1:1 Prezbiterul catre aleasa Doamna si catre copiii ei, pe care-i iubesc in adevar si nu numai eu, ci toti cei ce cunosc adevarul,
Prezbiterul. Gr. presbuteros (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 11,30). Cuvantul acesta ar putea face referire la varsta si la pozitie, sau la amandoua. Deoarece comentariul acesta sustine ca apostolul Ioan a scris aceasta epistola (vezi Introducerea), atunci cuvantul ,,prezbiter” [batran, KJV] este potrivit aici. La data cand a fost scrisa epistola, circa anul 95 d.Hr. (vezi Introducerea), Ioan era inaintat in varsta si, potrivit traditiei, ultimul apostol in viata, deci e posibil sa fi ocupat o pozitie de cinste in biserica crestina, aflata in dezvoltare. De aceea, scriindu-le oamenilor care il cunosteau bine, n-ar fi fost nevoie de nici o alta identificare in afara de titlul simplu, lipsit de pretentii, ,,prezbiter”.
Unii sugereaza ca termenul ,,prezbiterul” se refera la o alta persoana, identificata ca Ioan Prezbiterul, sau Batranul Ioan. In sprijinul acestei pareri vine pasajul din cuvintele lui Papias (care a murit in jurul anului 163 d.Hr.), asa cum este redat de istoricul bisericesc Eusebiu. In lucrarea sa, Ecclesiastical History (iii. 39.4; Loeb ed., vol. 1, p. 293), Eusebiu citeaza urmatoarele cuvinte ale lui Papias: ,,Dar daca a mai venit apoi cineva dupa prezbiteri, am cercetat in cuvintele prezbiterilor ce spusese Andrei sau Petru sau Filip sau Toma sau Iacov sau Ioan sau Matei sau oricare altul din ucenicii Domnului si ce spuneau Aristion si prezbiterul Ioan, ucenicii Domnului”. Este foarte indoielnic faptul ca Papias s-ar referi aici la persoane diferite, ambele purtand numele Ioan. E mai probabil ca el vorbeste aici de una si aceeasi persoana, Ioan, ucenicul iubit. In prima lista el il include printre ceilalti apostoli care au lasat rapoarte scrise; in a doua se pare ca-l pune la un loc cu Aristion, din a carui gura el (Papias) auzise istorisiri cu privire la Domnul Isus. Astfel, e pusa la indoiala existenta unui om care sa fi fost cunoscut ca Prezbiterul Ioan, numele acesta ar putea sa fie pur si simplu un alt titlul pentru ultimul dintre apostoli. In cazul acesta, titlul de ,,prezbiter” este si mai potrivit cand este aplicat la Ioan.
Aleasa. Gr. eklektos, ,,a selectiona”, de la eklego, ,,a alege”, probabil folosit aici in sensul de distinctie morala. Unii au considerat ca acest cuvant este un nume propriu feminin, Eklekta, dar o asemenea interpretare nu are o baza solida, tinand cont ca in v. 13 eklektos este, evident, adjectiv.
Doamna. Gr. kuria. Sunt posibile doua traduceri ale acestui cuvant. Conform primei, este un nume propriu al unei doamne, Kyria sau Cyria, care nu era necunoscut in inscriptiile grecesti. Dar constructia in versiunea greaca arata ca e improbabil ca scriitorul sa fi folosit aici un nume propriu. A doua traducere posibila a cuvantului kuria este ,,doamna”, o forma politicoasa de adresare, care este echivalentul feminin al lui kurios, ,,domn” (vezi comentariul de la Ioan 13,13). In cazul acesta expresia folosita aici, eklekte kuria, inseamna, literal, ,,catre o aleasa doamna”.
Mai ramane totusi problema interpretarii. Cui ii adresa Ioan aceasta epistola? La intrebarea aceasta avem doua raspunsuri: (1) Ii scria unei anumite doamne crestine si copiilor ei; (2) Ii scria bisericii sau unei biserici pe care a ales sa o numeasca ,,aleasa doamna”. Cea mai buna solutie ar putea sa fie combinarea acestor doua pareri. Se poate ca doamna careia ii era adresata scrisoarea sa fi fost conducatorul bisericii careia ii scria Ioan, iar ,,copiii” ei sa fi fost membrii bisericii (compara cu 3 Ioan 4). Solia epistolei este mai potrivita pentru un grup de credinciosi decat pentru o persoana si unor crestini maturi, nu unor copii ai unei anumite femei.
Copiii ei. Acestia se poate sa fi fost copiii ,,alesei doamne” sau membrii bisericii careia ii era adresata scrisoarea (compara cu 1 Ioan 2,1).
Pe care. Pronumele din versiunea greaca are genul masculin si numarul plural, referindu-se la aleasa doamna si la copiii ei, atat baieti cat si fete.
Iubesc. In versiunea greaca acest verb este insotit de pronumele ,,eu”, accentuat aici. S-ar putea ca Ioan sa fi subliniat iubirea sa, deoarece altii nu aveau dragoste pentru crestinii carora le scria el (compara cu 3 Ioan 3).
In adevar. [,,In adevarul”, KJV]. Literal, ,,in adevar”, adica Ioan ii iubeste pe prietenii sai in sfera ,,adevarului”, adica in legatura cu tot ce se cuprinde in credinta crestina.
Toti cei. Desi se poate sa fi existat invatatori mincinosi si parveniti, care nu ii iubeau pe
-1
destinatarii acestei epistole, Ioan rosteste cuvinte de asigurare, referindu-se la adevaratii credinciosi, care ii vor iubi pe cei carora le scrie el.
Cunosc. [,,Au cunoscut”, KJV]. Adica au ajuns sa cunoasca si inca mai cunosc. Ioan le vorbeste crestinilor sinceri, care nu au cazut de la credinta.
Adevarul. Adica doctrina crestina, asa cum este prezentata de Hristos, care este ,,adevarul” (vezi comentariul de la Ioan 8,32; compara cu Ioan 14,6), si de ,,Duhul adevarului” (Ioan 14,17). Cei care sustin un astfel de ,,adevar” este firesc sa-i iubeasca pe cei care impartasesc doctrinele lor.
1:2 pentru adevarul acesta care ramane in noi, si care va fi cu noi in veac:
Pentru adevarul acesta. Literal, ,,din cauza adevarului”. Datorita faptului ca am acceptat cu totii adevarul suntem noi atat de strans legati unul de altul prin funiile iubirii.
Ramane. [,,Locuieste”, KJV]. Gr. meno (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,6). Adevarul trebuie sa intre in inimile credinciosilor inainte de a-i putea uni. Ioan are increderea ca membrii biserici careia ii scrie indeplineau conditia aceasta.
Va fi cu noi. Probabil ca adevarul salasluise candva si in inima celor care apoi au apostaziat, dar aici apostolul exprima ferma incredere ca adevarul va ramane vesnic cu cei carora le scrie el. O asemenea incredere nu exclude apostazie individuala, ci proclama cu tarie faptul ca biserica, ca un intreg, va ramane la doctrina primita din cer.
In veac. [,,Pururea”, KJV]. Gr. eis ton aiona (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6; 14,11). Ioan nu vrea sa renunte vreodata la invataturile pe care e intemeiata credinta sa – iubirea lui Dumnezeu, intruparea, moartea ispasitoare, invierea Fiului lui Dumnezeu.
1:3 Harul, indurarea si pacea sa fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatal, si din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste!
Harul. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 1,7; 3,24; 1 Corinteni 1,3). In scrierile ioanine cuvantul charis, ,,har”, apare numai aici si in Ioan 1,14.16.17; Apocalipsa 1,4; 22,21, dar el este un cuvant cheie in vocabularul lui Pavel. Ioan foloseste frecvent cuvantul agape, ,,dragoste”, ,,iubire” (vezi comentariul de la 1 Corinteni 13,1), care apare de 18 ori in prima sa epistola. Salutul din trei cuvinte, ,,harul, indurarea si pacea”, se gaseste in epistolele pastorale ale lui Pavel (1 Timotei 1,2; 2 Timotei 1,2 Tit 1,4). Ioan il foloseste aici intr-o forma putin diferita.
Indurarea. Gr. eleos (vezi comentariul de la Matei 5,7). Cuvantul acesta apare doar in scrierile ioanine.
Pacea. Vezi comentariul de la Romani 1,7. Cand harul a trezit in om dorinta de iertare si nastere din nou, Domnul ii poate da un al doilea dar, ,,indurarea”, sau impreuna simtirea, care este irosita cu cel care nu si-a dat seama de nevoia lui (Luca 18,10–14). ,,Pacea” vine atunci cand pacatosul iertat isi da seama ca a fost impacat cu Dumnezeu si nu mai se afla sub condamnarea legii, pe care a calcat-o (vezi comentariul de la Romani 5,1).
Cu voi. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,cu noi”. Apostolul se include pe sine si pe prietenii sai crestini in solia catre ,,aleasa Doamna”.
Din partea lui Dumnezeu. [,,De la Dumnezeu”, KJV]. Literal, ,,din partea lui Dumnezeu”, ,,din prezenta lui Dumnezeu”, aratand ca Dumnezeu este sursa de unde se revarsa asupra credinciosului har, indurare si pace.
Tatal. Vezi comentariul de la Romani 1,7, unde Pavel vorbeste de ,,Tatal nostru”.
Domnului Isus Hristos. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea cuvantului ,,Domnului”. Titlul complet ,,Domnul Isus Hristos” nu mai apare in alta parte in scrierile lui Ioan. Pentru numele ,,Isus Hristos”, vezi comentariul de la 1 Ioan 1,3. Apostolul arata ca Fiul este egal cu Tatal si ca omul primeste darurile spirituale de la ambele Persoane ale Dumnezeirii (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,2.3).
Fiul Tatalui. O expresie unica in Scriptura. Ea accentueaza ideea a teologiei lui Ioan, divinitatea Domnului sau, Isus Hristos.
-2-
In adevar si in dragoste. Acestea sunt cele doua elemente necesare pentru a primi darurile lui Dumnezeu: har, indurare si pace. Cele doua cuvinte, ,,adevar” si ,,iubire”, pot fi luate drept cuvintele cheie ale acestei scurte epistole. Oricat de des intalnite ar fi ele in Noul Testament, mai ales in scrierile lui Ioan, ele nu mai apar alaturate nicaieri in Noul Testament.
1:4 M-am bucurat foarte mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar, dupa porunca pe care am primit-o de la Tatal.
M-am bucurat foarte mult. Dupa ce si-a incheiat salutarea, apostolul incepe solia epistolei. Ca si Pavel in epistolele sale (Romani 1,8; 1 Corinteni 1,4; Filipeni 1,3; etc.) si la fel ca Hristos, cand se adreseaza celor sapte biserici (Apocalipsa 2; 3), Ioan incepe cu lucruri placute si vrednice de lauda (compara cu 3 Ioan 3).
Am aflat. Se poate ca Ioan sa-si fi facut o parere buna despre credinciosia lor fie observandu-i personal, fie, ca in 3 Ioan 3, din ceea ce ii povestisera cei care ii vizitasera pe acesti crestini.
Unii din copiii tai. Cuvintele acestea pot sugera faptul ca nu toti membrii bisericii se dovedisera credinciosi. S-ar putea de asemenea ca Ioan sa nu-i fi intalnit pe toti sau sa nu fi auzit despre toti ,,copiii”, deci s-ar putea ca si altii sa fi fost la fel de credinciosi.
Umbland. Gr. peripateo (vezi comentariul de la Efeseni 2,2). Cuvantul acesta este adesea folosit in Scriptura pentru a descrie comportamentul zilnic (compara cu Filipeni 3,17). In adevar. Adica traind condusi de adevar, indeplinind cu credinciosie toate datoriile cotidiene, ca o parte a umblarii catre caminul cel vesnic (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,7).
Dupa porunca pe care am primit-o. [,,Asa cum am primit porunca”, KJV]. Sau ,,chiar asa cum am primit porunca”. Desi nu se specifica porunca, celelalte scrieri ale lui Ioan sugereaza ca este vorba de ,,porunca cea noua”, a iubirii (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,7.8; 3,23; 4,21).
1:5 Si acum, te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie o porunca noua, ci cea, pe care am avut-o de la inceput: sa ne iubim unii pe altii!
Si acum. In v. 4 apostolul a vorbit despre multumirea sa cu privire la starea spirituala a prietenilor sai. Acum el este preocupat de comportamentul lor din viitor.
Te rog. Gr. erotao, ,,a cere”, ,,a ruga”, ,,a solicita”, si ,,a dori”.
Unii considera ca pronumele la singular, ,,te”, este o dovada ca destinatarul scrisorii era o doamna, dar rationamentul acesta este slabit de pronumele ,,voastre” (v. 8), ,,voi” (v. 10, 12), care apar mai departe. Se pare ca in aceasta scrisoare Ioan foloseste unele in locul celorlalte formele de singular si pe cele plural.
Doamna. Gr. kuria (vezi comentariul de la v. 1). Porunca noua. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,7.8; 3,11. Se poate ca destinatarii acestei epistole sa o fi citit si pe cea dintai.
1:6 Si dragostea sta in vietuirea dupa poruncile Lui. Aceasta este porunca in care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit de la inceput.
Dragostea sta in. [,,Aceasta este dragoste”, KJV]. Literal, ,,aceasta este dragostea”, adica ,,aceasta este dragostea despre care vorbesc”. Apoi Ioan defineste dragostea ca fiind vietuirea ,,dupa poruncile Lui”. Ea consta nu doar in cultivarea sentimentelor de amabilitate fata de altii, ci si intr-o conduita corecta fata de semenii nostri, asa cum porunceste Dumnezeu. Poruncile Lui, tinute cu credinciosie, se vor manifesta practic fata de semenii nostri (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,3–6; 3,23; 5,3).
Aceasta este porunca. Porunca de a iubi cuprinde toate celelalte precepte date de Domnul. Aceasta este cauza pentru care Ioan foloseste alternativ formele de plural, ,,poruncile” si singular, ,,porunca” (vezi comentariul de la Ioan 13,34; Romani 13,8). Apostolul nu defineste porunca aceasta, dar le aminteste cititorilor despre ea, considerand ca ei o cunosteau destul de bine, nefiind
-3-
nevoie decat sa le-o reaminteasca.
In care trebuie sa umblati. Sau ,,in care trebuie sa staruiti a umbla”, adica modelandu-va viata dupa legea iubirii.
1:7 Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, care nu marturisesc ca Isus Hristos vine in trup. Iata amagitorul, iata Anticristul!
Caci. Sau ,,deoarece”. Cuvantul leaga v. 6 si 7. Motivul imediat pentru care Ioan subliniaza importanta acestei porunci este activitatea amagitorilor, care poate fi contracarata in mod efectiv numai prin legea iubirii.
Amagitori. Cei care produc tulburare sunt clar identificati mai tarziu in versetul prezent: ei sunt cei care tagaduiesc implicatiile depline ale intruparii.
S-au raspandit. [,,Au intrat”, KJV]. Mai degraba ,,au pornit” (vezi comentariul de la 1 Ioan 4,1).
Care nu marturisesc. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,22; 4,3.
Vine. [,,A venit”, KJV]. Literal, ,,care nu-L marturisesc pe Isus Hristos, venind in trup”. Forma verbului din versiunea greaca scoate in evidenta inoportunitatea adevarului intruparii, in contrast cu 1 Ioan 4,2, unde este subliniat faptul istoric (vezi comentariul acolo).
Amagitorul. [,,Un inselator”, KJV]. Mai degraba ,,inselatorul”.
Antihristul. [,,Un antihrist”, KJV]. Mai degraba ,,antihristul”. Vezi 1 Ioan 2,18.22. Ioan considera ca toti ,,amagitorii” sunt in final reprezentati de marele amagitor si antihrist, Satana. Orice amagire vine de la cel rau, indiferent ce forma ar lua ea.
1:8 Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina.
Paziti-va bine. Adica luati aminte (compara cu Marcu 13,9). Apostolul ii avertiza contra amagitorilor, in general (2 Ioan 7), dar acum face o referire personala la cititorii sai. Trebuie observat faptul ca el se adreseaza unui grup, ,,voastre”, si nu unei persoane, ,,te” (vezi comentariul de la v. 5), sustinand ideea ca Ioan ii scrie unei biserici, nu doar unui membru individual.
Sa nu pierdeti. [,,Noi nu pierdem”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,voi nu pierdeti”, care se armonizeaza cu acest context. Ioan isi da seama de posibilitatea caderii de la credinta, si doreste sa ii faca pe cititori constienti fata de primejdiile care ii confruntau (compara cu 1 Corinteni 9,27; 10,12). Dar raspunderea finala rezida asupra credinciosilor insisi, de unde indemnul ,,paziti-va bine”.
Rodul muncii voastre. [,,Ce am lucrat”, KJV]. Adica munca lui Ioan si a colaboratorilor sai – o referire la lucrarea lor misionara, ale carei rezultate sa nu fie pierdute de credinciosi.
Sa primiti. [,,Primim”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,primiti” (vezi comentariul de mai sus, la ,,sa nu pierdeti”). Cuvantul grecesc pentru ,,primiti” poate fi tradus ,,primiti de la”, sau ,,primiti inapoi”, adica de la Dumnezeu, Cel de la care vin orice rasplata buna.
O rasplata. Gr. misthos (vezi comentariul de la Romani 6,23). Aceasta ,,rasplata deplina” nu poate fi alta decat nemurirea, de care se vor bucura numai aceia care raman credinciosi pana la sfarsit (vezi comentariul de la Matei 24,13; Galateni 6,9).
1:9 Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.
Oricine o ia inainte. [,,Oricine incalca”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,oricine merge inainte”, adica oricine incearca sa o ia inaintea invataturii lui Hristos, asa cum au facut gnosticii (vezi Introducerea de la prima epistola, tema). Frazeologia este foarte asemanatoare cu cea din prima sa epistola (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,6).
Nu ramane. Constructia din versiunea greaca arata ca aceste cuvinte fac referire la ,,oricine
o ia inainte”, adica oricine merge inainte. Nu e nimic rau sa mergi inainte atata vreme cat ramai in
-4-
invatatura Mantuitorului. Dar acela care incearca sa mearga acolo unde nu a deschis Hristos calea, se aseaza in afara invataturii lui Hristos.
Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. In timp ce ,,invatatura lui Hristos” poate fi considerata invatatura despre Hristos, contextul arata clar ca este vorba despre invatatura data de Hristos. Este vorba de doctrina data personal de Domnul si continuata de predicarea apostolilor. Amagitorii nu erau dispusi sa se limiteze la asemenea invataturi, ci erau inclinati sa adauge invataturile lor proprii, trecand dincolo de ceea ce invatase Mantuitorul Insusi.
N-are pe Dumnezeu. Expresia aceasta aminteste de prima epistola (compara cu 1 Ioan 5,12). Intrucat Tatal si Fiul sunt una (Ioan 10,30), acela care leapada invatatura lui Hristos o leapada si pe a Tatalui, si dovedeste astfel ca incearca sa o ia inaintea lui Dumnezeu; el nu e multumit cu inaltimea si adancimea cunostintei spirituale pe care Dumnezeu a pus-o la dispozitia omului, ci doreste sa studieze alte domenii, care nu pot sa contina decat minciuna.
Ramane. Gr. meno (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,6). A ramane in doctrina pe care a dat-o si a crezut-o Hristos si a face din ea un adapost, in loc de a rataci in speculatii filozofice sau de a urma licarirea inselatoare a amagirilor satanice, este singura cale de a avea o legatura salvatoare cu Tatal.
Are pe Tatal si pe Fiul. Dezvoltand o afirmatie pozitiva din una negativa, asa cum e obiceiul sau (compara cu 1 Ioan 1,6.7; 2,21; etc.) Ioan isi imbogateste gandirea. Acela care rataceste in afara adevarului Il pierde pe Tatal; cel care ramane in adevar Il are pe Tatal – si de asemenea pe Fiul, prin care este descoperit tot adevarul (1 Ioan 2,23).
1:10 Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: Bun venit!
Daca vine. Adica atunci cand vine, dand de inteles ca erau de asteptat vizite din partea unor invatatori eretici.
Nu va aduce invatatura aceasta. Aceste cuvinte sunt menite sa il defineasca pe vizitator si sa arate ca este proclama o doctrina anti-crestina, fiind evident faptul ca intentiona sa-i amageasca pe membrii credinciosi ai bisericii.
Sa nu-l primiti. Acest sfat, aparent in contradictie cu principiul ospitalitatii, se aplica numai in cazul unui ,,amagitor” si ,,antihrist” (v. 7), si n-are o influenta directa asupra ospitalitatii pe care crestinii ar trebui sa o manifeste fata de prietenii si strainii in nevoie (vezi Matei 25,35; Evrei 13,2). Era inutila primirea unui vizitator care era hotarat sa amageasca biserica lui Dumnezeu.
Casa. Ar putea fi vorba de locuinta cuiva sau de o casa unde se adunau credinciosii.
Bun venit! Gr. chairein, literal, ,,a se bucura”, folosit adesea in Noul Testament ca o salutare (vezi comentariul de la Romani 1,7). E imposibil ca un crestin sa-i ureze unui amagitor binecuvantarea lui Dumnezeu. Ar putea sa se roage pentru el, ca acesta sa poata vedea cat de gresite sunt caile lui si sa imbratiseze din nou Evanghelia lui Hristos, dar este cu neputinta partasia crestina intre un credincios si un invatator mincinos (compara cu 1 Corinteni 5,9–13).
1:11 Caci cine-i zice: Bun venit! se face partas faptelor lui rele.
Se face partas. Gr. koinoneo, ,,a avea in comun”, ,,a se impartasi”. Ioan arata motivul pentru care nu ar trebui sa-i gazduim pe invatatorii mincinosi: asocierea de bunavoie cu ei ar putea da impresia ca aprobam invataturile lor, iar unii s-ar putea sa interpreteze gresit chiar si ospitalitatea bine intentionata oferita unor astfel de invatatori.
1:12 As vrea sa va spun multe lucruri; dar nu voiesc sa vi le scriu pe hartie si cu cerneala; ci nadajduiesc sa vin la voi, si sa va vorbesc gura catre gura, pentru ca bucuria noastra sa fie deplina.
Multe lucruri. In scrisoarea aceasta apostolul s-a ocupat numai de problemele cele mai urgente, pentru a-i avertiza pe cititori cu privire la primejdia invatatorilor mincinosi. Multe alte
-5-
subiecte cer atentia, dar ele pot fi tratate mult mai clar si mai prompt prin viu grai. Se pare ca Ioan isi este propriul sau secretar. Hartie. Gr. chartes, ,,o foaie de papirus”, un material obisnuit pentru scris. In Noul Testament cuvantul acesta apare doar aici, desi este folosit in LXX si la Ieremia 36,23. Cerneala. Pentru o discutie cu privire la materialele de scris din antichitate, vezi Vol. V, pp. 112–114. Gura catre gura. [,,Fata in fata”, KJV]. Literal, ,,gura catre gura” (compara cu Numeri 12,8), Ioan punand accentul pe discutie, nu pe simpla posibilitate de a-si vedea prietenii. Bucuria noastra. Vizita apostolului avea sa aduca bucurie nu doar credinciosilor, ci si lui personal. In felul acesta bucuria lor avea sa fie reciproca (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,4).
1:13 Copiii surorii tale alese iti trimit sanatate. Amin.
Surorii tale alese. Cuvintele acestea s-ar putea referi fie la (1) o sora a unei ,,doamne alese”
(v. 1), fie la (2) o biserica sora din locurile de unde scria Ioan atunci. Cele doua opinii pot fi
combinate, ca in v. 1 (vezi comentariul de acolo). Amin. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestui cuvant.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 7–11 AA 554; SL 64.
-6-