7:1 Cap. 5 - Zilele noastre de şansă?
7:2 Acum este momentul să învăţăm lecţia din experienţa celor ce au lucrat pentru Dumnezeu în generaţiile trecute. Cât de puţin ştim despre conflictele, încercările şi lucrările acestor oameni, aşa cum s-au pregătit pentru a întâlni armatele lui Satana. Punându-şi întreaga armură a lui Dumnezeu, au fost în stare să reziste şiretlicurilor celui rău.
7:3 Acei oameni care în trecut s-au predat lui Dumnezeu, pentru înălţarea cauzei Sale, erau tari ca oţelul în ceea ce priveşte principiile. Ei erau oameni care nu-şi pierdeau puterea şi nu se descurajau; oameni care, asemeni lui Daniel, erau plini de respect şi zel pentru Dumnezeu, plini de scopuri şi aspiraţii nobile. Ei erau la fel de slabi şi neajutoraţi ca oricare dintre cei care sunt angajaţi acum în lucrare, dar şi-au pus întreaga încredere în Dumnezeu. Ei aveau bogăţie, dar aceasta era constituită din inteligenţă şi dintr-un suflet cultivat. Fiecare dintre noi poate avea această bogăţie, dacă Îl va face pe Dumnezeu începutul, sfârşitul şi cel mai bun în toate. Astfel, deşi lipsiţi de înţelepciune, cunoştinţă, calităţi şi putere, le putem primi pe toate, dacă învăţăm lecţiile predate de Hristos, pe care avem privilegiul de a le învăţa.
7:4 Felul de lucrători necesari
7:5 Acum avem oportunităţi şi avantaje care nu erau uşor de obţinut în generaţiile trecute. Noi avem o lumină sporită, şi aceasta ne-a parvenit prin munca acelor slujitori credincioşi care au făcut din Dumnezeu punctul lor de sprijin, primind putere
7:6 de la El, pentru a lăsa lumina să strălucească în raze curate peste lume. Astăzi, noi trebuie să dezvoltăm această lumină aşa cum în trecut, bărbaţi şi femei nobili au sporit lumina pe care le-o dăduse Dumnezeu. Ei s-au străduit îndelung să înveţe lecţiile predate în şcoala lui Hristos şi strădania lor nu a fost în zadar. Eforturile lor perseverente au fost răsplătite. Ei s-au unit cu cea mai măreaţă putere din câte există şi, căutând cu o dorinţă puternică, o cunoaştere mai adâncă, înaltă şi extinsă a realităţilor veşnice, au putut astfel prezenta cu succes comorile adevărului unei lumi în nevoie.
7:7 De lucrători cu un asemenea caracter este nevoie acum. Acei care sunt oameni după voia lui Dumnezeu şi care sunt astfel înregistraţi în cărţile din ceruri sunt cei care, la fel ca Daniel, şi-au cultivat fiecare talent în aşa fel încât să reprezinte cel mai bine împărăţia lui Dumnezeu într-o lume care se complace în răutate. Progresul în cunoaştere este esenţial pentru că odată angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu, cunoaşterea este puterea în slujba binelui. Lumea are nevoie de oameni cu judecată, oameni cu principii, oameni care cresc constant în înţelegere şi discernământ. Presa are nevoie de oameni pe care să-i folosească în modul cel mai avantajos pentru a da adevărului aripi cu care să străbată ca fulgerul orice naţiune, limbă şi popor.
7:8 Sursa noastră de eficienţă
7:9 Trebuie să folosim tineri care vor cultiva o hărnicie dublată de cinste, care nu se tem să-şi pună puterile la încercare. Astfel de tineri vor găsi un post oriunde pentru că ei nu se clatină pe cale şi pentru că poartă în minte şi suflet înfăţişarea divină. Ochiul lor este îndreptat spre ţintă şi ei înaintează
7:10 şi urcă strigând: "Victorie!" Dar nu este nici o chemare pentru cei indolenţi, temători şi necredincioşi care, prin lipsa lor de credinţă şi voinţă, de a-şi nega eul de dragul lui Hristos, ţin lucrarea pe loc...
7:11 Dumnezeu îi cheamă pe cei care vor fi împreună-lucrători cu El. Conectată cu Hristos, natura umană devine pură şi adevărată. Hristos dă eficienţă şi omul devine o putere în slujba binelui. Sinceritatea şi integritatea sunt atributele lui Dumnezeu şi cel care le posedă are o putere ce este invincibilă. - RH, 10 martie 1903
7:12 _________
7:13 Îndreptăţirea lăuntrică
7:14 Îndreptăţirea interioară este demonstrată de exprimarea ei în exterior. Cel care este îndreptăţit în interior nu are o inimă de piatră şi insensibilă, ci, zi de zi, creşte după modelul lui Hristos, devenind din ce în ce mai puternic. Cel care a fost sfinţit prin adevăr va avea stăpânire de sine şi va călca pe urmele paşilor lui Hristos, până ce harul se va contopi în glorie. Îndreptăţirea prin care suntem iertaţi ne este atribuită; îndreptăţirea prin care suntem sfinţiţi ne este împărtăşită. Prima reprezintă recomandarea noastră pentru cer, iar cea de-a doua ne face să fim potriviţi pentru cer. - RH, 4 iunie 1895