68:1 Cap. 66 - Demnitatea muncii
68:2 Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin trudă, să atenueze răul adus în lume de neascultarea omului. Prin trudă, ispitele lui Satana pot fi făcute ineficiente şi cursul răului oprit. Şi, deşi însoţită de nelinişte, îngrijorare şi durere, munca este totuşi o sursă de fericire şi dezvoltare şi o pază împotriva ispitei. Disciplina ei pune un obstacol în calea îngăduinţei de sine şi promovează hărnicia, puritatea şi fermitatea. Astfel, ea devine o parte a măreţului plan al lui Dumnezeu de recuperare a noastră din păcat.
68:3 Munca fizică, contra jocurilor
68:4 Sentimentul general este acela că munca fizică este degradantă; totuşi mulţi o practică la fel de mult când aleg să joace cricket, baseball sau intră în competiţii pe ringul de box, fără să considere aceasta ca fiind ceva degradant. Satana este încântat când îi vede pe oameni folosindu-şi puterile mintale şi fizice în ceva ce nu slujeşte educaţiei, ce nu este folositor, care nu-i ajută să fie o binecuvântare pentru cei care au nevoie de ajutorul lor. În timp ce tinerii devin experţi în jocuri care nu au nici o valoare reală pentru ei sau pentru alţii, Satana joacă jocul vieţii pentru sufletele lor, deposedându-i de talentele pe care Dumnezeu li le-a încredinţat şi înlocuindu-le cu atributele lui rele. Efortul lui este să-i conducă pe oameni la a-L ignora pe Dumnezeu. El caută să absoarbă şi să acapareze mintea lor atât de complet, încât Dumnezeu să nu-Şi găsească nici un loc în gândurile lor.
68:5 El nu doreşte ca oamenii să aibă cunoştinţă de Creatorul lor şi este foarte mulţumit dacă reuşeşte să-i antreneze în jocuri şi reprezentări teatrale, pentru că acestea vor produce o aşa confuzie în simţurile tinerilor, încât Dumnezeu şi cerul să fie uitaţi.
68:6 Una dintre cele mai sigure protecţii împotriva răului o reprezintă ocupaţiile folositoare, în timp ce lenea este una dintre cele mai mari curse; pentru că viciul, crima şi mizeria îi urmează. Cei care au întotdeauna ceva de făcut, care merg voioşi să-şi îndeplinească îndatoririle zilnice, sunt membrii folositori ai societăţii. În îndeplinirea cu credincioşie a diferitelor datorii care le revin, ei fac din viaţa lor o binecuvântare pentru ei înşişi şi pentru alţii. Munca sârguincioasă îi păzeşte de multe din capcanele celui care găseşte ceva rău de făcut pentru mâinile leneşe.
68:7 Un lac stătut va deveni în curând respingător, dar o apă curgătoare împrăştie sănătate şi bucurie peste câmpie. Unul este simbolul leneviei, celălalt al hărniciei...
68:8 Exemplul lui Hristos
68:9 Cărarea trudei hărăzite locuitorilor pământului poate fi grea şi obositoare, dar este onorată de urmele paşilor Mântuitorului, iar cel ce umblă pe acest drum sacru este în siguranţă. Prin învăţături şi exemplu personal, Hristos a înnobilat munca folositoare. Din primii ani ai tinereţii Sale, a trăit o viaţă plină de trudă. O mare parte a vieţii sale pământeşti a fost petrecută în atelierul de tâmplărie din Nazaret, unde a muncit cu răbdare. În hainele unui muncitor obişnuit, Domnul vieţii mergea pe străzile micuţului oraş în care locuia, ducându-se şi întorcându-se de la
68:10 truda Sa umilă; şi îngeri păzitori L-au însoţit aşa cum păşea, umăr la umăr cu ţărani şi muncitori, nerecunoscut şi neonorat...
68:11 Munca făcută cu chibzuinţă este un tonic sănătos pentru rasa umană. Îl face puternic pe cel slab, bogat pe cel sărac, fericit pe cel întristat. Satana stă la pândă gata să-i distrugă pe cei a căror inactivitate îi dă ocazia să-i abordeze sub o deghizare atractivă. El nu are niciodată un succes mai mare ca atunci când vine la om în orele sale de trândăvie.
68:12 Lecţia hărniciei voioase
68:13 Printre relele rezultate din bogăţie, una dintre cele mai mari este ideea aflată la modă că munca este degradantă. Profetul Ezechiel declară: "Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit." Ezechiel 16,49. Ne sunt prezentate aici rezultatele triste ale leneviei, care slăbesc mintea, micşorează valoarea sufletului şi pervertesc înţelegerea, transformând într-o capcană ceea ce ne-a fost dat ca binecuvântare. Bărbatul sau femeia care muncesc sunt cei care văd ceva măreţ şi bun în viaţă şi cei care sunt dispuşi să-şi poarte responsabilităţile cu credinţă şi speranţă.
68:14 Lecţia esenţială a hărniciei, plină de mulţumire în datoriile esenţiale ale vieţii, trebuie să fie învăţată de mulţi urmaşi ai lui Hristos. Se cere mai mult har, o disciplinare mai severă a caracterului, pentru a lucra pentru Dumnezeu în postura de mecanic, negustor, avocat sau fermier, adoptând preceptele creştine în cele mai elementare îndatoriri ale vieţii, decât atunci când lucrezi ca
68:15 misionar acreditat într-un câmp deschis. Este nevoie de tărie spirituală pentru a aduce religia în atelierul sau biroul de afaceri, sfinţind amănuntele vieţii de fiecare zi şi încheind fiecare tranzacţie în acord cu standardul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta este ceea ce Domnul cere de la noi.
68:16 Apostolul Pavel privea trândăvia ca pe un păcat. El a învăţat meşteşugul confecţionării de corturi până în cele mai mici amănunte şi, în timpul lucrării misionare, adesea a lucrat pentru a se susţine pe sine şi pe alţii. Pavel nu privea timpul petrecut astfel ca fiind irosit. În timp ce lucra, apostolul avea acces la o clasă de oameni la care n-ar fi putut ajunge altfel. El le-a arătat tovarăşilor săi că îndemânarea în lucrul manual este un dar de la Dumnezeu. El i-a învăţat că şi în truda de zi cu zi Dumnezeu trebuie să fie onorat. Mâinile sale trudite nu au diminuat deloc forţa apelurilor sale ca misionar creştin.
68:17 Dumnezeu prevede ca toţi să fie lucrători. Un animal de povară truditor este mai potrivit scopului pentru care a fost creat decât un om leneş. Dumnezeu este un lucrător neobosit. Îngerii sunt lucrători, ei sunt reprezentanţi ai lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Cei care privesc înainte imaginându-şi un cer al inactivităţii vor fi dezamăgiţi, pentru că în organizarea de acolo nu este nici un loc pentru răsplătirea lenii. Dar celor obosiţi şi împovăraţi le este promisă odihna. Slujitorul credincios va fi cel ce va fi bine primit de la lucrul său în bucuria lui Dumnezeu. El îşi va lăsa armura cu bucurie şi va uita zgomotul bătăliei, în odihna glorioasă, pregătită pentru cei ce vor birui prin crucea lui Hristos. - CT 274-280