1:9 Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.
Marturisim. Gr. homologeo, ,,a spune acelasi lucru [ca altul]”, ,,a admite adevarul unei acuzatii” (vezi comentariul de la Romani 10,9), de la homos, ,,unul si acelasi” si lego, ,,a spune”.
Pacatele. Gr. hamartiai (vezi comentariul de la cap. 3,4). Cuvintele lui Ioan sugereaza ca uneori chiar si crestini sinceri cad in pacat (vezi comentariul de la cap. 2,1). Este de asemenea evident ca este vorba despre pacate accidentale, nu despre o viata de pacat. De aceea, crestinul trebuie sa-si marturiseasca pe nume pacatul, nu doar sa-si admita pacatosenia. Spunerea pe nume a pacatului si intelegerea factorilor care au dus la comiterea lui sunt esentiale pentru marturisire si pentru a primi puterea de a rezista la o ispita similara (5T 639). Lipsa dispozitiei de a spune pacatului pe nume poate dovedi ca persoana respectiva nu este convertita cu adevarat si nu doreste sa aiba de-a face cu tot ceea ce implica iertarea (SC 41). In ce priveste legatura stransa dintre marturisire si pocainta, vezi comentariul de la Ezechiel 18,39; vezi 5T 640.
Contextul arata ca autorul asteapta ca marturisirea sa-I fie facuta lui Dumnezeu, deoarece numai El ,,este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire”. De aici reiese ca pentru a primi iertarea de pacate nu este necesar vreun intermediar omenesc, vreun preot. Noi venim la Dumnezeu nu numai pentru ca El singur poate sa ,,curateasca”, dar si pentru ca El este cel impotriva Caruia am pacatuit. Lucrul acesta este adevarat cu privire la orice pacat. Daca pacatul este comis si impotriva unei persoane, atunci acesta ar trebui marturisit atat acelei persoane cat si lui Dumnezeu (5T 645; 646; DA 811). Marturisirea ar trebui facuta conform cu daunele cauzate de fapta rea comisa (vezi comentariul de la Proverbe 28,13).
El este credincios. Singurul element de incertitudine in procesul marturisirii si al iertarii se gaseste la pacatos. Daca el isi marturiseste sincer nelegiuirea, Domnul il va ierta cu siguranta. Credinciosia este una din insusirile distincte ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 1,9; 10,13; 1 Tesaloniceni 5,24; 2 Timotei 2,13; Evrei 10,23). Aici Ioan subliniaza credinciosia lui Dumnezeu in privinta iertarii (vezi comentariul de la Exodul 34,6.7; Mica 7,19).
Cat de adesea cei care pun la indoiala credinciosia lui Dumnezeu pierd din inima pacea! Satana face tot ce ii sta in putinta pentru a ne zdrobi credinta in grija Domnului pentru noi (MB 115). Cel rau se multumeste sa ne faca sa credem ca Dumnezeu Se ingrijeste de multi sau de cei mai multi din copiii Sai, dar nu si de noi personal. Trebuie sa ne aducem neincetat aminte de puterea divina, care ne va feri sa cadem (Iuda 24) si cand cadem, ca urmare a faptului ca am neglijat sa folosim acea putere, ar trebui sa venim, in pocainta, la scaunul indurarii, ca sa primim har si iertare (compara cu Evrei 4,16; 1 Ioan 2,1).
Drept. Gr. dikaios, ,,drept” sau ,,neprihanit” (vezi comentariul de la Matei 1,19). Dumnezeu este un judecator drept, iar dreptatea Lui este cat se poate de vizibila in contrast cu ,,toata nelegiuirea [adikia] noastra”. Din fericire pentru noi, dreptatea Lui este indulcita cu indurare.
Ierte. Gr. aphiemi, folosit in Noul Testament cu diferite intelesuri: ,,a trimite”, ,,a lasa sa plece”, ,,a parasi”, ,,a ierta”. Cand verbul acesta este folosit alaturi de cuvantul ,,pacat”, e tradus de obicei ,,a ierta” (vezi comentariul de la Matei 6,12; 26,28). Tocmai in privinta iertarii isi gasesc expresia credinciosia si dreptatea lui Dumnezeu. In ce priveste subiectul iertarii, vezi comentariul de la 2 Cronici 7,14; Psalm 32,1; Faptele Apostolilor 3,19.
Pacatele. Adica acele pacate care au fost marturisite. Domnul este gata sa-l ierte pe pacatosul care se pocaieste, desi nu poate sa-i ierte pacatele in sensul de a le trece cu vederea. Pacatele marturisite sunt purtate de Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1,29). Iubirea plina de mila a lui Dumnezeu il primeste pe pacatosul care se pocaieste, pacatul marturisit este luat de la el, iar pacatosul sta inaintea Domnului acoperit cu viata desavarsita a lui Hristos (Coloseni 3,3.9.10; COL 311, 312). Pacatul este sters, iar pacatosul sta ca un om nou in Hristos Isus.
Si sa ne curateasca. Sau ,,si chiar sa curateasca”. Propozitia ,,sa ne curateasca de orice nelegiuire” poate fi inteleasa fie in apozitie cu propozitia ,,ca sa ne ierte pacatele”, deci este explicativa, fie ca prezentand un proces distinct fata de cel al iertarii, pe care il succede. Ambele idei sunt valabile daca sunt aplicate la viata de crestin. Orice pacat intineaza, iar cand pacatosul este iertat, el e curatit de pacatele pentru care a fost iertat. Cand si-a marturisit marele sau pacatul, David s-a rugat: ,,Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule” (Psalmi 51,10). Totusi, Domnul vrea sa-l curete pe pacatosul care se pocaieste de orice nelegiuire. El cere de la copiii Sai desavarsire morala (vezi comentariul de la Matei 5,48) si a luat masuri prin care ei sa poata rezista cu succes si sa poata birui orice pacat (vezi comentariul de la Romani 8,1–4). Atata vreme cat traieste, crestinul va avea mereu noi biruinte de castigat si noi culmi de atins. Procesul acesta de curatire de pacat si de crestere zilnica in har este numit sfintire (vezi comentariul de la Romani 6,19). Primul pas, prin care pacatosul se intoarce de la pacatele sale si Il primeste pe Hristos, se numeste indreptatire (vezi comentariul de la Romani 5,1). Se pot observa in cuvintele lui Ioan doua procese, dar e de discutat daca apostolul a intentionat o astfel de analiza amanuntita a acestor pasi ai procesului de mantuire. Este mai probabil ca se gandea la curatirea care insoteste iertarea, desi cuvintele lui pot fi aplicate si intr-un sens mai larg.
De orice nelegiuire. Aceasta expresie cuprinzatoare arata ca Dumnezeu e dispus sa inlature complet nelegiuirile celor care si-au marturisit pacatele si au fost iertati. Dar pacatosul trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu, parasind pacatul. Daca va urma solutia oferita de Scriptura, va fi curatit pe deplin.
Se cere veghere atenta si rugaciune continua pentru ca vechile obiceiuri in gandire si purtare sa nu revina la viata (Romani 6,11–13; 1 Corinteni 9,27). Vointa are un rol decisiv, dar ea este slaba si nestatornica daca nu e curatita si intarita de Hristos. Inima inselatoare nutreste adesea dorinta ascunsa de a urma vechiul stil de viata si gaseste multe scuze pentru a justifica satisfacerea in continuare a unei dorinte. Pentru a trai o viata lipsita de pacat sunt necesare o vigilenta constanta si o reinnoire zilnica a intentiilor (SC 52), deoarece Cerul nu poate face nimic pentru un om pana cand el nu accepta harul si puterea lui Hristos in vederea renuntarii la orice dorinta si tendinta pacatoasa din viata sa. Vezi comentariul de la 1 Ioan 3,6–10; Iuda 24.