9:1 Cap. 7 - Standarde ale eficienţei
9:2 Asupra tinerilor stau responsabilităţi serioase. Dumnezeu are mari aşteptări de la tinerii care trăiesc în această generaţie a creşterii luminii şi cunoaşterii. El aşteaptă ca ei să împartă această lumină şi cunoaştere. El doreşte să-i folosească pentru a risipi erorile şi superstiţiile care au întunecat mintea unora. Ei trebuie să se autoeduce, să adune fiecare iotă şi fărâmă de cunoaştere şi experienţă. Dumnezeu îi consideră responsabili pentru oportunităţile şi privilegiile pe care li le-a oferit. Lucrarea ce le stă înainte aşteaptă eforturile lor stăruitoare, pentru a putea fi purtată înainte de la un jalon la altul, aşa cum o cer timpurile.
9:3 Dacă îşi vor consacra inima şi mintea în slujba lui Dumnezeu, tinerii vor atinge un nivel înalt de eficienţă şi utilitate. Acesta este standardul pe care Dumnezeu aşteaptă ca tinerii să-l atingă. A face mai puţin decât atât înseamnă să refuzi cele mai multe dintre oportunităţile pe care ţi le-a dat Dumnezeu. Aceasta va fi considerată ca o trădare faţă de Dumnezeu şi un eşec în lucrarea pentru binele omenirii.
9:4 Calificându-ne pentru lucrare
9:5 Cei ce se străduiesc să devină lucrători pentru Domnul, care caută cu zel să dobândească pentru a împărtăşi, vor primi în mod constant lumină de la Dumnezeu, pentru că ei vor putea fi canale de comunicare. Dacă, la fel ca Daniel, vor aduce toate obiceiurile, poftele şi pasiunile lor în conformitate cu cererile lui Dumnezeu, tinerii se vor califica
9:6 pentru o lucrare mai înaltă. Ei ar trebui să scoată din mintea lor tot ceea ce este ieftin şi frivol. Va trebui să renunţe la tendinţele către amuzament şi plăcere, pentru că nu au loc în viaţa şi experienţa acelora care trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, mâncând din trupul Său şi bând din sângele Său.
9:7 Ei ar trebui să realizeze că, deşi pot dobândi toate avantajele şi învăţăturile, pot totuşi eşua în a obţine educaţia care i-ar face potriviţi pentru lucrarea în anumite părţi ale viei Domnului. Ei nu se pot angaja în slujba lui Dumnezeu fără bagajul de cunoştinţe necesare şi fără respect, dublat de inteligenţă. Dacă oferă plăcerii şi amuzamentului mintea preţioasă, care ar trebui întărită prin scopuri înalte şi nobile, ei vor degrada puterile pe care Dumnezeu li le-a dat şi sunt vinovaţi înaintea Lui, pentru că nu şi-au dezvoltat talentele printr-o folosire înţeleaptă.
9:8 Micimea spiritualităţii lor este o ofensă adusă lui Dumnezeu. Ei alterează şi corup şi minţile acelora cu care vin în contact. Prin cuvintele şi acţiunile lor, ei încurajează o lipsă de atenţie vecină cu nepăsarea cu privire la lucrurile sfinte. Nu numai că-şi pun în pericol propriile suflete, dar exemplul lor este în detrimentul tuturor acelora cu care vin în contact. Ei sunt complet incapabili să-L reprezinte pe Hristos. Servitori ai păcatului, nesăbuiţi şi indiferenţi, ei se îndepărtează de la El.
9:9 Cei care se mulţumesc cu realizări umile nu vor ajunge împreună-lucrători cu Dumnezeu. Acelora care îşi lasă mintea nesupravegheată, Satana le face sugestii care le vor umple mintea, astfel că sunt antrenaţi în armata sa pentru a momi şi alte suflete. Ei pot părea că practică religia,
9:10 că au o formă de asemănare cu Dumnezeu, dar sunt de fapt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu.
9:11 Inteligenţă, nu evlavie
9:12 Sunt tineri care au un anumit fel de inteligenţă, care este recunoscută şi admirată de tovarăşii lor, dar abilităţile lor nu sunt sfinţite. Această inteligenţă nu este întărită de har şi încercări şi Dumnezeu nu o poate folosi în beneficiul umanităţii şi pentru glorificarea Numelui Său. Sub masca bunătăţii, puterile lor sunt folosite pentru a ridica standarde false şi faptul că nu sunt convertiţi le foloseşte drept scuză pentru cursul greşit al acţiunilor lor. Satana îi conduce să-şi amuze tovarăşii prin nimicuri şi prin aşa-zisa lor inteligenţă. Tot ceea ce întreprind este fără valoare, pentru că ei sunt sub controlul ispititorului, care îi direcţionează şi le modelează caracterele, astfel încât ei să facă lucrarea sa.
9:13 Ei au posibilităţi, dar sunt neantrenaţi, au capacităţi, dar nu sunt dezvoltate. Le-au fost date daruri, dar ei le-au folosit greşit şi le-au degradat prin indiferenţă şi i-au tras şi pe alţii în jos la acelaşi nivel la care se găsesc ei. Hristos a plătit răscumpărarea pentru sufletele lor prin negare de sine, sacrificiu de sine, umilinţă, prin ruşinea şi reproşurile pe care le-a îndurat. Ceea ce a făcut, a făcut pentru a-i putea salva din robia păcatului, din sclavia unui stăpân care îi foloseşte şi le distruge sufletele. Dar ei au făcut ca dragostea Mântuitorului să nu aibă efect şi El Se uită cu mâhnire la lucrarea lor.
9:14 Astfel de tineri se vor întâlni cu pierderea veşnică. Cum le va părea distracţia şi veselia lor în acea zi, în care
9:15 fiecare om va primi de la Judecătorul întregului pământ răsplata după faptele săvârşite în timpul vieţii? Ei au pus la fundaţie lemn, paie şi mirişte şi întreaga lor viţă va pieri. Ce pierdere!
9:16 O, cu cât mai bună este situaţia acelora care şi-au îndeplinit partea în slujba lui Dumnezeu, căutând aprobare de la Isus, notându-şi zilnic greşelile, erorile, părerile de rău şi victoriile pe care le-au câştigat împotriva ispitei. Ce bucurie şi pace vor avea ei în Hristos! Asemenea tineri nu-şi vor aminti întâmplările vieţii lor cu ruşine şi dezgust. - YI, 22 iunie 1899
9:17 _________
9:18 Instrumentul ales
9:19 Mărturisirea credincioşiei Lui, este mijlocul ales de cer pentru a-L descoperi pe Hristos lumii. Noi trebuie să mărturisim harul Său aşa cum s-a făcut el cunoscut prin sfinţii oameni din vechime; dar mult mai eficientă va fi mărturia propriei noastre experienţe. Noi suntem martorii lui Dumnezeu, dacă lăsăm să se manifeste în noi înşine lucrarea puterii divine. Fiecare individ are viaţa lui distinctă şi o experienţă proprie, deosebită de a celorlalţi. Dumnezeu doreşte ca rugăciunea noastră să urce la El având specificul propriei noastre personalităţi. - MH 100