44:1 Cap. 42 - Lucrarea tăcută a Spiritului Sfânt
44:2 Viaţa de creştin nu este o modificare sau o îmbunătăţire a celei vechi, ci o transformare a naturii. Aceasta înseamnă o moarte a sinelui faţă de păcat şi o viaţă cu totul nouă. Această schimbare poate fi în-făptuită doar de lucrarea activă a Duhului Sfânt.
44:3 Nicodim era încă perplex şi Isus a folosit vântul pentru a-i explica înţelesul: "Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul."
44:4 Vântul se aude prin ramurile copacilor, foşnind printre frunze şi flori, şi totuşi este invizibil şi nici un om nu ştie de unde vine sau încotro pleacă. La fel este cu lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii. Nu poate fi explicată mai mult decât mişcările vântului. O persoană poate să nu fie în stare să spună exact locul şi momentul sau să traseze toate circumstanţele în procesul convertirii; dar aceasta nu dovedeşte că el nu este convertit. Printr-un mijloc tot atât de nevăzut, ca şi vântul, Hristos lucrează continuu asupra inimii. Puţin câte puţin, poate insesizabil pentru primitor, se produc impresii prin care sufletul este sensibilizat să se îndrepte spre Hristos. Acestea pot veni prin meditaţie asupra Lui, prin studiul Scripturilor sau prin auzirea Cuvântului de la predicator. Pe neaşteptate, când Duhul vine cu un apel mai direct, sufletul se predă bucuros lui Hristos. Mulţi numesc
44:5 aceasta o convertire bruscă, dar ea este rezultatul unei îndelungate strădanii a Duhului Sfânt, o lucrare făcută cu multă răbdare.
44:6 Chiar dacă vântul în sine este invizibil, el produce efecte care sunt văzute şi simţite. La fel şi lucrarea Duhului Sfânt asupra sufletului se va descoperi în fiecare faptă a aceluia care a simţit puterea Lui salvatoare. Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, El transformă viaţa. Gândurile păcătoase sunt date la o parte, faptele rele sunt părăsite; dragostea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi rivalităţii. Bucuria ia locul tristeţii, iar înfăţişarea reflectă lumina cerului. Nimeni nu vede mâna care ridică povara sau care ţine lumina ce provine din curţile cereşti. Binecuvântarea vine atunci când prin credinţă sufletul se predă lui Dumnezeu...
44:7 Este imposibil pentru mintea limitată să înţeleagă lucrarea de răscumpărare. Taina ei depăşeşte cunoaşterea umană, şi totuşi cel ce trece din moarte la viaţă realizează că aceasta este o realitate divină. Începutul lucrării de salvare îl putem cunoaşte de aici, prin experienţă personală. Rezultatele sale se văd în decursul veşniciei. - DA 172, 173
44:8 _________
44:9 Dovada ajutorului divin
44:10 Dacă aveţi un sentiment al nevoii în suflet, dacă sunteţi flămânzi şi însetaţi după neprihănire, aceasta este o dovadă că Hristos a lucrat în inima voastră, în scopul de a face, cu ajutorul Duhului Sfânt, acele lucruri care sunt imposibile pentru voi. - MB 19