1:1 Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii,
Ce era. Aceste cuvinte cu care incepe epistola pot fi interpretate in doua moduri, deoarece pronumele tradus ,,ce” (ho) este neutru si se poate referi fie la: (1) marturia cu privire la descoperirea Cuvantului vietii, fie la (2) Cuvantul vietii, Hristos Insusi. Intelesul pe care il urmareste Ioan face ca a doua interpretare sa fie mai probabila (compara cu Ioan 4,22; 6,37, unde pronumele neutre se refera la persoane). In ce priveste verbul ,,era” (en), vezi comentariul de la Ioan 1,1.
Vezi harta cu evenimentele care au condus la scrierea evangheliei, epistolelor si apocalipsei lui Ioan
De la inceput. Ioan isi incepe Evanghelia cu ,,la inceput”, dar la inceputul primei sale epistole foloseste cuvintele ,,de la inceput”. Deosebirea este semnificativa. In Evanghelie el subliniaza ca in momentul ,,inceputului” Cuvantul era deja existent; aici el se multumeasca sa stabileasca faptul ca El, Cuvantul, a existat continuu ,,de la inceput”. Evanghelia priveste la inceput si inainte de acesta; epistola priveste la inceput si dupa acesta. Este posibila si o interpretare mai restrictiva, aplicand expresia la inceputul erei crestine (vezi comentariul de la cap. 2,7), dar comparatia cu Ioan 1,1–3 nu prea sustine o asemenea parere. In ce priveste cuvantul ,,inceput”, vezi comentariul de la Ioan 1,1.
Ce am auzit. Declarand ca este gata sa scrie cu privire la Cel pe care el si tovarasii lui de slujba Il auzisera, Ioan contesta invataturile celor care tagaduiesc realitatea intruparii. In felul acesta, el stabileste temeiul autoritatii sale si al apelului sau catre cititori. Cine se poate indoi de faptul ca in mintea sa trebuie sa fi fost amintiri de neuitat cand se gandea la mult iubita voce pe care o ascultase atat de atent, cu multa vreme in urma, in Palestina! Subiectul ,,noi” (in limba romana este inclus in desinenta verbului) din aceste versete introductive poate fi interpretat editorial sau ca o referire la Ioan si la colaboratorii sai (vezi comentariul de la cap. 4,6). Verbul la perfect compus, ,,am auzit”, sugereaza ca pastra inca in inima aceste amintiri.
Ce am vazut. Comentariul de mai sus, la ,,ce am auzit”, se aplica si aici. Verbul tradus ,,am vazut” (horao) inseamna vazul propriu-zis. Ca sa nu existe vreo indoiala cu privire la realitatea experientei sale, scriitorul adauga cuvintele ,,cu ochii nostri”. Astfel nu lasa nici o urma de indoiala cu privire la faptul ca a vazut ,,Cuvantul”.
Ce am privit. Gr. theaomai, ,,a privi atent”, ,,a vedea”, acelasi verb tradus ,,privit” in Ioan 1,14, unde chestiunea este aceeasi – a privi Cuvantul intrupat. Aici insa forma verbului arata o actiune incheiata, nu o actiune trecuta ale carei rezultate continua in prezent, ca in Ioan 1,14. E natural sa interpretam cuvintele acestea si urmatoarele ca o referire la faptul ca apostolii au fost martori ai vietii pamantesti a lui Hristos.
Am pipait cu mainile. Gr. pselaphao, ,,a cauta pe bajbaite”, ,,a pipai”, ,,a cerceta indeaproape”, ,,a atinge cu mana”, de la psao, ,,a atinge” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,27). Acelasi verb apare si la Luca 24,39 (vezi comentariul de acolo), unde Isus L-a invitat pe Toma sa-L atinga. S-ar putea ca Ioan sa se refere mai ales la evenimentul acesta si probabil la altele asemanatoare. E greu de imaginat o modalitate mai clara de a afirma ca scriitorul si tovarasii sai avusesera ocazia sa cunoasca personal Cuvantul facut trup si de a respinge astfel diferitele erezii cu privire la viata de pe pamant a lui Hristos (vezi pp. 625, 626).
Cu privire la cuvantul. Mai bine ,,cu privire la Cuvant”. Apostolul nu pretinde sa se ocupe de toate aspectele Cuvantului, dar in epistola sa vorbeste (v. 3) despre adevarurile aflate din contactul personal (v. 1–3) cu Cuvantul. In ce priveste ,,Cuvantul” (ho logos), vezi comentariul de la Ioan 1,1. Folosirea ,,Cuvantului” (logos) cu referire la Isus Hristos e specifica pentru a patra Evanghelie (Ioan 1,1.14), epistola aceasta si Apocalipsa (Apocalipsa 19,13), venind in sprijinul ideii ca aceste trei carti sunt scrise de acelasi autor.
Vietii. Poate fi vorba de Cuvantul care se ocupa de viata sau de Cuvantul care da viata, ambele interpretari fiind valabile pentru Mantuitorul.