3:18 Hristos, de asemenea, a suferit odata pentru pacate, El, Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh,
Hristos, de asemenea. In momentul acela destinatarii acestei epistole fie treceau prin persecutie, fie aveau in fata aceasta perspectiva iminenta (vezi cap. 3,14–17; 4,12–16.19). Petru ii incuraja sa nu considere aceasta ,,incercare de foc” ca ceva ,,ciudat” sau nemaiauzit (cap. 4,12), tinand cont de faptul ca ,,Hristos de asemenea a suferit odata” (cap. 3,18). Era privilegiul lor de a avea ,,parte de patimile lui Hristos”, adica de a suferi la fel ca Domnul si Invatatorul lor (1 Petru 4,13; compara cu Ioan 15,20). El le daduse o pilda despre felul cum trebuie sa rabde suferinta (1 Petru 2,20–23).
Mai mult, Domnul Hristos era biruitor prin suferinta (vezi cap. 1,11; 4,13; 5,1). El S-a ridicat dintre morti proslavit (vezi mai jos, comentariul de la ,,facut viu” si de la v. 21; vezi si comentariul de la cap. 1,11; 5,1). Domnul Isus S-a inaltat la cer, unde ,,ingerii, stapanirile si puterile” I s-au ,,supus” (cap. 3,22). El i-a instiintat pe urmasii Sai ca si ei trebuiau sa se astepte la ,,necazuri”, dar a adaugat: ,,Indrazniti, Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33). Biruinta Lui prin suferinta era asigurarea ca si ei vor birui in ,,incercarea de foc” care le statea inainte.
Petru ii avertiza pe destinatarii epistolei sale sa nu faca nimic prin care ar merita suferinta (1 Petru 2,20; 3,16.17; 4,15), ci sa fie siguri ca sufereau doar ,,pentru neprihanire” (cap. 3,14) si pentru ca faceau binele (cap. 3,17; vezi comentariul de la cap. 4,14). La fel, Domnul Hristos a suferit ,,pentru [ale noastre] pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei nelegiuiti” (cap. 3,18; vezi si comentariul de la cap. 2,24); El nu facuse nimic ca sa merite pedeapsa pe care a suferit-o. De aceea, cei care L-au chinuit pe Domnul Hristos si care ii chinuiesc pe ai Sai merita pedeapsa cuvenita pentru nelegiuirea lor. Destinatarii acestei epistole puteau fi siguri ca, la timpul cuvenit, Dumnezeu are sa ii judece pe asupritorii lor si sa le rasplateasca dupa faptele lor (cap. 4,5.17.18). Ei aveau exemplul Domnului Hristos, care ,,Se supunea dreptului Judecator” (cap. 2,23). Ca si Mantuitorul, acesti crestini erau inocenti si puteau fi siguri ca intr-o zi se va face dreptate.
Avand in vedere toate acestea, crestinilor carora le scria Petru nu trebuia sa le ,,fie rusine” sa sufere in calitate de crestini (cap. 4,16), ci ei trebuiau sa fie fericiti, stiind ca ,,la aratarea slavei Lui” se vor bucura si veseli (v. 13). Era ,,ferice” de ei cand erau ,,batjocoriti pentru Numele lui Hristos”, ,,fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu”, se odihnea peste ei (v. 14). Domnul Hristos ,,a patimit in trup” pentru noi (v. 1), si este privilegiul nostru sa fim ,,batjocoriti pentru Numele lui Hristos” (v. 14).
A suferit. Dovezile textuale sunt impartite intre exprimarea aceasta si ,,a murit”. Verbul ,,a suferit” se potriveste mai bine cu contextul si cu ideea paralela din cap. 2,21 (vezi comentariul de acolo).
Odata. Vezi comentariul de la Evrei 9,26.
Pentru pacate. Domnul Hristos a platit pedeapsa pentru pacatele fiecarui om (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,3; 2 Corinteni 5,14; Evrei 4,15; 1 Ioan 2,2; vezi Vol. V, p. 918), desi El nu avea nici un pacat (vezi comentariul de la 1 Petru 2,22).
Cel Neprihanit. Adica Domnul Hristos (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,14).
Pentru. Gr. huper, ,,in favoarea”, ,,in folosul”, ,,in locul”. Elementul cel mai insemnat al mortii Domnului Hristos este natura ei loctiitoare. El a murit, nu ca un om bun, dand un exemplu nobil, ci ca Mantuitor al pacatosilor (vezi comentariul de la Isaia 53,4.5; Matei 20,28; 1 Petru 2,24; compara cu DA 25).
Ca sa ne aduca la Dumnezeu. Adica sa fim din nou in favoarea divina. Vezi comentariul de la Romani 5,1.2.
A fost omorat. Literal, ,,intr-adevar, fiind dat la moarte”. Restul acestui verset explica prima parte – Domnul Hristos ,,a suferit odata pentru pacate” ,,a fost omorat in trup” si poate ,,sa ne aduca la Dumnezeu” datorita faptului ca ,,a fost inviat in Duh [‚de Duhul’, KJV]”. Domnul Hristos a suferit pana la moarte; cu siguranta ca suferintele noastre ,,pentru neprihanire” nu le pot intrece pe ale Lui. Si daca El a biruit moartea, noi nu trebuie sa ne temem de ,,incercarea de foc … care a venit … ca sa” ne ,,incerce” (1 Petru 4,12.13; vezi comentariul de la 2 Corinteni 13,4).
In trup. Literal, ,,in carne”, sau ,,in ce priveste carnea”, adica in ce priveste natura fizica pe care a luat-o Domnul Hristos la intrupare. El a inviat avand natura umana proslavita, pe care o vor avea toti cei rascumparati (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,38.48).
A fost inviat. Literal, ,,facut viu” (compara cu 1 Corinteni 15,45).
In duh. [,,De Duhul”, KJV]. Dovezile textuale atesta exprimarea ,,in duh” sau ,,cu privire la duh”. Exprimarea ,,de Duhul” (en to pneumati) nu are suport in manuscrisele vechi. Ultima parte a versetului poate fi tradusa literal: ,,a fost omorat, intr-adevar, in trup [sarki], dar a fost inviat in duh [pneumati]”. Constructiile paralele ,,in duh” si ,,in carne” par sa fie un argument impotriva ideii ca aici se face referire la Duhul Sfant. Cu alte cuvinte, consecventa pare sa ceara fie traducerea ,,in carne … in duh”, fie traducerea ,,prin carne [insemnand ‚prin fiinta umana’] … prin Duhul”. Totusi, expresia ,,prin fiinta umana” nu mai este folosita in alta parte in Noul Testament si nu prea are sens. Cand se foloseste in alta parte in Noul Testament expresia ,,in carne … in duh” sau echivalentul ei, cu privire la Domnul Hristos, atunci cuvantul ,,carne” se refera la existenta pamanteasca a Domnului Hristos, ca o fiinta umana, iar cuvantul ,,duh” face referire la existenta Lui ca fiinta divina, dupa inviere. Compara cu remarcabila antiteza similara din Romani 1,3.4 (vezi comentariul de acolo).
Intrupat, Domnul Hristos era, dupa toate aparentele, o fiinta umana; dupa inviere, desi a pastrat natura umana, a devenit din nou esential o fiinta spirituala (vezi Vol. V, pp. 917–919; compara cu Ioan 4,24). Compara si cu 1 Timotei 3,16, unde versiunea greaca spune literal: ,,in carne” si ,,in spirit”. Noteaza expresiile paralele din 1 Petru 4,6, ,,in trup” si ,,in duh”, aplicate la fiintele umane (vezi comentariul de acolo). Pentru o clarificare a intelesului si a fortei declaratiei lui Petru, vezi Romani 14,9; 2 Corinteni 13,4.
Faptul ca Domnul Hristos a murit cu adevarat ,,in trup”, nu a insemnat sfarsitul existentei Sale. El ,,a fost inviat”, desi, incepand cu momentul acela, natura Sa umana a fost mai pe deplin subordonata naturii Lui divine, sau spirituale [,,in duh”] (vezi comentariul de la Luca 24,39; compara cu Vol. V, pp. 918, 919), decat atunci cand a trait pe pamant, ca om intre oameni. Faptul minunat ca Domnul Hristos cel crucificat traieste mai departe este prezentat aici ca o asigurare ca cei care au parte de suferintele Lui nu trebuie sa se teama ca persecutia va pune capat pentru totdeauna existentei lor (compara cu 2 Corinteni 13,4). Domnul Hristos a triumfat asupra mortii, si cei care sufera impreuna cu El trebuie sa fie la fel de siguri ca vor trece biruitori prin incercarile de foc ale vietii. Compara cu argumentatia lui Pavel din 1 Corinteni 15,13–23, unde apostolul scoate in evidenta faptul ca invierea Domnului nostru este o garantie ca cei care au adormit in El vor trai din nou.