97:1 Cap. 95 - Avantajele muzicii
97:2 Cântecul de laudă este atmosfera cerului; iar când cerul vine în contact cu pământul, există muzică şi cântare - "mulţumiri şi cântări de laudă."
97:3 Deasupra pământului nou-creat, aşa cum fusese conceput, frumos şi nepătat, sub zâmbetul lui Dumnezeu, "stelele diminetii izbucneau în cântări de bucurie şi... toţi fii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie". Tot aşa, inimile omeneşti, în rezonanţă cu cerul, au răspuns la bunătatea lui Dumnezeu cu cântări de laudă. Multe din evenimentele istoriei omeneşti au fost legate de cântari...
97:4 Muzica, un dar preţios
97:5 Istoria cântecelor din Biblie sugerează din belşug cum trebuie folosite muzica şi cântecul si care sunt avantajele acestora. Muzica este adesea pervertită pentru a sluji scopurilor răului şi devine astfel unul dintre cei mai ademenitori agenţi ai ispitei. Folosită însă în mod corect, este un dar preţios de la Dumnezeu, menit să ridice gândurile către teme înalte şi nobile, să inspire şi să înalţe sufletul.
97:6 După cum copiii lui Israel, călătorind prin pustie, îşi înveseleau paşii cu acordurile cântărilor sfinte, tot aşa îi îndeamnă Dumnezeu pe copiii Săi de astăzi să aducă bucurie în peregrinarea lor prin această viaţă. Nu există decât puţine mijloace mai eficiente pentru fixarea cuvintelor Sale în memorie, în afară de repetarea lor prin cântare. Şi o asemenea cântare are o putere minunată. Puterea de a supune firile aspre şi necultivate; puterea de a înviora gândirea
97:7 şi de a trezi compasiunea, de a promova armonia în acţiune şi de a izgoni tristeţea şi presentimentele sumbre care nimicesc curajul şi slăbesc puterile.
97:8 Este unul din mijloacele cele mai eficiente de a impresiona inima cu adevărul spiritual. Cât de ades i se întâmplă sufletului sufocat şi gata să se lase pradă deznădejdii ca memoria să găsească un cuvânt al lui Dumnezeu - de mult uitata povară a vreunui cântec din copilarie -, iar ispitele îşi pierd puterea, viaţa capătă un nou înţeles şi un nou scop, şi curajul şi bucuria sunt împărtăşite şi altor suflete!
97:9 Nu ar trebui să se piardă din vedere niciodată valoarea cântecului ca mijloc de educaţie. Să se audă cantece în familie, din cele gingaşe şi curate, şi atunci vor fi mai puţine cuvinte de critică şi mai multă voioşie, speranţă şi bucurie. Să se audă cântece la şcoală, şi elevii vor fi aduşi mai aproape de Dumnezeu, de profesorii lor, mai aproape unul de altul.
97:10 Ca parte a serviciului divin, cântarea este tot atât de mult un act de închinare precum este rugăciunea. Şi într-adevăr, multe cântări sunt rugăciuni. Dacă este învăţat să-şi dea seama de aceasta, copilul se va gândi mai mult la sensul cuvintelor pe care le cântă şi va fi mai maleabil sub puterea acestora.
97:11 În timp ce Răscumpărătorul nostru ne duce către pragul veşniciei, care străluceşte de slava lui Dumnezeu, putem recunoaşte subiectele de laudă şi recunoştinţă care vin de la corul ceresc ce înconjoară tronul; iar când ecoul corului îngeresc este deşteptat în căminele noastre pământeşti, inimile vor fi atrase mai mult de cântăreţii cereşti. Părtă-şia cu cerul începe pe pământ. Aici deprindem tonalitatea laudei lui. - Ed 161-168