92:1 Cap. 90 - Hrană potrivită pentru minte
92:2 Ce ar trebui să citească fiii şi fiicele noastre? Aceasta este o întrebare serioasă, care reclamă un răspuns serios. Sunt tulburată să văd, în familii creştine, periodice şi ziare conţinând istorii care nu lasă o impresie bună asupra minţii. I-am urmărit pe cei al căror gust pentru ficţiune a fost astfel cultivat. Ei au avut privilegiul de a asculta adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu şi de a se familiariza cu argumentele credinţei noastre; dar ei au crescut până la maturitate fără o adevărată evlavie.
92:3 Aceşti tineri dragi au atât de mare nevoie de a folosi în clădirea caracterelor lor cele mai bune materiale - dragostea şi teama de Dumnezeu şi cunoştinţa de Hristos. Dar mulţi nu au o înţelegere înţeleaptă a adevărului, aşa cum este el în Isus. Mintea se înfruptă din poveşti senzaţionale. Ei trăiesc într-o lume ireală şi nu sunt pregătiţi pentru a îndeplini îndatoririle practice ale vieţii.
92:4 Rezultatul lecturilor de ficţiune
92:5 I-am observat pe copiii cărora li s-a permis să crească în acest fel. Acasă sau oriunde în altă parte, ei sunt fie neliniştiţi, fie visători şi nu sunt capabili să converseze decât despre cele mai comune subiecte. Cele mai nobile facultăţi, cele adaptate pentru scopuri mai înalte, au fost degradate de contemplarea unor subiecte triviale sau, chiar mai rău, până când posesorul lor a găsit plăcere în astfel de teme şi abia dacă mai are puterea de a atinge un nivel mai înalt. Gândurile
92:6 şi conversaţia de natură religioasă au devenit lipsite de gust.
92:7 Mâncarea spirituală pentru care şi-a adaptat el gusturile contaminează cu rezultatele ei şi conduce la gânduri necurate şi senzuale. Am simţit o milă sinceră pentru aceste suflete, realizând cât de mult pierd prin neglijarea ocaziilor de a câştiga cunoştinţă despre Hristos, în care sunt concentrate speranţele noastre pentru viaţa veşnică. Cât de mult timp preţios este irosit, în care ei ar putea studia Modelul adevăratei bunătăţi!
92:8 Am cunoscut personal pe câţiva care şi-au pierdut tonusul sănătos al minţii datorită obiceiurilor greşite de lectură. Ei trec prin viaţă cu o imaginaţie îmbolnăvită, amplificând fiecare motiv mărunt de nemulţumire. Lucruri pe care o minte stabilă şi sensibilă nu le-ar observa devin pentru ei încercări de neîndurat, obstacole de netrecut. Pentru ei, viaţa este într-o permanentă umbră.
92:9 Cei care şi-au îngăduit obiceiul de a citi pe nerăsuflate istorii palpitante şi-au schilodit puterea mintală şi s-au deformat pe ei înşişi pentru studiu şi gânduri riguroase. Ei sunt acum bărbaţi şi femei în declinul vieţii lor, care nu şi-au revenit niciodată în urma rezultatelor acelor lecturi necumpătate.
92:10 Obiceiul, format în primii ani, a crescut o dată cu înaintarea în vârstă şi a devenit din ce în ce mai puternic; şi eforturile lor de a-l birui, deşi hotărâte, au fost încununate doar parţial de succes. Mulţi nu şi-au recuperat niciodată vigoarea iniţială a minţii. Toate încercările de a deveni adevăraţi creştini s-au sfârşit o dată cu dorinţa. Ei nu pot fi cu adevărat asemenea lui Hristos şi să continue să-şi hrănească mintea cu acest gen de literatură.
92:11 Nici efectele fizice nu sunt mai puţin dezastruoase.
92:12 Sistemul nervos este supraîncărcat fără sens cu această pasiune pentru lectură. În unele cazuri, tinerii şi chiar cei adulţi au fost afectaţi de paralizie, cauzată de nimic altceva decât de cititul excesiv. Mintea a fost permanent ţinută sub presiunea acestei excitări, până când această delicată maşinărie, care este creierul, a devenit atât de slăbită, încât nu a mai putut funcţiona şi rezultatul a fost paralizia.
92:13 Starea de ebrietate mintală
92:14 Când este cultivată pofta pentru istorii palpitante şi senzaţionale, gustul moral se perverteşte şi mintea nu este satisfăcută decât dacă este hrănită constant cu asemenea nimicuri, cu această hrană nefolositoare. Am văzut tinere care pretindeau că sunt urmaşe ale lui Hristos, dar care nu erau fericite decât dacă aveau în mână unele romane noi sau poveşti din ziare. Mintea aştepta cu nerăbdare un stimulent, ca un beţiv care-şi doreşte cu ardoare băutura care-l intoxică. Aceste tinere nu manifestă nici un spirit de devoţiune; nici o lumină cerească nu a fost revărsată asupra tovarăşilor lor pentru a-i conduce la izvorul cunoş-tinţei. Ele nu au o experienţă profundă, religioasă. Dacă n-ar fi avut mereu înaintea lor acest gen de literatură, ar fi putut avea o speranţă de a se recupera, dar ele şi-au dorit cu ardoare această lectură şi au avut-o.
92:15 Mă simt îndurerată să văd bărbaţi şi femei care-şi ruinează astfel capacitatea de a se face utili în această viaţă, nereuşind să obţină o experienţă care i-ar pregăti pentru viaţa veşnică în societatea cerească. Nu putem găsi pentru ei un alt nume mai potrivit decât "beţivi mintali".
92:16 Obiceiul necumpătat de a lectura cărţi nepotrivite exercită o influenţă periculoasă asupra creierului, la fel de sigur ca necumpătarea în mâncare sau băutură.
92:17 Remediul
92:18 Cea mai bună cale de a preveni creşterea răului este de a ne îngriji de sol. Pentru cultivarea minţii şi pentru semănarea seminţelor preţioase ale adevărului Bibliei, este necesară cea mai mare grijă şi supraveghere. Domnul, în marea Sa milă, ne-a descoperit în Scripturi regulile unei vieţuiri sfinte...
92:19 El a inspirat bărbaţi sfinţi să scrie, pentru folosul nostru, instrucţiuni privind pericolele care se ivesc pe cale şi cum putem scăpa de ele. Cei care ascultă îndemnul Său de a cerceta Scripturile nu vor fi în necunoş-tinţă cu privire la aceste lucruri. În mijlocul pericolelor acestor ultime zile, fiecare membru al bisericii ar trebui să înţeleagă motivele speranţei şi credinţei lui - motive care nu sunt dificil de înţeles. Există suficiente lucruri pentru a ne ocupa mintea, dacă vrem să creştem în har şi în cunoştinţa Domnului nostru Isus Hristos. - CTBH 123-126 (1890)
92:20 ___________
92:21 Primii paşi în păcat
92:22 În inimă se desfăşoară un lung proces, neştiut de cei din jur, înainte ca un creştin să comită un păcat la vedere. Mintea nu cade dintr-o dată de la curăţie şi sfinţire în depravare, corupţie şi crimă. Durează un timp până când cei formaţi după chipul lui Dumnezeu ajung brutali şi chiar demonici. Privind, suntem schimbaţi. Prin îngăduirea gândurilor necurate, omul poate să-şi educe astfel mintea, încât păcatul pe care odată nu-l putea suferi devine acum plăcut. - PP 459