59:1 Cap. 57 - Puneţi-vă o ţintă înaltă
59:2 Dumnezeu doreşte să valorificăm fiecare ocazie, pentru a dobândi o pregătire pentru lucrarea Sa. El aşteaptă să depunem toate eforturile pentru împlinirea acesteia şi să ne păstrăm inimile treze faţă de caracterul sacru şi răspunderile sale înfricoşătoare.
59:3 Mulţi care sunt calificaţi pentru a face o lucrare excelentă îndeplinesc puţin, pentru că se aşteaptă la puţin. Mii trec prin viaţă de parcă nu ar avea un obiectiv important pentru care să trăiască, nici un standard înalt de atins. Un motiv este că ei se subestimează. Hristos a plătit un preţ infinit pentru noi şi doreşte să ne evaluăm raportându-ne la acest preţ.
59:4 Nu fiţi mulţumiţi cu atingerea unui standard scăzut. Noi nu suntem ce am putea să fim sau ce vrea Dumnezeu să fim. El ne-a dăruit puterea de a raţiona nu pentru a rămâne inactivă sau pentru a fi stricată prin urmărirea unor scopuri lumeşti şi josnice, ci pentru a o putea dezvolta în cea mai înaltă măsură, a o rafina, sfinţi, înnobila şi pentru a o folosi în promovarea intereselor împărăţiei Sale.
59:5 Menţineţi-vă personalitatea
59:6 Nimeni nu ar trebui să se mulţumească să fie o simplă maşină, condusă de mintea altui om. Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi şi de a acţiona şi prin desfăşurarea cu atenţie a activităţii noastre, cerând de la El înţelepciune, vom deveni apţi de a purta poveri. Rămâneţi cu personalitatea cu care v-a înzestrat Dumnezeu. Nu staţi în umbra altei persoane. Aşteptaţi ca Dumnezeu să lucreze în, cu şi prin voi.
59:7 Niciodată să nu credeţi că aţi învăţat destul şi că acum vă puteţi relaxa în urma eforturilor depuse. Mintea cultivată este măsura omului. Educaţia voastră ar trebui să continue în tot timpul vieţii; în fiecare zi ar trebui să învăţaţi şi să puneţi în practică cunoştinţele dobândite.
59:8 Amintiţi-vă că, în orice post aţi sluji, daţi la iveală o motivaţie şi vă dezvoltaţi caracterul. Oricare ar fi lucrarea voastră, împliniţi-o cu sâr-guinţă şi exactitate; biruiţi înclinaţia de a căuta o sarcină mai uşoară.
59:9 O slujire din toată inima
59:10 Acelaşi spirit şi aceleaşi principii pe care o persoană le aplică în munca zilnică le va aplica în întreaga viaţă. Cei care doresc o normă fixă şi un salariu fix şi care doresc să demonstreze că se potrivesc perfect pentru ceva, fără să se mai necăjească să se adapteze sau să facă vreo pregătire nu sunt cei pe care Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru cauza Sa. Cei care calculează cum să dăruiască cât mai puţin posibil din puterea fizică, intelectuală şi morală nu sunt lucrătorii asupra cărora Domnul să poată revărsa un belşug de binecuvântări. Exemplul lor este molipsitor. Propriul interes este principiul după care se călăuzesc. Cei care trebuie supravegheaţi şi care lucrează numai dacă fiecare datorie le este specificată nu sunt cei despre care se va zice: bun şi credincios. Avem nevoie de lucrători care dau dovadă de spirit energic, integritate, hărnicie, fiind dispuşi să facă orice trebuie să fie făcut.
59:11 Mulţi devin ineficienţi fugind de responsabilităţi de teama eşecului. Astfel, ei nu reuşesc să dobândească acea educaţie care rezultă din experienţă şi pe care nici cititul, nici studiul şi nici toate avantajele câştigate într-un alt mod nu le-o pot oferi.
59:12 Omul poate crea circumstanţe, dar circumstanţelor nu trebuie să li se îngăduie să-l modeleze pe om. Noi vom folosi împrejurările ca instrumente cu care să lucrăm. Trebuie să le stăpânim şi nu să permitem ca ele să ne stăpânească.
59:13 Oameni puternici sunt cei care au fost înfruntaţi, împiedicaţi şi care au întâmpinat împotrivire. Prin punerea tuturor energiilor în acţiune, obstacolele pe care le-au întâlnit s-au transformat în binecuvântări. Ei au câştigat încredere în ei. Conflictul şi încurcăturile cer exerciţiul încrederii în Dumnezeu şi acea statornicie care dezvoltă puterea. - MH 498-500
59:14 ___________
59:15 Făcând cât mai mult în viaţă
59:16 În timp ce o bună educaţie este de mare folos, dacă este însoţită şi de consacrarea celui ce o are, totuşi cei care nu au privilegiul de a dobândi înalte cunoştinţe literare nu trebuie să creadă că ei nu pot înainta în viaţa intelectuală şi spirituală. Dacă vor utiliza cea mai mare parte a cunoştinţelor pe care le au, dacă vor încerca să adune câte ceva în fiecare zi şi dacă vor birui orice răutate din caracter, prin cultivarea trăsăturilor de caracter ale lui Hristos, Dumnezeu va deschide canalele înţelepciunii pentru ei şi se va putea spune despre ei aşa cum s-a spus în vechime despre tinerii evrei, că Dumnezeu le-a dat înţelepciune şi pricepere. - FE 192,193
59:17 SECŢIUNEA a VI-a
59:18 Slujirea
59:19 Cu o aşa armată de lucrători cum sunt tinerii noştri, bine pregătiţi, cât de curând va putea să fie transmisă întregii lumi solia despre un Mântuitor crucificat, înviat şi care vine în curând! Cât de curând ar putea veni sfârşitul - sfârşitul suferinţei, tristeţii şi păcatului! Cât de curând ar putea primi copiii noştri, în locul posesiunilor pământeşti umbrite de durere şi păcat, moştenirea lor, unde "cei neprihăniţi vor stăpâni ţara, şi vor locui în ea pe vecie"; unde "nici un locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav’" şi "nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor". - CT 555