English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 2 Imparati

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

2 Imparati, 3


3:1 Ioram, fiul lui Ahab, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria, in al optsprezecelea an al lui Iosafat, imparatul lui Iuda. A domnit doisprezece ani.

Al optsprezecelea an. Vezi cele despre cap. 1:17. Deoarece Ahazia a urmat tatalui sau, Ahab, in al saptesprezecelea an lui Iosafat (1Regi 22.51), moartea lui Ahab trebuie sa fi avut loc in al 17lea an al lui Iosafat. Ahab a murit in lupta impotriva Sirienilor (1Regi 22:34-37), o lupta la care Iosafat a luat parte impreuna cu Ahab, viata lui insusi fiind amenintata (1Regi 22:29-33).



3:2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, totusi nu ca tatal sau si ca mama sa. A rasturnat stalpii lui Baal, pe care-i facuse tatal sau;

Nu ca tatal sau. Ahab, tatal lui Ioram, a fost unul din cei mai rai imparati ai lui Israel. Cu privire la unele rele pe care le-a facut el, vezi 1Regi 16:30-33. Ahazia, fratele lui Ioram, a facut de asemenea rau si Domnul a ingaduit sa moara din cauza devotiunii lui de a se inchina lui Baal (2Regi 1:16,17). Totusi, pe timpul lui Ioram, lucrarea de reforma a lui Ilie si Elisei era evidenta, avand un efect insemnat, astfel incat atunci cand s-a facut evaluarea domniei lui, departe de a fi dreapta, despre el se spune ca n-a fost ,,ca a tatalui sau”.

A rasturnat. Ahab a facut un templu in cetatea Samariei, pentru inchinarea lui Baal si in el a ridicat un altar pentru Baal (1Regi 16:32). Probabil ca el a pus in el un chip sau stalp sacru pentru Baal, care acum a fost rasturnat de catre Ioram.



3:3 dar s-a dedat la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca, si nu s-a abatut de la ele.

Verset ce nu a fost comentat.

3:4 Mesa, imparatul Moabului, avea turme mari si platea imparatului lui Israel un bir de o suta de mii de miei si o suta de mii de berbeci cu lana lor.

Avea turme mari. Pe acea vreme, Moabul era asezat drept la est de Iordanul inferior si Marea Moarta. Regiunea era fertila si bine udata si, in general, era o mare tara cu pasuni. Chiar si astazi, ea este renumita pentru turmele si cirezile ei. Imparatul Moabului din acele vremuri antice poate fi comparat cu un seic arab modern, a carui bogatie este pretuita dupa marimea turmelor sale si a numarului de vite.

Platea imparatului lui Israel. Acest raport al VT, despre servitutea Moabului fata de Israel, pe vremea lui Mesa, este confirmat de Piatra Moabita (vezi vol. I, pag 120, 121). Acest raport vorbeste despre asuprirea Moabului, timp de multi ani, de catre Omri si Ahab, si despre revolta reusita a lui Mesa. Pentru traducerea inscriptiei care apare pe Piatra Moabita, vezi nota aditionala de la sfarsitul capitolului.

Plata tributului in natura era obisnuita in Orient, in acele zile. Asirienii primeau adesea tribut de vite, cai, oi si alte produse. Iosafat a primit tribut de la arabi, ,,sapte mii sapte sute de berbeci si sapte mii sapte sute de tapi” (2Cronici 17:11).



3:5 La moartea lui Ahab, imparatul Moabului s-a rasculat impotriva imparatului lui Israel.

Moabul s-a rasculat. Moartea lui Ahab si boala lui Ahazia aveau sa constituie ocazia pentru revolta Moabului. Cat de reusita a putut fi revolta, se poate aprecia dupa raportul de Piatra Moabita. Nu numai ca Moabul si-a recastigat suveranitatea, dar au fost luate si cetati israelite si multi israeliti au fost omorati. Astfel, Mesa vorbeste despre luarea lui Nebo de la Israel, pe care ,,l-a luat si i-a lovit pe toti, 7000 de barbati, tineri (?) femei, fete si slujitoare, pentru ca i-am consacrat lui Astar-Chemos” (vezi pag. 864, 865).



3:6 Imparatul Ioram a iesit atunci din Samaria, si a numarat pe tot Israelul.

Atunci. Probabil chiar la inceputul domniei lui si la scurt timp dupa revolta lui Moab.

A numarat. Mai degraba, ,,a adunat”. Ioram era hotarat sa readuca pe Moab la supunere.



3:7 A pornit, si a trimis sa spuna lui Iosafat, imparatul lui Iuda: Imparatul Moabului s-a rasculat impotriva mea; vrei sa vii cu mine sa luptam impotriva Moabului? Iosafat a raspuns: Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tau, caii mei ca ai tai.

A trimis sa spuna lui Iosafat. Stransa legatura dintre cele doua imparatii mai exista inca. Probabil ca nu trecuse decat un an de cand Iosafat insotise pe Ahab la atacul de la Ramot, din Galaad. Se pare ca Ioram astepta acelasi ajutor, in razboiul cu Moab, pe care-l primise si tatal sau, in razboiul cu Siria.

Voi merge. Cand el a consimtit sa mearga impreuna cu Ahab, impotriva sirienilor, el a fost mustrat de profetul Iehu, pentru ca da ajutor ,,celui rau”, iubind ,,pe cei ce urasc pe Domnul” (2Cronici 19:2). Dar acum el da din nou consimtamantul fata de o cerere asemanatoare, de data aceasta sa mearga impreuna cu Ioram impotriva moabitilor. Motivul pentru bunavointa lui Iosafat de a insoti pe Ioram nu este aratat, dar probabil ca el a fost miscat de faptul ca Ioram s-a dovedit a fi mai putin inclinat sa umble in caile cele rele decat Ahab, tatal sau, si pentru ca rasturnase stalpii lui Baal. Probabil ca cele doua natiuni mai erau inca legate in conditiile aliantei lor de mai inainte, pentru ca,chiar dupa moartea lui Ahab, Iosafat s-a unit cu Ahazia intr-o intreprindere cu privire la construirea de corabii la Etion-Eber, spre a se angaja in negot extern (2Cronici 35-37). Mai tarziu, Ioram avea ajutorul lui Ahazia, nepotul lui Iosafat, intr-un alt razboi impotriva Siriei.



3:8 Si a zis: Pe care drum sa ne suim? Ioram a zis: Pe drumul care duce in pustia Edomului.

Pe care drum? Erau doua drumuri pe care imparatii puteau sa inainteze pentru atacul impotriva Moabului. Unul era sa traverseze Iordanul si sa atace Moabul dinspre nord. Aceasta ar fi fost calea cea mai directa. Dar apararea cea mai puternica era in partea de nord a frontierei care era si cea mai deschisa pentru atac. Asadar, daca atacul urma sa fie dinspre nord, aliatii s-ar fi expus singuri atacului deschis de ariergarda sirienilor. O alta cale ar fi fost dinspre sud, pe la extremitatea sudica a Marii Moarte, prin tara Edomului. Aceasta avea sa fie o cale mai lunga si grea, dar ei aveau sa loveasca Moabul, intr-un punct unde el avea sa fie mai vulnerabil pentru atac, si Edomul, asociat atunci cu Iuda (v. 9) aveau sa-l aiba ca aliat mai degraba, decat un vrajmas posibil.

In pustie. Se pare ca Iosafat a fost cel care a dat raspunsul la intrebarea lui Ioram (in versiunea engleza). Drumul sugerat cobora prin Iudeea spre extremitatea sudica a marii Moarte, unde aveau sa treaca prin regiunile pustii si uscate ale Edomului.



3:9 Imparatul lui Israel, imparatul lui Iuda si imparatul Edomului, au plecat; si, dupa un drum de sapte zile, n-au avut apa pentru ostire si pentru vitele care veneau dupa ea.

Si imparatul Edomului. Numai cu putin timp mai inainte de aceasta, ,,in Edom nu era imparat” (1Regi 22:47) si Iosafat a avut acces prin tara Edomului, pana la Etion-Gheber, in golful Acaba (1Regi 22:26). Actualul imparat al Edomului probabil ca era un vasal al lui Iuda, numit de Iosafat.

Dupa un drum. Adica au facut un mars in circuit. Evident, conditiile au fost de asa natura in regiunea pustie si salbatica prin care treceau, incat ei n-au putut lua un drum direct spre destinatia lor, ci au trebuit sa mearga pe un drum ocolit, cautand cele mai favorabile trecatori care se putea oferi la acea data.

Sapte zile. Nici o informatie nu este data in ceea ce priveste punctul de plecare al acestor sapte zile de drum. De la sud de Ierusalim la Hebron si peste cea mai bine udata cale, avea sa fie probabil o distanta de vreo 160 km pana la hotarele Moabului. Dar greutatile calatoriei erau mari, conditiile climaterice fiind probabil impotriva lor, iar marsul evident ca era incet. In astfel de intreprinderi, chiar si cele mai bune planuri pot sa nu se potriveasca. Din cauza terenului pe care trebuiau sa-l traverseze, numarul lor era contra lor si tocmai marimea armatei le-a agravat suferinta si le-a marit lipsurile.

N-au avut apa. Chiar in cele mai bune conditii, apa in aceste regiuni sudice ale pustiului era rara. Fara indoiala ca ei au ales un drum care promitea cea mai buna aprovizionare cu apa. Dar chiar raurile la care, in mod normal te puteai astepta sa curga puteau fi secate in aceasta regiune arida.

Vitele. Ei aveau vite atat pentru hrana, cat si pentru poveri (v. 17). O ostire condusa printr-o regiune unde te puteai astepta ca vitele sa fie din belsug, cum era cazul in Moab, probabil ca nu avea sa fie supraincarcata luand cu sine un mare numar de vite pentru scopuri alimentare. Dar animale pentru bagaje aveau sa fie necesare.



3:10 Atunci imparatul lui Israel a zis: Vai! Domnul a chemat pe acesti trei imparati ca sa-i dea in mainile Moabului!

Domnul a chemat. Acum, deoarece ostile au ajuns la necaz, Ioram a fost gata sa arunce vina pe Domnul. Intreprinderea se datora propriului sau plan, unul cu care Domnul avea prea putin a face. Dar intreprinzand campania si gasindu-se in cea mai grea stramtorare, Ioram a incercat mai degraba sa-L faca pe Domnul responsabil, decat pe el insusi si asociatii lui.

Ca sa-i dea. Ostile, dupa un mars fierbinte si dificil prin desert, au ajuns la un loc de cantonament unde se asteptau sa gaseasca apa, dar au constatat ca provizia cu apa lipsea. Ei erau obositi, insetati si extenuati din cauza marsului. Fara apa nu puteau merge mai departe si nici animalele lor de povara. Erau o ostire descurajata si de neconsolat. In fata lor se aflau ostile Moabului, la acea data probabil avertizate, alertate si proaspete, gata pentru atac. Pentru Ioram situatia parea deznadajduita si el a fost gata sa invinuiasca pe Domnul pentru adunarea ostilor acestor trei natiuni spre a le da in mainile lui Moab. Adevarata credinta in Dumnezeu niciodata nu duce la disperare. Necredinta nu are resurse pentru un ceas al greutatii ca acesta, nici mangaiere pentru durere si nici tarie pentru cei descurajati.



3:11 Dar Iosafat a zis: Nu este aici nici un proroc al Domnului, prin care sa putem intreba pe Domnul? Unul din slujitorii imparatului lui Israel a raspuns: Este aici Elisei, fiul lui Safat, care turna apa pe mainile lui Ilie.

Iosafat a zis. Ioram a privit in jos, dar Iosafat a privit in sus. Imparatul lui Israel a privit la sine si la slabiciunea lui, dar imparatul lui Iuda a privit la Iehova si la puterea pe care stia ca este la dispozitia Lui. Ioram a gasit gresit pe Dumnezeu si L-a invinuit pentru ceea ce el gandea a fi un dezastru fara speranta. Iosafat a privit dincolo de dificultatile prezentului si a gasit mangaiere si speranta in Domnul.

Un profet. Iosafat a recunoscut ca aici era vorba de o situatie pentru care resursele umane nu erau suficiente. Pentru un astfel de timp de pericol extrem era nevoie de glasul unui profet. Numai o solie divina putea aduce sfatul si calauzirea care aveau sa arate acum calea de iesire din aceasta vale a mortii.

Prin care sa putem intreba. Fiecarui om ii este dat privilegiul rugaciunii si al cererii personale de la Domnul, iar Dumnezeu alege felul in care se va da raspunsul divin. In intelepciunea si providenta Sa, Dumnezeu a ales sa vorbeasca poporului prin solii Sai, profetii, ca sa aduca solii de lumina, viata si nadejde. Pentru acela care vrea sa asculte de aceste solii se deschide o cale de lumina si bucurie. Pentru acel care refuza sa asculte, nu exista decat intuneric, infrangere si disperare.

Unul din slujitorii imparatului lui Israel. Cat de inalta sau cat de mica era pozitia acestui slujitor, nu stim. Dar stim ca el a fost cel care a spus cu privire la barbatul care putea fi gasit, de care era atat de mare nevoie in acest ceas critic. Pozitia are putina importanta in astfel de vremuri. Era nevoie de un profet si era si un slujitor care stia unde putea fi gasit profetul. Cat de des, in lucrarea Domnului, ii este dat unui individ simplu sa faca vreo sugestie care, in cele din urma, duce la cele mai mari victorii. Dumnezeu lucreaza prin orice om care se supune poruncii divine, fara a se tine seama de cat de joasa poate fi pozitia unuia ca acesta.

Este aici Elisei. Se pare ca Elisei era pe undeva prin apropiere. Evident ca Ioram nu stia ca profetul se afla undeva pe aproape. Dar slujitorul stia si Dumnezeu stia. Nu exista niciodata o criza pentru Domnul. Dumnezeu a prevazut aceasta situatie si servul Sau era disponibil, astfel ca lumina cereasca sa poata fi data chiar la timpul cand era atat de disperat necesara.

Turna apa. Acest amanunt interesant dezvaluie una din lucrarile pe care Elisei era obisnuit sa le indeplineasca atunci cand insotea pe varstnicul profet. Elisei a facut asa cum trebuie umilele sarcini ce i-au fost incredintate, iar acum, Domnul a pus asupra lui raspunderi de cea mai mare importanta.

Obiceiul de a ,,turna apa pe mainile” cuiva, ca semn al slujirii mai este inca foarte raspandit astazi, in Orientul Apropiat. Apa este rara in cele mai multe tari si nu poate fi risipita. Inainte ca masa sa fie servita intr-un cort de beduin sau in satele in care nu exista nici un sistem comunitar de aprovizionare cu apa, un serv va pune un lighean in fata stapanului sau si a oaspetilor. Ei vor lua o bucata de sapun si vor tine mainile peste lighean. Apoi se toarna peste mainile lor un fir subtire de apa, dintr-un ulcior sau vas de metal care seamana cu un ceainic. In felul acesta se spala mainile inainte de a lua masa – fara a se folosi de linguri sau furculite. Cel care toarna apa este intotdeauna un serv, iar nu barbatul onorat.



3:12 Si Iosafat a zis: Cuvantul Domnului este cu el. Imparatul lui Israel, Iosafat, si imparatul Edomului s-au pogorat la el.

Cuvantul Domnului. Lucrarea profetica a lui Elisei pare sa fi fost mai mult in legatura cu Regatul de nord al lui Israel decat cu Iuda, dar imparatul lui Iuda stia ca Elisei era profetul lui Dumnezeu si ca el vorbea in numele Domnului. In lucrarea lui Dumnezeu, barierele nationale au mica importanta. Cuvantul Domnului era prin Elisei spre folosul poporului lui Israel, Iuda, Edom si al tuturor celorlalti care erau dispusi sa asculte.

S-au pogorat la el. Cei trei imparati s-au dus la Elisei, in loc sa cheme pe profet la ei. In aceasta ocazie, un singur profet era cu mult mai important decat cei trei regi. Ei s-au dus la el pentru sfatul pe care ei stiau ca numai un profet adevarat il putea da.



3:13 Elisei a zis imparatului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du-te la prorocii tatalui tau si la prorocii mamei tale. Si imparatul lui Israel i-a zis: Nu! caci Domnul a chemat pe acesti trei imparati ca sa-i dea in mainile Moabului!

Elisei a zis. Umilinta exterioara a lui Ioram nu l-a crutat de mustrarea de care acesta avea nevoie. Este adevarat ca imparatul luase unele masuri de reforma in Israel, dar el inca a mai ,,facut ceea ce este rau inaintea Domnului” (v. 2). El tocmai exprimase putina lui pretuire fata de Iehova, cand s-a straduit sa arunce asupra Lui vina pentru situatia care se datora mai degraba greselilor judecatilor omenesti decat unui plan intentionat din partea lui Dumnezeu (vezi v. 10).

Du-te la proorocii tatalui tau. Adica profetii lui Baal si a Astarteei. Pe vremea lui Ilie erau 450 de profeti ai lui Baal si 400 de profeti ai ,,Astarteei”, acestia din urma fiind sustinuti de imparateasa Izabela (1Regi 18:19). Cand Ahab a inceput razboiul impotriva sirienilor pentru recucerirea Ramotului din Galaad, el a consultat pe cei 400 de prooroci ai curtii, o grupa de oameni care au vorbit in numele ,,Domnului” (1Regi 22:6,11) si care totusi se gaseau departe de a face parte dintre adevaratii prooroci ai lui Iehova, recunoscuti de catre imparatul lui Iuda (1Regi 22:7,8). Este adevarat ca Ioram a luat anumite masuri de reforma religioasa prin indepartarea ,,chipurilor” sau stalpilor lui Baal pe care-i facuse tatal sau (2Regi 3:2), dar el se gasea inca destul de departe de a accepta deplina inchinare fata de Iehova sau de intelegerea adevaratei naturi si scop al lui Dumnezeu. De aceea, Elisei l-a mustrat in public pe imparatul lui Israel pentru lipsa de incredere in adevaratul Dumnezeu si pentru falsa invinuire a Domnului ca motiv de baza (v. 10).



3:14 Elisei a zis: Viu este Domnul ostirilor, al carui slujitor sunt, ca, daca n-as avea in vedere pe Iosafat, imparatul lui Iuda, pe tine nu te-as baga deloc in seama, si nici nu m-as uita la tine.

Domnul ostirilor. Un termen aplicat lui Iehova de pe timpul lui Samuel (1 Samuel 1,3.11; 4,4; 15,2 etc.; vezi Vol. I, p. 173). Elisei se numeste pe sine serv sau ambasador al lui Iehova, care sta inaintea Lui si vorbeste in numele Lui, asa cum facuse si Ilie (1 Regi 17,1; 18,15).

Daca n-as avea in vedere pe Iosafat. Imparatul lui Iuda era slujitorul lui Dumnezeu, ,,facand ce este placut inaintea Domnului” (1 Regi 22,43). Pentru ca Iosafat slujea Domnului si Domnul l-a avut in vedere, iar acum faptul acesta a fost recunoscut public de catre Elisei, ca profet al Domnului.

Nu te-as baga deloc in seama. Aceasta era o mustrare aspra, dar la timp si necesara. In joc era onoarea lui Dumnezeu. Un imparat pacatos al lui Israel s-a straduit sa dea vina pe Domnul, pentru dezastrul care se datora in mod direct nebuniei imparatului. Daca Iosafat nu ar fi fost acum un participant la aceasta intreprindere, Elisei ar fi refuzat sa mijloceasca in folosul imparatului lui Israel. Cei pacatosi adesea se bucura de multe binecuvantari datorita prezentei in mijlocul lor a servilor credinciosi ai Domnului, dar acest fapt este rareori recunoscut sau admis de ei.



3:15 Acum aduceti-mi un cantaret cu harfa. Si pe cand canta cantaretul din harfa, mana Domnului a fost peste Elisei.

Un cantaret. In decursul veacurilor si in toate partile lumii, puterea muzicii a fost si este pretuita pentru efectele ei in linistirea spiritului si inaltarea sufletului. Sunt putine mijloace mai eficace pentru inaltarea sufletului deasupra lucrurilor de pe pamant, in sferele ceresti, decat muzica cea potrivita. Ea are putere sa invioreze cugetarea, sa alunge melancolia, sa promoveze curajul, sa infraneze spiritele iritate si sa creeze o atmosfera de pace, bucurie si speranta.

A fost peste Elisei. Poporul lui Dumnezeu nu intelege asa cum trebuie valoarea muzicii care sa-i ajute, sa-i intareasca in oboseala, sa indeparteze influentele ingerilor rai sau sa inalte sufletul deasupra ingrijorarii, indoielii, maniei, amaraciunii si fricii. Cu cat se canta mai multe imnuri sfinte in camin, la locul de munca sau la scoala, cu atat mai apropiati vor fi copii lui Dumnezeu unul fata de altul si mai aproape de Dumnezeu.

Totusi ar fi o greseala a trage concluzia ca de obicei, profetii recurgeau la muzica, drept preludiu la profetizarea lor. Faptul ca o ceata de profeti din zilele lui Saul aveau cu ei diferite instrumente muzicale (1 Samuel 10,5), nu trebuie sa insemne mai mult decat ca muzica era pretuita in zilele profetilor si ca ea era folosita de ei, dupa cum ar trebui sa fie folosita de toti copiii lui, pentru inspiratie si inaltare a sufletului si pentru a inalta cugetarea spre subiecte mai inalte si mai nobile. Isus a recunoscut valoarea cantarii (DA 73).



3:16 Si a zis: Asa vorbeste Domnul: Faceti gropi in valea aceasta, groapa langa groapa!

Faceti gropi in valea aceasta. Adesea Dumnezeu alege lucrarea prin unelte omenesti, ingaduind oamenilor sa faca anumite lucrari pentru ei insisi. Porunca de a sapa aceste gropi era o incercare a credintei si a ascultarii fata de porunca, supunere dovedita fata de vointa divina.

Puterea lui Dumnezeu este in stare sa faca sa izvorasca rauri de apa in desert si sa faca pustia sa infloreasca precum trandafirul. In acelasi fel, cand Spiritului lui Dumnezeu Ii este ingaduit sa vina in inimile oamenilor, vieti, care altadata au fost neproductive, devin fertile cu lucrarile iubirii. Totusi, omul are partea lui de indeplinit in pregatirea caii pentru primirea Spiritului lui Dumnezeu.



3:17 Caci asa vorbeste Domnul: Nu veti vedea vant si nu veti vedea ploaie, dar totusi valea aceasta se va umple de apa, si veti bea, voi, turmele voastre si vitele voastre.

Nu veti vedea vant. Motivul pentru care Dumnezeu aranjeaza evenimentele intr-un anumit fel deosebit poate sa nu fie totdeauna evident. Dumnezeu usor ar fi putut sa aduca o furtuna si o ploaie, satisfacand astfel nevoia de apa. Dar El n-a ales sa aduca apa in acest fel. Daca ar fi facut-o, moabitii ar fi putut sa conchida ca baltile erau umplute cu apa, iar nu cu sange si victoria asupra Moabului n-ar fi fost castigata in acea zi.



3:18 Dar aceasta este putin lucru inaintea Domnului. El va da pe Moab in mainile voastre;

Putin lucru. Lucruri care sunt cu neputinta pentru om sunt o nimica pentru Domnul. Indestularea cu apa avea sa fie privita de Israel ca o minune suficient de mare in sine insati. Dar Dumnezeu avea sa mearga mai departe si face ca apa sa indeplineasca doua scopuri: sa salveze propriile lor vieti si sa procure mijloacele pentru infrangerea inamicului.

In mainile voastre. Lui Ioram i se parea ca Dumnezeu avea sa dea pe Israel in mainile lui Moab si el s-a exprimat puternic in sensul acesta (vezi v. 10). Acum avea sa se vada ca reversul era adevarat, ca Dumnezeu avea sa dea pe Moab in mainile lui Israel.



3:19 veti sfarama toate cetatile intarite si toate cetatile alese, veti taia toti copacii cei buni, veti astupa toate izvoarele de apa, si veti strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.

Toate cetatile alese. Cetatile intarite ale Moabului nu aveau sa aiba nici o aparare impotriva ostirilor lui Israel, ci urmau sa cada inaintea lor.

Veti taia. Uneori se crede ca, in desfasurarea acestei actiuni, Israel facea contrar instructiunilor date in Deuteronom 20,19.20. Dar acolo, Moise avea de-a face cu asedierea de cetati de pe vremea cuceririi, si motivul pentru care s-a opus ca pomii sa fie taiati este ca Israel sa poata manca din rodul lor. Prevederea era mai mult chibzuita in spiritul ei, decat binevoitoare, pentru ca Israel trebuia sa ocupe tara si daca ei taiau pomii fructiferi, n-ar fi facut altceva decat sa-si faca rau lor insile.

Veti astupa toate izvoarele. Astuparea izvoarelor era o practica obisnuita in razboaiele Orientului antic. Pe vremea lui Isaac, filistenii au astupat fantanile sapate de Avraam (Geneza 26,15-18).

Cu pietre. Ei trebuiau sa arunce atatea pietre pe ogoare pana le vor face nepotrivite pentru culturi.



3:20 Si dimineata, in clipa cand se aducea jertfa, iata ca a venit apa de pe drumul Edomului, si s-a umplut tara de apa.

Cand se aducea jertfa. Probabil ca aceasta se refera numai la ceasul din zi cand era adusa jertfa (arsa). Vezi 1 Regi 18,29.36, unde ceasul este marcat printr-o aluzie asemanatoare la serviciul de la Templu. Jertfa de dimineata probabil ca era adusa la rasaritul soarelui, in zorii zilei (vezi Vol. I, pag. 698 si cele despre Levitic 16,4).

Drumul Edomului. Cum a venit apa din Edom, raportul nu arata, dar el arata clar ca apa n-a izvorat din pamant.



3:21 Insa, toti Moabitii, auzind ca imparatii se suie sa lupte impotriva lor, au chemat pe toti cei in varsta sa poarte armele si mai mari chiar, si au stat la hotar.

Moabitii, auzind. Scriitorul se intoarce inapoi in timp, spunand cum moabitii s-au adunat pentru lupta, de indata ce stirea despre venirea imparatilor a ajuns la ei.

Toti cei in stare. Adica toata populatia barbateasca ce era in stare sa lupte, de la cel mai tanar pana la cel mai in varsta. Aceasta era o inrolare generala a tuturor celor care erau in stare sa poarte sabia.



3:22 S-au sculat dis-de-dimineata, si cand a stralucit soarele peste ape, Moabitii au vazut in fata lor apele rosii ca sangele.

Verset ce nu a fost comentat.

3:23 Ei au zis: Este sange! Imparatii au scos sabia intre ei, s-au taiat unii pe altii; acum, la prada, Moabiti!

Imparatii au scos sabia intre ei. Prietenia la popoarele din Palestina nu era totdeauna puternica si aliantele nu durau mult. confederatii de diferite rase puteau astfel sa renunte la ele si sa se intoarca una impotriva celeilalte. Avand in vedere geloziile mutuale care existau intre Iuda, Israel si Edom, lui Moab i s-a parut probabil ca cei trei imparati care au venit la atac asupra Moabului sa se fi intors unul impotriva celuilalt.

La prada, moabiti. Crezand ca vrajmasii lor au reusit sa se nimiceasca unul pe altul, moabitii s-au avantat inainte, dornici de prada. Probabil ca ei nu mai erau o ostire disciplinata, ci o multime salbatica, dezordonata, cu un singur gand in minte, anume jefuirea celor morti.



3:24 Si au mers impotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat, si a batut pe Moab, care a luat-o la fuga dinaintea lor. Au patruns in tara, si au batut pe Moab.

Au batut pe moabiti. Nepregatiti pentru lupta, moabitii au cazut usor prada in fata vrajmasilor lor. Cu putina sau fara nici o rezistenta, fortele aliate s-au revarsat inainte, cu toata tara Moabului larg deschisa in fata lor.



3:25 Au sfaramat cetatile, au aruncat fiecare pietre, in toate ogoarele cele mai bune si le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apa, si au taiat toti copacii cei buni; prastiasii au inconjurat si au batut Chir-Hareset, din care n-au lasat decat pietrele.

Au sfaramat cetatile. In lucrarea de pregatire a pamantului pentru cultura, mai intai era necesar sa se indeparteze pietrele. Pietrele indepartate au fost acum aruncate inapoi, pe ogoare, de catre invadatori, lasand fiecarui proprietar de ogor greaua sarcina de a curata ogorul.

Chir-Haraset. Se crede ca este acelasi cu Chir-Hares (Isaia 16:11) si Chir-Heres (Ieremia 48:31,36), si probabil si Chir-Moab (Isaia 15:1). Numele lui modern este el-Kerak. Aceasta cetate era fortareata principala a Moabului, situata intr-o pozitie strategica pe inaltimea imediat la est de partea sudica a Marii Moarte, si controla calea comertului spre Marea Rosie. Ea a fost construita pe varful unui deal stancos, inconjurata din toate partile de o vale adanca si ingusta, care la randul ei era complet inchisa de un cerc de munti care se ridicau mai inalti decat cetatea. Fortareata a fost socotita practic de necucerit. Pe timpul cruciadelor, era un loc de mare importanta, cruciatii facand eforturi eroice pentru a o lua. Aceasta fortareata este cea mai mare constructie antica de acest fel, care inca mai exista si se foloseste.

Prastiasii au inconjurat. Evident ca prastiasii au gasit pozitii pe muntii din jurul cetatii, de unde au putut sa arunce pietre in ea.



3:26 Imparatul Moabului, vazand ca fusese infrant in lupta, a luat cu el sapte sute de oameni, care scoteau sabia, sa-si croiasca drum pana la imparatului Edomului; dar n-au putut.

Infrant in lupta. Chiar in aceasta fortareata, Mesa a vazut ca lupta era impotriva lui.

Sa-si croiasca drum. S-a facut o incercare sa iasa din cetate printr-o iesire unde stationa imparatul Edomului, dar fara succes.



3:27 A luat atunci pe fiul sau intai nascut, care trebuia sa domneasca in locul lui, si l-a adus ca ardere de tot pe zid. Si o mare manie a cuprins pe Israel, care s-a departat de imparatul Moabului, si s-a intors in tara.

L-a adus ca ardere de tot. Mostenitorul, evident ca a fost oferit ca jertfa pagana, fara indoiala spre a imblanzi pe Chemos, zeul national (vezi cele despre v. 4). Prin aceasta jertfa solemna spera sa-si asigure favoarea lui Chemos si ajutorul lui impotriva atacatorilor. Jertfele omenesti erau una din uraciunile religiei Palestinei.

Pe zid. Probabil in vazul asediatorilor, in speranta de a trezi groaza in inimile lor. Evident ca moabitii au sperat ca prin aceasta jertfa, la care ei simteau ca Chemos nu putea sa reziste, sa puna in miscare temerile superstitioase ale atacatorilor.

Manie. Ebraicul qeseph qes\eph. In general, desi nu totdeauna, folosit ca act al lui Dumnezeu (vezi Numeri 1:53; 18:5; Iosua 9:20; 22:20; 1Cronici 27:24; 2Cronici 19:10; 24:18; etc.), dar cu greu poate fi inteles aici astfel pentru ca nu este nici o mentiune despre vreo vina specifica din partea lui Israel. Dar qeseph qes\eph si verbul inrudit qasaph qas\aph sunt de asemenea folosite pentru a indica mania omeneasca (Geneza 40,2; Exod. 16,20; 1 Samuel 29,4; 2 Regi 5,11; Estera 1,12.18). Natura exacta a acestei manii impotriva lui Israel nu este descrisa si amanuntele felului in care ea a operat impotriva lor nu sunt descoperite. Daca asediul a fost ridicat din cauza rezistentei crescande din partea aparatorilor, inspirati de jertfa suprema din partea imparatului lor, sau daca marea indignare s-a facut simtita in vreun alt fel, nu putem sti cu certitudine. Septuaginta reda metamelos metamelos, ,,regret”.

S-a departat. Asediatorii au renuntat la eforturile lor de a lua cetatea, lasand-o imparatului si aparatorilor ei si s-au intors in propria lor tara, fara sa-si fi atins deplin obiectivul, dar, totusi, cu rasplata unei considerabile victorii.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1–3PK 212 11 Ed 59; PK 222

NOTA ADITIONALA ASUPRA CAPITOLULUI 3

Unul dintre cele mai importante documente in legatura cu istoria lui Israel este inscriptia imparatului Mesa pe faimoasa Piatra Moabita, care dateaza de prin sec. al IX-lea i.Hr. Pentru ilustratie si un scurt raport despre piatra, vezi Vol. I, pag. 120, 121. divizarea pe paragrafe pentru traducerea care urmeaza nu exista in inscriptia originala, ci este adaugata din motive practice.

Cuvintele din paranteza sunt inserate spre a lamuri intelesul inscriptiei. Golurile arata ruperi in inscriptie, unde contextul nu da nici o cheie cu privire la ce ar fi putut fi. Cuvintele urmate de semnul intrebarii din paranteza sunt puse pentru a umple golurile dintre cuvinte, asa cum sunt sugerate de context.

PIATRA MOABITA

,,Eu sunt Mesa, fiul lui Chemos... imparat al Moabului. Tatal meu a domnit peste Moab, 30 de ani, iar eu am domnit dupa tatal meu. si eu am facut aceasta inaltime pentru Chemos din Qorchab... pentru ca el m-a salvat de toti imparatii si m-a facut sa triumf asupra tuturor vrajmasilor mei. Omri, imparat al lui Israel, a asuprit Moabul multi ani, pentru ca Chemos s-a maniat pe tara lui. Si lui i-a urmat fiul sau si a spus si el: ,,Am sa asupresc Moabul”. Astfel a vorbit el in vremea mea , dar eu am triumfat asupra lui si asupra casei lui, iar Israel a disparut pentru totdeauna. Si Omri a ocupat tinutul lui Medeba si (Israel) a locuit acolo in zilele lui si jumatate din zilele fiului lui, patruzeci de ani, dar Chemos a locuit acolo in timpul zilelor mele.

,,Si eu am cladit Baal-Meon si am facut un bazin in el si am cladit Qiryathan [Kiryathaim]. Acum oamenii din Gad au locuit in tara Ataroth At\aroth din vechime si imparatul lui Israel zidise Ataroth At\aroth pentru ei, dar eu am luptat impotriva cetatii, am luat-o si am lovit pe toti oamenii cetatii ca o betie pentru Chemos si pentru Moab. Si am adus de acolo inapoi pe Orel, capetenia lui, tarandu-l inaintea lui Chemos din Cheriot, si am asezat acolo oameni din Saron si oameni din Maharat.

Si Chemos mi-a spus: ,,Du-te si ia Nebo de la Israel”, si eu am mers noaptea si m-am luptat impotriva lui, de la revarsatul zorilor pana la amiaza si l-am luat si am lovit pe toti cei din el, 7000 de barbati, baieti, femei, fete si slujnice, pentru ca eu ii consacrasem pentru Asatar-Chemos. Si am luat de acolo vasele lui YHWH (Iehova) si le-am dus inaintea lui Chemos. Si imparatul lui Israel zidise Yahas-ul si a locuit acolo in timp ce se lupta cu mine. Dar Chemos l-a alungat dinaintea mea si eu am luat din Moab 200 de oameni, toti capetenii, si i-am asezat impotriva lui Yahas si l-am luat pentru ca sa-l alatur la Dibon.

Eu am zidit Qorcha, zidul de lemn si zidul cetatii, am zidit si portile ei si am cladit templul ei si am cladit palatul si am facut cele doua bazine pentru apa, dinauntrul cetatii. Si inauntrul cetatii Qorcha nu era nici un bazin. Si eu am taiat lemn de constructie pentru Qorcha, cu prizonieri din Israel.

Eu am zidit Aroerul si am facut soseaua in Arnon. Am zidit Bet-Bamat, pentru ca fusese distrus. Am zidit Beser pentru ca zacea in ruine cu 50 de oameni din Dibon, pentru ca tot Dibonul era supus. Si eu am stapanit peste 100 de cetati pe care le-am adaugat la tara. Si am cladit Medeba si Bet-Diblaten si Bet-baal-meon si am asezat acolo tarcurile pentru oile tarii. Si cat despre Hauronen, a locuit in el... Dar Chemos mi-a spus: ,,Coboara-te si lupta impotriva lui Hauronen. Si am coborat si l-am luat si Chemos a locuit in el,in zilele mele.”


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: