79:1 Cap. 77 - Rugăciunea, fortăreaţa noastră
79:2 Printre pericolele acestor ultime zile, unica siguranţă pentru tineri sunt vegherea crescândă şi rugăciunea. Tânărul care-şi găseşte bucuria în citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în ora de rugăciune va fi constant înviorat de stropii din fântâna vieţii. El va atinge un înalt nivel al desă-vârşirii morale şi o dezvoltare a gândirii, pe care alţii nu le pot concepe. Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gânduri bune, aspiraţii nobile, percepţii clare ale adevărului şi scopuri înalte conform cărora să acţionezi. Cei care au o astfel de relaţie cu Dumnezeu sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice. Ei ajung în mod constant mai sus şi mereu mai sus, obţinând o viziune clară asupra lui Dumnezeu şi a veşniciei, până când Domnul îi face canale ale luminii şi înţelepciunii pentru lume.
79:3 Cum să te rogi
79:4 Rugăciunea nu e înţeleasă aşa cum ar trebui. Rugăciunile noastre nu sunt făcute pentru a-L informa pe Dumnezeu cu privire la ceea ce El nu ştie. Domnul este la curent cu secretele fiecărui suflet. Rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi şi zgomotoase. Dumnezeu citeşte şi gândurile ascunse. Noi putem să ne rugăm în secret iar El, care ne vede, şi acolo, în cămăruţa noastră tainică, ne va auzi şi ne va răspunde deschis.
79:5 Rugăciunile care sunt adresate lui Dumnezeu pentru a-I spune de toate nenorocirile noastre, când nu ne simţim deloc nenorociţi, sunt rugăciuni ipocrite. Domnul priveşte spre rugăciunea plină de căinţă a unui suflet zdrobit. "Căci aşa
79:6 vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite."
79:7 Scopul rugăciunii nu este de a produce vreo schimbare în Dumnezeu, ci de a ne aduce în armonie cu El. Ea nu înlocuieşte responsabilitatea şi datoria noastră. Rugăciunea, oricât de des şi de stăruitor ar fi făcută, nu va fi niciodată acceptată de Dumnezeu în locul zecimii. Rugăciunea nu ne va plăti datoriile faţă de Dumnezeu...
79:8 Rugăciunea aduce putere
79:9 Tăria dobândită prin rugăciune către Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle zilnice. Ispitele, cărora zilnic le suntem expuşi, fac din rugăciune o necesitate. Pentru a putea fi ţinuţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, gândurile ar trebui să fie permanent înălţate într-o rugă-ciune tăcută. Când suntem împresuraţi şi asaltaţi de influenţe ce intentionează să ne conducă departe de Dumnezeu, cererile noastre pentru ajutor şi putere trebuie să fie neobosite. Dacă nu este aşa, nu vom reuşi niciodată să avem succes în a ne îngenunchea mândria şi a birui puterea ispitei de a fi indulgenţi cu noi, ţinându-ne astfel departe de Mântuitorul. Lumina adevărului, sfinţind viaţa, va descoperi celui
79:10 ce o primeşte pasiunile păcătoase ale sufletului care năzuiesc să-l stăpâ-nească, ceea ce face necesar pentru el să-şi întindă la maximum fiecare nerv şi să-şi exercite toate puterile pentru a-i rezista lui Satana; această cucerire putând s-o obţină prin meritele lui Hristos. - YI, 18 august 1898