46:3 Cel ce priveşte la Hristos în negarea Sa de Sine, în smerenia inimii Sale, va fi constrâns să spună la fel ca Daniel, când a privit pe Cel care este la fel ca fiii oamenilor: "Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit..." Firea omenească se luptă pentru întâietate, este totdeauna gata de ceartă; dar cel ce învaţă de la Hristos este golit de sine, de mândrie, de dorinţa de supremaţie şi este liniştit în suflet. Eul este lăsat la dispoziţia Spiritului Sfânt. Atunci nu mai suntem nerăbdători să ocupăm poziţii înalte. Nu mai avem nici o ambiţie de a răzbate prin mulţime şi de a da din coate pentru a ne remarca, ci simţim că poziţia cea mai înaltă este la picioarele Mântuitorului nostru. Privim la Isus, aşteptând ca mâna Lui să ne conducă şi ascultând vocea Lui să ne călăuzească. Apostolul Pavel, care a avut această experienţă, spunea: "Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine." - MB 30,31