1:1 Prezbiterul catre aleasa Doamna si catre copiii ei, pe care-i iubesc in adevar si nu numai eu, ci toti cei ce cunosc adevarul,
Prezbiterul. Gr. presbuteros (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 11,30). Cuvantul acesta ar putea face referire la varsta si la pozitie, sau la amandoua. Deoarece comentariul acesta sustine ca apostolul Ioan a scris aceasta epistola (vezi Introducerea), atunci cuvantul ,,prezbiter” [batran, KJV] este potrivit aici. La data cand a fost scrisa epistola, circa anul 95 d.Hr. (vezi Introducerea), Ioan era inaintat in varsta si, potrivit traditiei, ultimul apostol in viata, deci e posibil sa fi ocupat o pozitie de cinste in biserica crestina, aflata in dezvoltare. De aceea, scriindu-le oamenilor care il cunosteau bine, n-ar fi fost nevoie de nici o alta identificare in afara de titlul simplu, lipsit de pretentii, ,,prezbiter”.
Unii sugereaza ca termenul ,,prezbiterul” se refera la o alta persoana, identificata ca Ioan Prezbiterul, sau Batranul Ioan. In sprijinul acestei pareri vine pasajul din cuvintele lui Papias (care a murit in jurul anului 163 d.Hr.), asa cum este redat de istoricul bisericesc Eusebiu. In lucrarea sa, Ecclesiastical History (iii. 39.4; Loeb ed., vol. 1, p. 293), Eusebiu citeaza urmatoarele cuvinte ale lui Papias: ,,Dar daca a mai venit apoi cineva dupa prezbiteri, am cercetat in cuvintele prezbiterilor ce spusese Andrei sau Petru sau Filip sau Toma sau Iacov sau Ioan sau Matei sau oricare altul din ucenicii Domnului si ce spuneau Aristion si prezbiterul Ioan, ucenicii Domnului”. Este foarte indoielnic faptul ca Papias s-ar referi aici la persoane diferite, ambele purtand numele Ioan. E mai probabil ca el vorbeste aici de una si aceeasi persoana, Ioan, ucenicul iubit. In prima lista el il include printre ceilalti apostoli care au lasat rapoarte scrise; in a doua se pare ca-l pune la un loc cu Aristion, din a carui gura el (Papias) auzise istorisiri cu privire la Domnul Isus. Astfel, e pusa la indoiala existenta unui om care sa fi fost cunoscut ca Prezbiterul Ioan, numele acesta ar putea sa fie pur si simplu un alt titlul pentru ultimul dintre apostoli. In cazul acesta, titlul de ,,prezbiter” este si mai potrivit cand este aplicat la Ioan.
Aleasa. Gr. eklektos, ,,a selectiona”, de la eklego, ,,a alege”, probabil folosit aici in sensul de distinctie morala. Unii au considerat ca acest cuvant este un nume propriu feminin, Eklekta, dar o asemenea interpretare nu are o baza solida, tinand cont ca in v. 13 eklektos este, evident, adjectiv.
Doamna. Gr. kuria. Sunt posibile doua traduceri ale acestui cuvant. Conform primei, este un nume propriu al unei doamne, Kyria sau Cyria, care nu era necunoscut in inscriptiile grecesti. Dar constructia in versiunea greaca arata ca e improbabil ca scriitorul sa fi folosit aici un nume propriu. A doua traducere posibila a cuvantului kuria este ,,doamna”, o forma politicoasa de adresare, care este echivalentul feminin al lui kurios, ,,domn” (vezi comentariul de la Ioan 13,13). In cazul acesta expresia folosita aici, eklekte kuria, inseamna, literal, ,,catre o aleasa doamna”.
Mai ramane totusi problema interpretarii. Cui ii adresa Ioan aceasta epistola? La intrebarea aceasta avem doua raspunsuri: (1) Ii scria unei anumite doamne crestine si copiilor ei; (2) Ii scria bisericii sau unei biserici pe care a ales sa o numeasca ,,aleasa doamna”. Cea mai buna solutie ar putea sa fie combinarea acestor doua pareri. Se poate ca doamna careia ii era adresata scrisoarea sa fi fost conducatorul bisericii careia ii scria Ioan, iar ,,copiii” ei sa fi fost membrii bisericii (compara cu 3 Ioan 4). Solia epistolei este mai potrivita pentru un grup de credinciosi decat pentru o persoana si unor crestini maturi, nu unor copii ai unei anumite femei.
Copiii ei. Acestia se poate sa fi fost copiii ,,alesei doamne” sau membrii bisericii careia ii era adresata scrisoarea (compara cu 1 Ioan 2,1).
Pe care. Pronumele din versiunea greaca are genul masculin si numarul plural, referindu-se la aleasa doamna si la copiii ei, atat baieti cat si fete.
Iubesc. In versiunea greaca acest verb este insotit de pronumele ,,eu”, accentuat aici. S-ar putea ca Ioan sa fi subliniat iubirea sa, deoarece altii nu aveau dragoste pentru crestinii carora le scria el (compara cu 3 Ioan 3).
In adevar. [,,In adevarul”, KJV]. Literal, ,,in adevar”, adica Ioan ii iubeste pe prietenii sai in sfera ,,adevarului”, adica in legatura cu tot ce se cuprinde in credinta crestina.
Toti cei. Desi se poate sa fi existat invatatori mincinosi si parveniti, care nu ii iubeau pe
-1
destinatarii acestei epistole, Ioan rosteste cuvinte de asigurare, referindu-se la adevaratii credinciosi, care ii vor iubi pe cei carora le scrie el.
Cunosc. [,,Au cunoscut”, KJV]. Adica au ajuns sa cunoasca si inca mai cunosc. Ioan le vorbeste crestinilor sinceri, care nu au cazut de la credinta.
Adevarul. Adica doctrina crestina, asa cum este prezentata de Hristos, care este ,,adevarul” (vezi comentariul de la Ioan 8,32; compara cu Ioan 14,6), si de ,,Duhul adevarului” (Ioan 14,17). Cei care sustin un astfel de ,,adevar” este firesc sa-i iubeasca pe cei care impartasesc doctrinele lor.