11:24 Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o, si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.
Dupa ce a multumit. Gr. eucharisteo, ,,a multumi”, de la care e derivat cuvantul ,,euharistie”. Termenul ,,euharistie” e aplicat de unii teologi la Sfant Cina ca un sacrificiu de multumire pentru toate darurile lui Dumnezeu. Unii din Parintii bisericesti din secolul al 2-lea au aplicat cuvantul la painea si vinul folosit la ritual. In raportul instituirii ritualului dat de Marcu, e folosit cuvantul eulogeo ,,a lauda” sau ,,a binecuvanta”; in Matei dovezile textuale (cf. p. 10) favorizeaza exprimarea eulogeo, dar in Luca e folosit ca aici eucharisteo(vezi Mat 26:26; Mar 14:22; Luc 22:19). Ambele cuvinte au inteles asemanator si in context dau ideea de consacrare a painii prin recunoasterea plina de multumire a indurarii si iubirii lui Dumnezeu.
A frant-o. Plin de inteles, Isus a frant ceea ce urma sa fie ,,pana va veni El” (v. 26) simbolul misterios a tot ceea ce suferintele Lui loctiitoare inseamna pentru neamul omenesc. Actul frangerii painii arata in primul rand suferinta ce El era pe punctul de a indura in favoarea noastra.
Acesta este trupul Meu. In ce priveste intelesul acestei figuri de vorbire, vezi Mat 26:26. Insemnatatea spirituala a actului participarii la painea franta trebuie sa fie inteleasa pe fondul starii de desavarsire originara a omului, caderii lui si rascumpararii lui prin Isus Hristos. Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, atat in ce priveste forma cat si caracterul; gandul lui era in armonie cu gandul lui Dumnezeu (vezi Gen 1:26, 27; PP 45). El intretinea comuniune directa cu Dumnezeu si cu ingerii si era intretinut de fructul pomului vietii (vezi Gen 2:15, 16; PP 47, 50). Dar cand a pacatuit, toate acestea s-au schimbat. El a pierdut privilegiul comuniunii directe cu Dumnezeu; in loc de a fi in armonie cu Dumnezeu, s-a stricat la minte si suflet, si teama a luat locul iubirii (vezi Gen 3:8, 10, 12; Isa 59:2; Ier 17:9). Lasat pe seama sa, omul nu putea sa-si gaseasca drumul inapoi la Dumnezeu si la fericire, nu putea sa scape din ghearele lui Satana si era sortit sa piara pentru vesnicie (vezi Ier 13:20; PP 62). In indurarea Lui necuprinsa, Dumnezeu S-a descoperit Insusi omului in persoana Fiului Sau, si a facut cu putinta refacerea chipului Sau in om (vezi Psa 2:7, 12; 40:7; Ioan 14:9–11; 2Cor 5:19).
In intelepciunea Lui, Tatal a ales sa vorbeasca omenirii prin Fiul Sau, de aceea Fiul e numit Cuvantul lui Dumnezeu (vezi Ioan 1:1–3, 14; DA 19, 22, 23). Prin studierea si asimilarea Cuvantului lui Dumnezeu, credinciosii mentin comuniunea cu Cerul si sunt facuti in stare sa traiasca spiritual. Asimilarea aceasta a cuvintelor Sale e descrisa de Isus ca mancarea trupului si bautul sangelui Sau (vezi Ioan 6:47, 48, 51, 54–58, 63; DA 660, 661). Painea franta folosita la Cina Domnului semnifica adevarul minunat ca dupa cum omul isi primeste viata fizica de la Dumnezeu, care este izvorul vietii, tot asa pacatosul care se pocaieste si crede isi primeste viata spirituala de la Isus, Cuvantul lui Dumnezeu. Hrana fizica introdusa in corp e schimbata prin procesul digestiei in tesuturi ale creierului, muschilor, nervilor si oaselor; si de fapt devine chiar om. In felul acesta, din punct de vedere fizic e ceea ce mananca. La fel acela care prin studiu introduce in mintea sa Cuvantul lui Dumnezeu, si isi aduce viata la conformarea cu el prin puterea lui Dumnezeu, e schimbat dintr-un rebel, care traieste continuu in opozitie cu Dumnezeu si deci cu propriile sale interese supreme, intrun copil iubitor si ascultator al lui Dumnezeu al carui scop intreg in viata e de a reflecta chipul Creatorului sau (vezi DA 660). Aceasta experienta pretioasa a fost facuta cu putinta pentru om numai prin frangerea trupului lui Isus.
Se frange. [,,E frant”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestui verb.
Spre pomenirea Mea. [,,In amintirea Mea”, KJV]. Expresia aceasta arata ca Hristos urma sa fie absent cand ucenicii Sai urmau sa ia Cina in viitor. Pentru a imprima in sufletul oamenilor natura ingrozitoare a neascultarii, Dumnezeu ceruse de la evrei sacrificii de animale. Dar sacrificiile acestea nu puteau prin ele insele sa schimbe caracterul pacatosului care aducea sacrificiul; ele nu puteau decat sa indrepte privirea la Rascumparatorul care urma sa vina, care in propriul Sau trup, urma sa aduca marele sacrificiu prin care omul putea sa fie impacat cu Dumnezeu. Sfanta Cina, care a urmat dupa amintirea pascala a eliberarii din Egipt, a fost data, nu ca un sacrificiu, ci ca sa aminteasca viu credinciosului de tot ce s-a savarsit pentru el prin singurul si marele sacrificiu adus de Fiul lui Dumnezeu pentru intreaga familie omeneasca (vezi Evr 9:25-28; 10:3, 12, 14).
Sacrificiul lui Hristos a fost desavarsit; de aceea a putut fi adus numai o singura data. Dar pentru a-l face de folos pentru toti cei care ar cauta iertare de pacat prin El, Isus a devenit marele preot al omului in cer dupa inaltarea Sa, ca sa prezinte acolo meritele sacrificiului propriului Sau trup frant in favoarea pacatosilor care se pocaiesc ,,pana va veni El” (1Cor 11:26; Evr 4:14–16; 7:24, 25; 8:1, 6; 9:11, 12, 14, 24). In timp ce Mantuitorul slujeste in favoarea noastra in cer, infatisand inaintea Tatalui meritele sacrificiului Sau, El invita pe ai Sai de pe pamant sa tina randuiala care pastreaza inaintea ochilor lor taina ispasirii.