88:1 Cap. 86 - Respectul
88:2 Este privilegiul vostru, dragii mei prieteni tineri, să-L lăudaţi şi să-L glorificaţi pe Dumnezeu pe pământ. Pentru a face aceasta, trebuie să vă îndepărtaţi mintea de lucrurile superficiale, frivole şi lipsite de importanţă către acele lucruri care au valoare veşnică.
88:3 Trăim într-o epocă în care toţi ar trebui să acorde o atenţie deosebită poruncilor Salvatorului: "Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită". Una dintre cele mai puternice ispite este lipsa de respect. Dumnezeu este măreţ şi sfânt, şi pentru sufletul umil, credincios, casa Lui de pe pământ, locul unde poporul Său se întâlneşte pentru închinare, reprezintă poarta spre ceruri! Cântecul de laudă, cuvintele spuse de pastorii lui Hristos sunt instrumentele stabilite de Dumnezeu pentru a-i pregăti pe oameni pentru biserica de sus, pentru acea măreaţă închinare, în care nu poate exista nimic necurat, nesfânt...
88:4 Comportamentul în casa lui Dumnezeu
88:5 Manifestarea respectului este una dintre nevoile stringente ale tineretului din aceste timpuri. Sunt alarmată când văd copii şi tineri cu părinţi credincioşi, care nu acordă atenţie ordinii şi bunei-cuviinţe care ar trebui să se manifeste în casa lui Dumnezeu. În timp ce slujitorii lui Dumnezeu prezintă oamenilor cuvintele vieţii, unii citesc, alţii şuşotesc sau râd. Ochii lor păcătuiesc, distrăgând atenţia celor din jurul lor. Acest obicei, dacă rămâne nesupravegheat, va creşte şi-i va influenţa şi pe alţii.
88:6 Copiii şi tinerii ar trebui să simtă că niciodată nu trebuie să te mândreşti cu faptul de a fi indiferent şi fără griji la întrunirile unde este lăudat Dumnezeu. Dumnezeu vede fiecare gând sau faptă nerespectuoasă, şi acestea se înregistrează în cărţile din ceruri. El spune: "Ştiu căile tale". Nimic nu este ascuns ochiului Său atotcercetător. Dacă ţi-ai format obiceiul de a fi neatent şi indiferent în casa lui Dumnezeu, exersează-ţi puterile pe care le ai pentru a corecta acest lucru şi arată că ai respect de sine. Practică respectul, până când acesta devine o parte din tine.
88:7 Să nu ai atât de puţin respect pentru casa şi închinarea lui Dumnezeu, încât să discuţi cu unul şi cu altul în timpul predicii. Dacă i-ar putea vedea pe îngerii lui Dumnezeu privindu-i, notând ceea ce fac, cei ce comit această greşeală s-ar umple de ruşine şi silă faţă de ei înşişi. Dumnezeu vrea ascultători atenţi. Timpul în care oamenii dormeau a fost momentul când duşmanul a semănat neghina. Nimic din ceea ce este sfânt şi aparţine închinării lui Dumnezeu n-ar trebui tratat cu indiferenţă şi nepăsare. Când Cuvântul vieţii este rostit, ar trebui să vă amintiţi că ascultaţi vocea lui Dumnezeu prin slujitorul pe care El l-a desemnat. Nu pierdeţi aceste cuvinte din cauza neatenţiei, căci, dacă le daţi atenţie, ele v-ar putea păzi paşii, ca să nu o ia pe cărări greşite.
88:8 Comportamentul uşuratic faţă de lucrurile religioase
88:9 Îmi pare rău să văd că mulţi dintre tinerii care pretind că sunt creştini nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce înseamnă schimbarea inimii. În ei nu se vede nici o transformare a caracterului. Ei nu realizează că a fi creştin este
88:10 un lucru sfânt, solemn. Viaţa lor este în totalitate nepotrivită cu starea de spirit a unui creştin. Dacă ar fi într-adevăr copii ai lui Dumnezeu, ei nu ar fi plini de nesocotinţă, plăceri şi uşurătate; nici unul nu ar face remarci nesăbuite şi nu ar conduce şi pe altii la o comportare similară. O minte care intenţionează să dobândescă răsplata, să-şi asigure cerul, va respinge cu fermitate şi cu hotărâre orice încercare de a fi distras de la lucrurile religioase.
88:11 Un mare pericol rezidă din a trata cu indiferenţă acest subiect; nici o nesăbuinţă nu este atât de subtilă ca lenea şi lipsa de activitate la nivelul gândirii. În orice directie privim, vedem tineri cu caractere frivole. Toţi tinerii din această categorie ar trebui evitaţi, pentru că ei reprezintă un pericol. Dacă pretind că sunt creştini, cu atât mai mult trebuie să fie de temut. Mintea lor a rămas la un nivel inferior şi va fi mult mai uşor ca ei să vă tragă în jos, la nivelul lor, decât ca voi să-i ridicaţi la gânduri înalte şi care înnobilează şi la o vieţuire sfântă.Tovarăşii voştri să fie caracterizaţi de bună-cuviinţă şi decenţă în cuvinte şi comportament.
88:12 Pentru a face tot ce puteţi mai bine în a da laudă lui Dumnezeu, prietenii voştri trebuie să fie astfel încât să păstraţi în mintea voastră distincţia dintre sacru şi profan. Dacă vreţi să aveţi vederi largi, gânduri şi aspiraţii nobile, alegeţi-vă prieteni care vor întări principiile adevărate. Faceţi ca fiecare gând şi scop al fiecărei acţiuni să se lege de asigurarea şi împletirea vieţii viitoare cu fericirea veşnică. - YI, 8 octombrie 1896