62:1 Cap. 60 - Mărturisind pentru Hristos
62:2 Toţi cei care sunt de partea lui Dumnezeu trebuie să-L mărturisească pe Hristos. "Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul." Credinţa unui creştin veritabil se manifestă prin puritate şi sfinţenie de caracter. Credinţa lucrează prin dragoste şi purifică sufletul şi cu credinţa merge ascultarea corespunzătoare, o îndeplinire credincioasă a cuvintelor lui Hristos. Creştinismul este întotdeauna foarte practic, adaptându-se la toate circumstanţele vieţii actuale. "Voi sunteţi martorii Mei." Faţă de cine? Faţă de lume; pentru că voi trebuie să aveţi mereu o influenţă sfântă. Trebuie ca Hristos să locuiască în sufletele voastre, iar voi trebuie să vorbiţi despre El şi să faceţi să se manifeste farmecul şi frumuseţea caracterului Său.
62:3 Conversaţiile noastre
62:4 Religia care este astăzi la modă a format astfel caracterul, încât tinerii care-L mărturisesc pe Hristos abia dacă menţionează numele Său în faţa celor cu care sunt asociaţi. Ei discută atâtea subiecte şi totuşi preţiosul plan al salvării nu este o temă de conversaţie pentru ei. Credem că, în postura de creştini practicanţi, ar trebui să schimbăm această ordine de lucruri şi "să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată". Dacă Hristos locuieşte în inimă prin credinţă, nu poţi tăcea. Dacă L-ai găsit pe Isus, vei fi un adevărat misionar. Trebuie să fii entuziast cu privire la această temă şi lasă-i pe cei ce nu-L apreciază pe Isus să ştie că L-ai găsit preţios pentru sufletul
62:5 tău, că El a pus o cântare nouă în gura ta şi chiar laude pentru Dumnezeu.
62:6 Tinerii mei prieteni, vă veţi începe viaţa de creştini asemenea celor ale căror inimi sunt încălzite de dragostea lui Isus? Niciodată nu veţi şti cât de mult bine puteţi face rostind cuvinte tandre, sensibile şi serioase cu privire la salvarea sufletelor lor, acelora care nu se pretind copii ai lui Dumnezeu. Pe de altă parte, nu veţi şti niciodată, până la judecată, cât de multe ocazii de a fi martorii lui Hristos aţi lăsat nevalorificate. S-ar putea să nu ştiţi niciodată în această lume ce pagubă aţi făcut unui suflet prin micile voastre acţiuni frivole, prin discuţiile voastre ieftine, prin seriozitatea voastră, ceea ce în întregime a fost nepotrivit cu credinţa voastră sfântă.
62:7 Câştigând pe cei dragi
62:8 Este adevărat, s-ar putea să simţiţi un fel de anxietate pentru sufletele celor pe care-i iubiţi. Aţi putea încerca să deschideţi pentru ei comorile adevărului şi să vărsaţi lacrimi amare pentru salvarea lor; dar când vorbele voastre se pare că fac doar o slabă impresie şi când, aparent, rugăciunile voastre rămân fără răspuns, aproape că L-aţi învinovăţi pe Dumnezeu, pentru că efortul vostru nu aduce nici un rezultat. Simţiţi că cei dragi manifestă o împietrire specială a inimii şi nu răspund eforturilor voastre. Dar v-aţi gândit serios la faptul că s-ar putea ca vina să fie la voi? V-aţi gândit că dărâmaţi cu o mână ceea ce vă străduiţi să clădiţi cu cealaltă?
62:9 În unele timpuri, aţi permis Spiritului Sfânt să vă controleze, iar în alte
62:10 perioade v-aţi negat credinţa prin faptele voastre şi aţi distrus lucrarea pentru cei iubiţi; astfel, eforturile voastre făcute spre binele lor n-au avut nici un efect datorită faptelor voastre. Temperamentul vostru, limbajul nerostit, manierele voastre, starea de nemulţumire a minţii voastre, lipsa miresmei creştine, a spiritualităţii, expresia înfăţişării voastre, toate au mărturisit împotriva voastră...
62:11 Niciodată nu subestimaţi importanţa lucrurilor mărunte. Lucrurile mici formează disciplina vieţii. În funcţie de ele este antrenat sufletul pentru a creşte în asemănarea cu Hristos sau să poarte asemănarea cu răul. Dumnezeu ne ajută să ne cultivăm obiceiul de a gândi, a privi şi a acţiona astfel ca acestea să mărturisească tuturor despre noi că am fost cu Isus şi am învăţat de la El! - YI, 9 martie 1893
62:12 ___________
62:13 Stăruinţa
62:14 O viaţă petrecută în lucru activ pentru Dumnezeu este una binecuvântată. Cei ce-şi irosesc timpul cu fleacuri, regrete inutile şi murmure fără rost ar putea avea o altă experienţă, dacă ar aprecia lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu şi ar lăsa-o să strălucească asupra altora; mulţi îşi fac viaţa mizerabilă prin propriul egoism şi dragostea lor pentru uşurătate. Printr-o activitate stăruitoare, vieţile lor ar putea deveni ca nişte raze strălucitoare de soare, care să-i ghideze pe cei ce sunt pe cărarea întunecată care duce la moarte, spre cărarea ce duce în cer. Dacă vor proceda astfel, inimile lor vor fi umplute cu pace şi bucuri în Isus Hristos. - RH, 25 octombrie 1881