pazitorii ferecati de el si de altii de la poarta (vezi v. 4). Poate ca Petru fusese asezat intr-o inchisoare interioara si in felul acesta a trebuit sa fie condus prin doua curti. In cetate. Reiese ca inchisoarea era inauntrul cetatii. S-ar fi putut sa fie in turnul Antonia (vezi vol. V, p. 225, cf. mai jos la ,,au iesit”). Singura. (,,De la sine”, Nitz). Ideea e ca n-a fost folosit nici un ajutor omenesc (cf. Levitic 25,5). Fara indoiala poarta a fost deschisa de un inger nevazut. Felul simplu si aproape in treacat in care Luca raporteaza minunea aceasta este o marturie a acuratetei relatarii sale. Au iesit. Exista oarecare dovezi textuale (cf. p. 19) pentru exprimarea ,,iesind, ei au coborat cele sapte trepte si au trecut printr-o ulita”. Desi exprimarea aceasta nu poate fi aratata ca e originala, lasa a se intelege o cunoastere mai detailata a Ierusalimului de cum avem noi acum. S-ar putea sa fie intemeiata pe o traditie ca Petru a fost intemnitat in Turnul Antonia, la care pare ca se intra pe un sir de trepte (vezi cap. 21,34.35.40). Ulita. Gr. rhume, un cuvant insemnand sau o strada sau o alee. Ingerul a plecat. Cand n-a mai fost necesar ajutor supranatural, el a ingaduit lui Petru sa faca pasii urmatori pentru scaparea sa. 12:11 Cand si-a venit Petru in fire, a zis: Acum vad cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau, si m-a scapat din mana lui Irod si de la tot ce astepta poporul Iudeu. Si-a venit in fire. Petru se gaseste liber in aerul rece al noptii pe strada deschisa. Domnul. Petru nu avea nici o indoiala cu privire la sursa ajutorului sau venit la timp. M-a scapat. Ca si mai inainte (cap. 5,19), Domnul lui Petru trimisese ingerul Sau pentru a-l elibera. Acum nu putea fi nici o indoiala cu privire la realitatea libertatii sale. 12:12 Dupa ce si-a dat bine seama de cele intamplate, s-a indreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis si Marcu, unde erau adunati multi laolalta, si se rugau. Si-a dat seama. (,,A considerat”; KJV). Sau, ,,a inteles”, ,,a priceput”. La inceput, Petru fusese ,,ca aceia care viseaza” (Psalmi 126,1) cu privire la eliberarea lui din inchisoare, dar, in cele din urma, mintea lui a putut sa priceapa minunatul adevar si a putut sa actioneze pe temeiul ei. Verbul arata ca el a priceput de asemenea imprejurarile care au insotit eliberarea; el si-a dat seama dintr-o privire de intreaga situatie si a inteles ce trebuia sa faca. Mariei. Aceasta Marie era inrudita cu Barnaba (vezi Coloseni 4,10, unde Marcu este numit ,,nepotul lui Barnaba” (,,fiul surorii lui Barnaba”) desi expresia in greceste inseamna mai degraba ,,varul lui Barnaba”). Intrucat tatal lui Marcu nu e pomenit, Maria s-ar putea sa fi fost vaduva. Ca si Barnaba (vezi Fapte 4,36.37), ea pare sa fi posedat mijloace, deoarece putea sa aiba o casa care era destul de mare pentru a servi bisericii ca un loc de adunare pentru rugaciune. Ioan. Intrucat Petru numeste pe Marcu ,,fiul” sau (1 Petru 5,13), s-ar putea ca tanarul sa fi fost convertit de el. Numele latin Marcus sugereaza vreun punct de contact cu romanii sau romanoiudeii. Adunati multi laolalta si se rugau. (,,Adunati laolalta rugandu-se”) Probabil astfel de adunari erau obisnuite in casa Mariei. La vremea cand Petru a fost eliberat din inchisoare grupul se ruga cu ravna (vezi v. 5) pentru eliberarea lui, deoarece ei isi dadeau seama ca biserica era intr-o imprejurare critica. 12:13 A batut la usa care dadea in pridvor; si o slujnica, numita Roda, a venit sa vada cine e. A batut. (,,Petru a ciocanit”, KJV) Cand ingerul a deschis portile inchisorii in mod supranaturalul el a intervenit pentru a face fata unei nevoi extraordinare. Dar numai la cateva minute dupa miracolul eliberarii sale, Petru trebuia sa bata la usa unei case ca sa se faca fata pe cale obisnuita nevoii lui de a fi primit inauntru. Usa. (,,Poarta”, KJV; ,,Usa portii”; Nitz). Gr. pulon, vezi Matei 26,71. O slujnica. (,,O domnisoara”, KJV). Gr. paidiske, ,,o tanara”, ,,o fata servitoare”. Roda. Un nume grecesc obisnuit insemnand ,,roza”. Roda nu este mentionata in alt loc decat in intamplarea aceasta, dar putini slujitori sunt atat de bine cunoscuti. Ca si talharul de pe cruce, Maria care a spalat picioarele lui Isus si vaduva necunoscuta care a pus cele doua leptale in cutia pentru daruri de la Templu, Roda a fost cunoscuta oricarui cititor al Bibliei de 19 secole. Sa vada ce e. (,,Sa asculte”, KJV; Nitz). Aici se dovedeste un simt al primejdiei – primejdie din cauza persecutiei pe care zelul lui Agripa pentru iudaism o aducea ucenicilor. Saul mai inainte patrunsese in fiecare casa si dusese barbati si femei la inchisoare (cap. 8,3) si acum era perspectiva unei primejdii asemanatoare. De aceea Roda nu ar fi deschis usa pana n-ar fi stiut cine cerea sa fie primit inauntru. 12:14 A cunoscut glasul lui Petru: si de bucurie, in loc sa deschida, a alergat inauntru sa dea de veste ca Petru sta inaintea portii. Glasul lui Petru. Fara indoiala, iubirea tinerei crestine pentru un devotat si curajos ostas al crucii o facuse sa asculte cu grija la Petru, cand avusese prilej, si-i cunostea vocea. Apoi, Petru mai avea si un accent al dialectului galilean in graiul sau, care-l facuse sa fie recunoscut de o slujnica intr-o ocazie anterioara (Matei 26,73). De bucurie. Nu din lipsa de credinta, ci din adevarata bucurie, Roda n-a deschis usa lui Petru. Ea luase parte la ingrijorarea fratilor pentru Petru si la rugaciunile inaltate in favoarea lui. Dorinta ei vie de a face cunoscut vestile cele bune ale salvarii lui Petru a facut-o sa-si piarda prezenta de spirit. La fel, Luca relata cu privire la ucenici in seara invierii ca atunci cand au recunoscut pe Isus si de bucurie, inca nu credeau”. (Luca 24,40). 12:15 Esti nebuna! i-au zis ei. Dar ea staruia si spunea ca el este. Ei, dimpotriva, ziceau: Este ingerul lui. Esti nebuna. Cand Roda a adus vestea ca Petru era la usa, fratii n-o puteau crede. Ei nu aveau destula credinta pentru a crede ca Dumnezeu raspunsese la rugaciunile lor. De aceea, ei trageau concluzia ca tanara trebuia sa-si fi iesit din minti. Ea staruia. Adica, ea sustinea cu curaj si afirma cu incredere. Ingerul lui. In Evrei (cap. 1,14) credinta temeinica a iudeilor cu privire la ingeri este exprimata in intrebarea: ,,Nu sunt ei oare toti duhuri slujitoare, trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” Iudeii credeau ca un inger pazitor era randuit fiecarui om si ca atunci cand ingerul aparea in chip de om, el lua asemanarea omului. In cursul perioadei intertestamentale, iudeii au dezvoltat o angelologie complicata. 12:16 Petru insa batea mereu. Au deschis, si au ramas incremeniti cand l-au vazut. Batea mereu. (,,Staruia sa bata”, KJV). Petru era tot atat de staruitor in a bate la usa spre a fi primit pe cat erau de staruitori credinciosii in a se ruga pentru eliberarea lui. Au ramas incremeniti. Ar fi greu de gasit o mai potrivita ilustratie pentru indispozitia chiar a unor oameni buni de a crede ca se raspunde precis si anume la rugaciuni. Cand Petru a stat in fata lor, ei nu puteau admite ca era el. Si totusi Isus daduse o garantie deplina adeptilor Sai ca rugaciunile lor facute in credinta urmau sa fie ascultate (Ioan 14,13.14). 12:17 Petru le-a facut semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum il scosese Domnul din temnita, si a zis: Spuneti lucrul acesta lui Iacov si fratilor. Apoi a iesit, si s-a dus intr-alt loc. Il scosese. Cand fusese eliberat din inchisoare si-si revenise in simtiri exclamase: ,,Domnul a trimis pe ingerul Sau” (v. 11). Acum a marturisit ca Domnul era Acelaa care il eliberase. Spuneti. (,,Mergeti si aratati”, KJV) Gr. apaggello, ,,a duce vesti”, ,,a duce cuvinte”, ,,a declara”. Iacov. Acesta era fara indoiala Iacob care a prezidat conciliul din Ierusalim cu privire la circumcizie si care a prezentat decizia sa cu privire la chestiunea aceea (cap. 15,13). In felul acesta, el era intr-un anumit sens prezbiterul-presedinte al bisericii din Ierusalim si era natural ca Petru sa aiba dorinta ca el sa aiba imediat cunostinta de eliberarea sa. Acest Iacob se poate sa fi fost fiul lui Alfeu sau Iacob care era un frate al Domnului. Fratii lui Isus n-au crezut in El decat la incheierea vietii Sale de pe pamant, la multa vreme dupa ce cei doisprezece fusesera alesi. Lui Iacob, care era unul din stalpii bisericii din Ierusalim, dupa moartea lui Iacob fiul lui Zebedei, Pavel ii da titlul expres ,,fratele Domnului” (Galateni 1,19; cf. cap. 2,9). Acesta este probabil Iacob la care se refera aici Petru. Eusebiu (The Ecclesiastical History, ii 23, ed. Loeb, vol. 1, pag. 171) il numeste episcop al Ierusalimului si citeaza pe Hegesip, Memorii (anul 180 d. Hr.) cu privire la Iacob, care, desi nu e necesar exact, probabil pastreaza oarecare elemente de adevar: ,,El era numit ,,cel Drept” de toti oamenii de pe timpul Domnului pana la al nostru, intrucat multi sunt numiti Iacob, dar el era sfant din pantecele mamei lui. Nu bea vin, nici bauturi tari si nici nu manca carne, brici n-a trecut pe capul lui; nu s-a uns cu ulei si nu se ducea la bai. Numai lui ii era ingaduit sa intre in sanctuar, deoarece nu purta vesminte de lana, ci de in si obisnuia sa intre singur in templu si era gasit ingenunchind si rugandu-se pentru iertarea poporului, asa ca genunchii lui se facusera tari ca si ai camilei, din cauza continuei sale inchinari la Dumnezeu, ingenuncheri si cerere de iertare pentru popor”. Potrivit cu traditia, a fost urcat pe o aripa a acoperisului Templului si cand a refuzat sa se lepede de Hristos, a fost aruncat jos si improscat cu pietre si batut pana a murit cu o maciuca (vezi vol V, p. 71). Potrivit cu Iosif, Antiquities, XX, 9.1) a fost omorat cu pietre. Vezi Introducere la cartea lui Iacob. Intr-alt loc. Plecarea lui Petru in alt loc era in acord cu porunca pe care Domnul o daduse celor doisprezece (Matei 10,23). Nu exista indicii unde s-a refugiat Petru. Unii scriitori romanocatolici au insista ca el s-a dus la Roma si dupa ce a intemeiat biserica de a acolo s-a reintors la Ierusalim la timp, pentru a lua parte la conciliul relatat in Fapte 15. Altii au sugerat ca s-a dus la Antiohia, lucru care e poate mai putin improbabil, dar nu sunt urme ale prezentei lui acolo decat dupa conciliul de la Ierusalim (afara de cazul ca Galateni 2,1-10 e considerat aceeasi cu Fapte 11,30; vezi Note Aditionale la cap. 15; Nota 1; cf. Galateni 2,12). Oricare cetate mai apropiata, ca Lida sau Iope, ar fi fost prea indestulatoare ca loc de refugiu. Faptul ca numele locului nu e dat sugereaza ca el era relativ lipsit de importanta pentru relatarea lui Luca. 12:18 Cand s-a facut ziua, ostasii au fost intr-o mare fierbere, ca sa stie ce s-a facut Petru. Mare fierbere. (,,Nu mica framantare”, KJV) Pazitorii care fusesera legati cu catuse de mainile lui Petru, trebuie sa fi descoperit de indata ce s-au trezit ca el disparuse si si-au dat seama ca urma sa-si piarda viata din cauza scaparii lui. Acesta este sfarsitul raportului biblic cu privire la activitatile lui Petru. S-a facut deja referire cu privire la mentionarea lui de catre Pavel in Galateni (cap. 1, 18; 2,7.8.11.14). Petru da cateva indicatii cu privire la faptele sale in cele doua epistole ale sale (1 Petru 1,1; 5,12.13; 2 Petru 1,14). Altminteri nimic mai mult nu e cunoscut cu privire la el din nici o relatare inspirata. Traditia are mult de spus, dar pretentiile ei trebuie acceptate sau respinse pe temeiul propriilor lor merite. Afirmatia din parafraza lui Ieronim a Croniconului lui Eusebiu, ca Petru a predicat 25 de ani in Roma, e facuta extrem de indoielnica de faptul ca Petru a fost in Ierusalim pentru conciliu (Galateni 2,11-14; vezi Nota Aditionala al Fapte 15) si ca el insusi aminteste de lucrari in regiunea de nord-vest a Asiei Mici (1 Petru 1,1, vezi Eusebiu, The Ecclesiastical History, iii.1). In lumina celor din Fapte 8-12, toate acestea trebuie sa se fi petrecut dupa eliberarea lui Petru, in anul 44 d. Hr. 12:19 Irod, dupa ce l-a cautat in toate partile, si nu l-a aflat, a luat la cercetare pe pazitori, si a poruncit sa-i omoare. In urma s-a pogorat din Iudea la Cezarea, ca sa ramana acolo. Sa-i omoare. Literal, ,,ca sa fie dusi departe”, adica, la executie. Acelasi verb este redat prin ,,l-au adus”; in relatarile date in Evanghelii cu privire la judecata si rastignirea lui Isus (Matei 26,57; 27,2.31; Marcu 14,53; Luca 23,26). O lege romana promulgata prin anul 529 d. Hr., declara: ,,Custodia si grija pentru persoanele intemnitate revine temnicerului, care nu trebuie sa-si inchipuie ca vreun subaltern ticalos si netrebnic va fi raspunzator, daca in vreun fel oarecare ar scapa un detinut, deoarece noi dorim ca el insusi sa sufere pedeapsa aceea la care ar fi fost supus detinutul care a scapat” (The code of Iustinian, IX, 4.4; in S.P, Scott, tr, The Civil Law, vol 14, p. 364). Fara indoiala ca aceasta lege fusese de mult timp sau cel putin uzul cu privire la o garda careia i-a scapat un detinut din Filipi, temnicerul, cand socotea ca toti detinutii fugisera, era gata sa se sinucida decat sa sufere condamnarea la moarte din partea legii (Fapte 16,27) Compara cap. 27, 42. La Cezareea. Agripa, care nu era guvernator roman, avea putere la Cezareea pe vremea aceea, deoarece Iosif spune ca el primise Iudeea si Samaria de la Claudiu, pe langa districtele peste care domnise sub Caligula (Antiquities, XIX, 8.2). 12:20 Irod era foarte maniat pe cei din Tir si din Sidon. Dar acestia au venit toti intr-un gand la el; si dupa ce au castigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a imparatului, au cerut pace, pentru ca tara lor se hranea din tara imparatului. Foarte maniat. (,,Foarte nemultumit”, KJV,,,In mare vrajmasie”, Nitz). Sau ,,era exasperat”, ,,era intr-o stare mintala de dusmanie”, lasand sa se inteleaga un sentiment de manie adanca. Din Tir si din Sidon. Aceste doua cetati feniciene, sedii ale industriei navale, nu erau supuse lui Agripa. Ele erau intr-un anumit inteles autonome, desi sub controlul Romei. Poate stima lui Agripa pentru oamenii din Berit (Beirut) un alt port maritim fenician ceva mai la nord de Sidon, sa fi fost in legatura cu mania lui fata de oamenii din cele doua cetati. Iosif da o relatare a splendidelor cladiri pe care Agripa le ridicase la Beirut (Ibid, 7,5; vezi vol. V, p. 59). E clar ca in vreun fel oarecare se facea simtita mania regala, intervenind in prosperitatea comerciala a Tirului si Sidonului. Au venit. Adica, ei s-au adunat intr-o delegatie comuna si au trimis oameni din ambele orase pentru a se infatisa si pentru a folosi influenta lor pentru a linisti mania lui Irod. Blast. Nu se stie nimic altceva cu privire la acest om. Titlul de ,,mai mare peste odaia de dormit” gasit in inscriptii, era obisnuit in perioada bizantina. De la uzul imperial a fost preluat la curtile europene. Inseamna literal, slujbasul care avea grija de odaia de dormit a regelui si reprezenta un fel de secretar de inalta treapta. E cu putinta ca reprezentantii celor doua cetati sa fi castigat prin mita, prietenia lui. Au cerut pace. (,,Doreau pace”, KJV). Adica, ,,cereau pace”. Nu e de inteles din aceste cuvinte ca Agripa de fapt se razboia cu Tirul si Sidonul, ci numai ca era in termeni de neprietenie cu ei. Vezi 1 Regi 5,11; Ezechiel 27,17, care arata identitatea nevoilor comerciale ale celor doua tari la intervale mult separate in istoria lor. Se hranea. (,,Era hranita”, KJV). Extinderea stapanirii lui Irod era vasta (vezi vol. V, p. 69,234) si daca favoriza un alt port si abatea traficul de la Tir si Sidon, putea impiedica in mod serios comertul lor. Palestina in timpul lui Irod Agripa I 12:21 Intr-o zi anumita, Irod s-a imbracat cu hainele lui imparatesti, a sezut pe scaunul lui imparatesc, si le vorbea. Intr-o zi anumita. Iosif spune (Antiquities, XIX, 8,2) ca aceasta era o zi randuita pentru tinerea unei sarbatori in care urma sa se faca urari pentru binele Cezarului. A sezut. In ce priveste o descriere plastica a intamplarii, vezi Iosif, Antiquities, XVIII, 6-8, XIX, 8,2. Vezi Note Aditionale la sfarsitul capitolului. Nota 1. Le vorbea. (,,A tinut o cuvantare”, KJV). Sau, un discurs inflacarat popular. 12:22 Norodul a strigat: Glas de Dumnezeu, nu de om! Norodul. Gr. demos, ,,masa poporului”, populatia pagana, adunata intr-un loc public. Numai Luca foloseste acest cuvant si il foloseste numai in cadre neiudaice. Glas de Dumnezeu. Probabil in sensul cultului pagan al imparatului, nu al unei fiinte ceresti (vezi v. 21). 12:23 Indata l-a lovit un inger al Domnului, pentru ca nu daduse slava lui Dumnezeu. Si a murit mancat de viermi. L-a lovit. In versetul 7, un inger l-a lovit pe Petru pentru a-l trezi si a-l salva. Aici intr-un contrast izbitor, un inger loveste pe Irod pentru a-l distruge. Lovirea de catre o fiinta cereasca arata de obicei o judecata severa (vezi 1 Samuel 25, 38; 2 Regi 19,35; Fapte 23,3). Nu daduse slava lui Dumnezeu. Cuvintele nu insemneaza numai ca Agripa a neglijat sa atribuie lui Dumnezeu slava cuvenita Lui si numai Lui. A da lui Dumnezeu slava, inseamna ca totdeauna sa se procedeze asa, incat sa fie proslavit Dumnezeu. Uneori aceasta inseamna marturisirea pacatului si a slabiciunii, ca in Iosua 7,19 (cf. cu Ioan 9,24). Mancat de viermi. Iosif, in relatarea sa paralela, nu numeste forma specifica a bolii. Descrierea mai detailata a lui Luca, poate reflecta profesiunea sa, desi e indoielnic daca ,,mancat de viermi” e intentionata ca o descriere tehnica a bolii specifice. Aceasta era o judecata dumnezeiasca. A fi mancat de viermi era totdeauna considerat de cei din vechime ca o mustrare dumnezeiasca, din cauza caracterului ei dezgustator. Sunt cateva cazuri relatate in istorie: Pheratime, regina din Cirena (Herodot, The Histories, IV, 205); Antioh Epifanul (2 Mac. 9,5-10); Irod cel Mare (Iosif, Antichitati, XVII 6,5) si Galeriu, un vrajmas al bisericii pe vremea persecutiei lui Diocletian, anii 303-313 d. Hr. (Lactantiu, On the Mannerin Which the Persecutors Died , 33). O relatare similara e data cu privire la moartea lui Filip al II-lea al Spaniei. Agripa a murit in anul 44 d. Hr. in al saptelea an al domniei sale in varsta de 53 de ani. A murit. (,,Si-a dat duhul”, KJV). Vezi cap. 5,5. 12:24 Insa Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, si numarul ucenicilor se marea. Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult si numarul ucenicilor se marea. (Cuvantul lui Dumnezeu crestea si se inmultea”, KJV). Vezi cap. 6,7; 19,20, vezi cap. 14,24. ,,Samanta este Cuvantul” (Luca 8,11), spunea Hristos si asa si istoricul crestin, Luca, ne spune ca acest Cuvant era ca o samanta; cand era raspandit cu sarguinta, crestea si aducea roada. Cuvintele descriu o continua expansiune. Moartea lui Agripa, ca persecutor principal, a lasat pe predicatorii Evangheliei liberi sa-si proclame solia, si ei nu erau zabavnici in a se folosi de ocazie. 12:25 Barnaba si Saul, dupa ce si-au implinit insarcinarea, s-au intors din Ierusalim, luand cu ei pe Ioan, zis si Marcu. Barnaba si Saul … s-au intors. Adica de la vizita lor la Ierusalim (cap. 11, 27-30) la lucrarile lor printre convertitii dintre neamuri din Antiohia (vezi mai jos la ,,din Ierusalim”; vezi si Note Aditionale la sfarsitul capitolului, Nota 2). Si-au implinit insarcinarea. (,,Si-au implinit lucrarea”, KJV). Sau ,,insarcinarea”, ,,diaconatul”, ,,slujba”. Cuvantul grec este acelasi cu acela tradus ,,ajutor” in cap. 11,29. Barnaba si Saul si-au indeplinit misiunea cu care fusesera trimisi de biserica din Antiohia. Din Ierusalim. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) expresia ,,la Ierusalim” ca si cum Barnaba si Saul se reintorceau din Ierusalim din ,,lucrarea lor” in campul Antiohiei. Totusi, cei mai multi redactori ai textului grecesc, evident pornind de la context si considerand cap. 12, 25 ca o concluzie la cap. 11, 27-30, nu pot sa considere drept originara exprimarea mai putin bine argumentata ,,de la Ierusalim”, ca in KJV. O sugestie a fost facuta prin care exprimarea mai bine dovedita poate fi inteleasa in acelasi sens, invocand ordinea lui ,,la Ierusalim” si ,,dupa ce si-au implinit insarcinarea”. Textul grecesc lipsit de punctuatie permite traducerea aceasta, care ar suna literal, ,,Barnaba si Saul, s-au reintors, dupa ce si-au indeplinit insarcinarea la Ierusalim. Luand cu ei pe Ioan. Vezi v. 12. Alegerea este partial explicata de rudenia lui Ioan cu Barnaba (Coloseni 4,10), dar arata si ca Ioan se angaja cu toata inima in lucrarea convertirii neamurilor. Vezi Fapte 13,2.13; 15, 37-40; 2 Timotei 4,11. Pe cat se pare, el traise acasa in Ierusalim pana la data aceasta. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 12 NOTA 1 Comparand naratiunea lui Luca cu aceea a lui Iosif, pare probabil ca delegatii din Tir si Sidon erau printre cei care au strigat: ,,Glas de Dumnezeu, si nu de om”, si au adaugat, asa cum relateaza Iosif: ,,Fii milostiv noua”. Notati contrastul remarcabil dintre refuzul lui Petru de a primi omagiul din partea lui Corneliu si acceptarea din partea lui Agripa a lingusirii hulitoare din partea multimii din Cezareea. Relatarea lui Iosif, concorda cu acea a lui Luca in urmatoarele amanunte: 1) Printre multimea care lingusea pe Agripa erau unii care cautau sa-i recastige favoarea. 2) Ziua era o zi ,,anumita”. 3) Irod era imbracat in haine regale. 4) Lingusirea consta din a numi pe rege dumnezeu. 5) El nu i-a mustrat. 6) El a fost lovit de indata asa ca a trebuit sa fie purtat pana la palatul sau. Iosif adauga ca Agripa a recunoscut ca lovitura a venit de la Dumnezeu ca o mustrare pentru faptul ca acceptase o asemenea lingusire hulitoare si ca oricine se astepta ca el sa moara imediat. Cu referire la ultima parte a relatarii lui Iosif, care spune ca durerile violente au sporit foarte repede si relatarea NT, care spune ca Agripa a fost mancat de viermi, e de notat ca in raportul mortii lui Antioh Epifanul aceste doua trasaturi sunt mentionate ca fiind caracteristice pentru aceeasi boala si sunt descrise separat: ,,Atoatevazatorul Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a lovit cu o lovitura fatala si nevazuta; de abia iesisera cuvintele din gura lui ca el a fost apucat de dureri incurabile in intestine si organele lui launtrice i-au dat chinuri cumplite… Viermi reali ieseau colcaind din trupul fiintei nelegiuite (2 Macabei 9, 5.9; in R. H. Charles, Apocripha and Pseodoepigrapha of the Old Testament, vol. 1 pa. 144). Iosif, care privea la Agripa cu o remarcabila aprobare, a descris doar in treacat forma in care boala regelui s-a facut aparenta la inceput si a omis amanuntele respingatoare din descrierea mortii cuiva care in ochii sai era un mare rege. Scriptura a dat o relatare deplina, din cauza ca obiectivul scriitorului Faptelor era de a scoate in evidenta in toata seriozitatea lui pacatul pentru care, asa cum spune Iosif, Agripa stia ca a fost lovit. Punctele de concordanta intre cele doua relatari sunt asa de multe si deosebirile asa de mici si asa de usor explicate, incat relatarea lui Iosif trebuie sa fie privita ca un tribut la acuratetea si atentia istorica a lui Luca. NOTA 2 La sfarsitul capitolului al 12-lea se ridica intrebarea daca vizita in legatura cu foametea lui Barnaba si a lui Saul (cap. 11, 27-30) a avut loc inainte sau dupa intemnitarea lui Petru si moartea lui Irod Agripa I, intrucat ultimul verset din cap. 12 este evident concluzia naratiunii inceputa in cap. 11, 27-30. Problema este scoasa la iveala de faptul ca dovezile cronologice sugereaza ca moartea lui Irod a avut loc inainte de vizita cu ocazia foametei si in ordine inversa de cea in care Luca trateaza evenimentele acestea. Luand in considerare problema aceasta, este de recunoscut ca Luca nu incearca totdeauna sa fie strict cronologic in relatarile sale atat in Evanghelia sa, cat si in Faptele. Luca in Evanghelia sa (cap. 1,1-8) aminteste ca ,,multi” ,,s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire despre lucrurile care s-au petrecut printre noi”. Din relatarile lor, el a ales ce a gasit ,,cu cale” (,,ceea ce i s-a parut bun”), de la ,,cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput” si anume evenimentele acelea care ofereau un tablou coerent al anumitor faze ale istoriei crestine timpurii. Dupa ce urmarise lucrarile unui personaj (ca de pilda Petru, mai ales, in Fapte 1-12) sau daduse un tablou coerent al unei arii de dezvoltare (ca de pilda Evanghelia in Palestina, la cap. 11,18), apoi Luca se ocupa de o alta faza sau de un alt personaj si se tinea de acela pana la un alt punct culminant sau la o concluzie (cf. tranzitia, cap. 11,18.19). Ordinea cronologica uneori e mai putin importanta pentru Luca decat alte prioritati, ca de pilda un anumit subiect sau arie geografica. Atitudinea aceasta e caracteristica pentru literatura acestui timp, cum e si pentru VT (vezi Geneza 25,19; 27,1; 35,29; Exod 16, 33.35; 18, 25). Expresiile ,,in vremea aceea”, (cap. 11, 27) si ,,pe aceeasi vreme” (cap. 12,1) sunt folosite adesea in Evanghelii, doar ca expresii de tranzitie stereotipe, nu in mod necesar intentionate sa arate un anumit timp in mod cronologic. E cu totul posibil ca evenimentele din cap. 12, 1-24 sa fi avut loc intre versetul 26 si 27 ale cap. 11, cap 12, 25 in mod logic urmeaza dupa cap. 11, 30. ,,Insarcinarea” (cap. 12, 25) aparent se refera la ducerea unui ,,ajutor fratilor care locuiau in Iudeea” (cap. 11,29). In felul acesta, vizita in timpul foametei ar veni dupa intemnitarea lui Petru, eliberarea lui miraculoasa si plecarea din cetatea Ierusalim si dupa moartea lui Irod Agripa I, care a avut loc in anul 44 d. Hr. Urmand metoda lui istorica asa cum e descrisa mai sus, Luca a relatat povestirea inceputului lucrarii pentru neamuri in Antiohia. La sfarsitul acelei naratiuni, eroii ei, Barnaba si Saul, sunt trimisi la Ierusalim pentru a duce ajutorul bisericii in nevoie. In vederea acestei schimbari de scena, Luca mai intai se inapoiaza (cap. 12,1) pentru a aduce pe cititorii sai la curent cu privire la ceea ce se petrecuse in Ierusalim in cursul perioadei reprezentate de naratiunea lui cu privire la Antiohia. El povesteste istoria persecutiei bisericii de catre Irod, cuprinzand uciderea lui Irod si intemnitarea lui Petru si groaznicul sfarsit la care a ajuns persecutorul. El este gata atunci sa reia naratiunea de la Antiohia, cu trimiterea lui Barnaba si a lui Saul ca misionari hirotoniti (cap. 13, 1-3). Dar mai intai el readuce personajele sale principale in locul acela mentionand ca (cap. 12, 25), ,,dupa ce si-au implinit insarcinarea, s-au intors din Ierusalim”. El foloseste ocazia aceasta pentru a introduce un nou personaj, Ioan Marcu (deja pomenit intamplator la Ierusalim, v. 12), deoarece Marcu urmeaza sa insoteasca pe cei doi barbati mai in varsta cand pleaca in calatoria pe care Luca incepe acum sa o descrie (cap. 13,4 la 14, 27), primul turneu al lui Pavel. O astfel de deplasare minora a relatarii vizitei din timpul foametei e cu totul rationala, avand in vedere metoda obisnuita a lui Luca de a-si organiza materialul, si nu cuprinde nici o rearanjare majora sau fuzionare a doua evenimente sau relatari de evenimente, asa cum fac unele vederi (vezi Nota Aditionala la capitolul 15, Nota 1). COMENTARII E. G. WHITE 1-3 AA 143, SR 292 1-25 AA 143 – 154, EV 581, SR 292-300 2 AA 297 2,3 EW 186 4,5 AA 145 5,6 SR 293 6,7 AA 146 CG 42 6-11 5T 748 7 AA 152, EW 186 7.8.10 SR 295 8-10 AA 147 11 SR 296 11-15 AA 148 13-17 SR 296 16-19 AA 149 19 SR 297 21 AA 150 EW 186 SR 298 22,23 AA 151 23 AA 152, SR 299 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: