11:4 Orice barbat, care se roaga sau proroceste cu capul acoperit, isi necinsteste Capul sau.
Orice barbat. In v. 4-16 Pavel trateaza subiectul acoperirii capului, indeosebi in legatura cu serviciile religioase. Ar trebui sa fie spus clar de la inceput ca acesta este unul din pasajele pauline la care se poate sa se fi aplicat cuvintele lui Petru, ca Pavel a scris ,,unele lucruri greu de inteles” (2Pet 3:16). Comentatorii, in general, marturisesc despre perplexitatea in eforturile lor de a urmari argumentatia lui Pavel, si in incercarile lor de a descoperi intinderea aplicatiei rostirilor sale. Pare sa fie acord intre ei ca Pavel se ocupa aici de principiul fundamental al bunei cuviinte religioase si al bunului gust, in contextul obiceiurilor si manierelor timpului in care el scria si ale oamenilor carora el le scria.
Fara indoiala, anumite aspecte ale acestui principiu de baza, isi gasesc expresia diferita in diferite tari. VT procura o ilustratie aleasa a lucrului acestuia. Cand Moise a sosit la rugul care ardea, Domnul i-a poruncit: ,,Descalta-te de sandalele tale, fiindca locul pe care stai tu, in fata Mea, este pamant sfant!” (Exo 3:5)[KJV]. Era evident obiceiul din acea parte a lumii – si mai este de fapt inca obiceiul – de a arata respect pentru locurile sfinte scotand incaltamintea. Domnul, deci, cerea lui Moise sa arate respectul obisnuit pentru un loc sfant. Si cu toate acestea nici un talcuitor al Scripturilor nu a tras vreodata concluzia ca porunca explicita a lui Dumnezeu fata de Moise da un precedent pentru cultul religios pe intreaga fata a pamantului, cu siguranta nu in tarile occidentale. Principiul respectului cuvenit inca sta neviolat, dar metoda exprimarii unui astfel de respect poate sa varieze mult in functie de loc si timp.
La fel, putem intelege pe Pavel, in 1Cor 11:4-16, ca discuta cu corintenii privitor la principiul decentei si al bunei cuviinte religioase in termenii obiceiurilor specifice ale vremii. Desi surse vechi din antichitate nu ne dau o marturie lipsita de echivoc cu privire la obiceiul in ce priveste coafura la Corint sau in alte locuri, pare evident ca obiceiul pare sa fi considerat un cap neacoperit ca decent pentru un barbat, dar indecent pentru o femeie. Spunem ,,evident”, caci daca lucrurile n-ar fi fost asa, ar fi imposibil ca argumentul lui Pavel sa aiba sens. Pornind deci, de la presupunerea logica cum ca Pavel se ocupa aici cu aplicarea unui principiu la obiceiul locului si timpului, suntem in stare sa luam in chip literal si cu inteles cuvintele sale fara de a merge mai departe sa deducem ca aplicatia lui specifica atunci, cere aceeasi aplicare specifica astazi. Astfel, a trage concluzia, ar cere procedeul nelogic sa se renunte la premisa pe care se sprijina cea mai mare parte a argumentatiei sale – obiceiul vremii – in timp ce se pastreaza concluzia care depinde de premisa. Aceasta ar fi echivalent cu inlaturarea fundatiei unei cladiri in timp ce se cauta a se rezolva si folosi suprastructura suspendata in aer.
Mai e un punct care poate fi relevant in considerarea intregului pasaj. Pavel proclama o noua si glorioasa libertate in Evanghelie. Proclamarea aceasta avea in sine semintele principiului crestin al demnitatii femeii si eliberarea ei din starea inferioara in care toate femeile erau tinute in tarile pagane. El declara: ,,nu mai este nici iudeu, nici grec; numai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus (Gal 3:28). Ar fi usor de a vedea cum unele femei convertite la crestinism ar fi putut rastalmaci si folosi rau libertatea lor in Evanghelie pentru a atrage defaima asupra bisericii. Una din acuzatiile defaimatoare, neintemeiate care prindea contur contra crestinismului pe masura ce se raspandea si trezea ura oamenilor, era ca crestinii erau imorali. Intr-adevar, acuzatia aceasta poate sa fi fost actuala pe vremea lui Pavel. Cat de necesar era deci, ca crestinii sa se fereasca ,,de orice se pare rau” [,,de orice aparenta rea”] (1Tes 5:22), cat de necesar era ca ei sa retina sfatul in plus al lui Pavel ca desi un anumit fel de purtare ar putea fi legal [,,ingaduit”], el poate ca nu era de folos (1Cor 6:12).
Tot ce urmeaza in comentariul la cap. 11:4-16 ar trebui sa fie inteles in lumina acestei enuntari generale, introductive, pentru ca nu cumva pe de o parte sa legam femeilor in multe tari astazi poveri dureroase pe care nu ar trebui sa le poarte, sau pe de alta parte sa facem pe Pavel sa apara ca demodat si ca neavand nici o solie pentru cititorul secolului al douazecilea.
Se roaga sau prooroceste. Acestea erau aspecte importante ale cultului public. La rugaciune inchinatorul este reprezentantul adunarii, inaintea lui Dumnezeu in multumire, cerere si mijlocire; in profetizare, el este unealta Duhului Sfant, transmitand bisericii solia lui Dumnezeu. Profetizarea mentionata aici fara indoiala se refera la predicarea si invatarea publica de catre oameni inspirati, deoarece un profet e cineva care vorbeste pentru Dumnezeu sub inspiratia Duhului Sfant (vezi 1Cor 12:10, 29; 14:1, 4, 22; 1Tes 5:20; cf. 2Pet 1:21).
Cu capul acoperit. [,,Avand capul acoperit”, KJV]. Gr. kata chephales ekhon, literal, ,,avand [ceva] in jos de pe cap”. Unii gandesc ca aici e o referire la practica iudeilor de a purta un sal in patru colturi pe cap cand se rugau sau vorbeau la cultul public. Salul acesta, sau talith, era pus pe capul inchinatorului cand intra in sinagoga. Totusi, e indoielnic ca obiceiul acesta se infiintase deja pe vremea lui Pavel. Apostolul nu implica in mod necesar ca barbatii din biserica din Corint isi acopereau capetele in timpul rugaciuni sau profetizarii. El pare sa se refere la o astfel de situatie numai ca un fundal al mustrarii sale pentru femeile care pare sa fi considerat ca e corespunzator sa participe, fara sa aiba capul acoperit, la functiunile spirituale publice mentionate aici.
Capul sau. Aceasta se poate referi fie la Hristos, care este Capul ,,fiecarui barbat” (v. 3), sau la insusi capul literal al barbatului, care ar fi dezonorat daca ar fi acoperit. Barbatul care, ca serv al Domnului sau, refuza de a da respect public lui Hristos, aduce dezonoare atat asupra Domnului sau cat si asupra propriului sau cap. Corintul era o cetate greaca, si din consideratie pentru obiceiul grec, Pavel a considerat ca la inchinarea publica a crestinilor din Corint, barbatii ar fi trebuit sa urmeze felul obisnuit de a arata respect prin indepartarea acoperamantului de pe cap in prezenta unui superior. Barbatii nu trebuia sa procedeze ca femeile.