Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Solii către tineret

Solii către tineret, 41


41:1 Cap. 39 - Seriozitatea ţelului

41:2 Cei patru tineri evrei, când primeau educaţie la curtea regelui, în Babilon, nu au considerat că binecuvântarea lui Dumnezeu înlocuia efortul susţinut ce se cerea de la ei. Ei erau silitori la studiu, pentru că realizau că, prin harul lui Dumnezeu, soarta lor depindea de propria lor voinţă şi acţiune. Ei trebuiau să-şi demonstreze întreaga abilitate la lucru şi, printr-o strânsă şi severă sforţare a puterilor lor, trebuiau să folosească cea mai mare parte a ocaziilor lor pentru studiu şi muncă.

41:3 Cooperarea cu Dumnezeu

41:4 În timp ce aceşti tineri lucrau pentru propria lor salvare, Dumnezeu lucra în ei, ca să facă totul cu plăcere şi pentru El. Aici sunt relevate condiţiile succesului. Pentru a putea avea harul lui Dumnezeu, trebuie să ne îndeplinim partea. Domnul nu Şi-a propus să facă în locul nostru nici voinţa, nici înfăptuirea. Harul Său este dat să lucreze în noi voinţa şi înfăptuirea, dar niciodată ca un înlocuitor pentru efortul nostru. Sufletele noastre trebuie trezite pentru a coopera. Spiritul Sfânt lucrează în noi pentru a putea să ne lucrăm propria salvare. Aceasta este lecţia practică pe care Spiritul Sfânt Se străduieşte să ne înveţe. "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea."

41:5 Dumnezeu va coopera cu toţi cei ce se străduiesc cu stăruinţă să fie credincioşi în slujba Sa, aşa cum a colaborat cu Daniel şi cu cei trei tovarăşi ai săi. Calităţile mintale nobile şi un nivel înalt de moralitate a caracterului

41:6 nu sunt rezultatul unui accident. Dumnezeu creează oportunităţi, succesul depinde de modul în care sunt valorificate. Ocaziile oferite de Providenţă trebuie să fie observate imediat şi apoi folosite de grabă. Sunt mulţi care pot deveni oameni puternici, dacă, asemenea lui Daniel, vor depinde de harul lui Dumnezeu pentru a fi învingători şi a-şi face lucrarea cu putere şi eficienţă.

41:7 Serviciu din toată inima

41:8 Mă adresez ţie, tinere: Fii credincios. Pune inimă în lucrarea ta. Nu-i imita pe cei ce au un ritm încet şi care oferă servicii împărţite. Faptele, repetate ades, formează obiceiurile, iar acestea, caracterul. Cu răbdare îndeplineşte micile obligaţii cotidiene. Atâta timp cât subestimezi importanţa micilor datorii, formarea caracterului tău va fi nesatisfăcătoare. În faţa celui Atotputernic, fiecare datorie este importantă. Domnul spune: "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari." În viaţa unui adevărat creştin, nu există lucruri neesenţiale.

41:9 Mulţi dintre cei ce sunt creştini lucrează cu Hristos la ţelul crucii. Mulţi aşteaptă ca o lucrare măreaţă să le fie adusă. Zilnic pierd ocazii de a-şi demonstra credincioşia faţă de Dumnezeu; zilnic eşuează în a pune tot sufletul pentru îndeplinirea micilor obligaţii ale vieţii, care lor li se par neinteresante. În timp ce aşteaptă o lucrare măreaţă în care să poată să-şi exercite presupusele lor talente ieşite din comun şi astfel să-şi satisfacă ambiţiile lor nesăturate, viaţa lor se scurge.

41:10 Dragii mei prieteni tineri, faceţi lucrarea care vă este la îndemână. Îndreptaţi-vă atenţia spre

41:11 lucrurile umile, care necesită efortul pe care-l puteţi face. Puneţi inimă şi suflet pentru a face această lucrare. Struniţi-vă gândurile să acţioneze inteligent cu privire la lucrurile pe care le puteţi face acasă. Astfel veţi deveni potriviţi pentru o mai mare utilitate. Amintiţi-vă ce se spunea despre regele Ezechia: "A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut"...

41:12 Valoarea concentrării

41:13 Capacitatea de a-ţi fixa gândurile pe lucrarea din mâinile tale este o binecuvântare. Tinerii temători de Dumnezeu ar trebui să se străduiască să-şi îndeplinească datoriile cu consideraţie, păstrând gândurile pe făgaşul corect şi făcând ce este mai bine. Ei ar trebui să realizeze care sunt obligaţiile prezente şi să le îndeplinească, fără a permite minţii să hoinărească. Acest fel de disciplină mintală va fi de ajutor şi benefică în viaţă. Cei care învaţă să gândească în legătură cu tot ce întreprind, oricât de mică ar părea lucrarea, vor fi de folos în lume.

41:14 Dragi tineri, fiţi stăruitori, fiţi perseverenţi. "De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre. Comportaţi-vă ca Daniel, evreul, care şi-a propus să-I fie credincios lui Dumnezeu. Nu vă dezamăgiţi părinţii şi prietenii. Şi mai este Cineva care nu trebuie uitat. Nu-L dezamăgiţi pe Cel care v-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viaţa ca să facă posibilă o cooperare între voi şi Dumnezeu.

41:15 Cea mai înaltă motivaţie

41:16 Dorinţa de a-L onora pe Dumnezeu ar trebui să fie cea mai puternică motivaţie. Ar trebui să ne determine să îmbunătăţim privilegiile şi oportunităţile

41:17 care ne sunt oferite, aşa că ar trebui să înţelegem cum să folosim cu înţelepciune bunurile lui Dumnezeu. Ar trebui să ne conducă să ne păstrăm creierul, oasele, muşchii şi nervii în cea mai bună condiţie de sănătate, pentru ca puterea psihică şi claritatea mintală să ne facă slujitori credincioşi. Interesul egoist, dacă i se dă voie să se dezvolte, piperniceşte mintea şi împietreşte inima. Dacă-i îngăduim să ne controleze, ne distruge puterea morală. Apoi urmează dezamăgirea...

41:18 Adevăratul succes este dat bărbaţilor şi femeilor de către acelaşi Dumnezeu care i-a dat succes lui Daniel. Cel care a citit în inima lui Daniel, a privit cu plăcere asupra purităţii motivaţiei slujitorului Său, asupra hotărârii de a-L onora pe Dumnezeu. Cei care îndeplinesc în viaţa lor scopul lui Dumnezeu trebuie să depună un efort dureros şi stăruitor străduindu-se să îndeplinească orice le va da El să facă. - YI, 20 august 1903

41:19 _________

41:20 Bucuria trainică

41:21 Pe tot parcursul drumului prăpăstios, care duce spre viaţa veşnică, sunt izvoare de bucurie pentru a-l înviora pe cel istovit. Aceia care umblă în căile înţelepciunii, chiar în vremuri de strâmtorare, se bucură peste măsură, pentru că Cel pe care Îl iubeşte sufletul lor merge, nevăzut, alături de ei. Pe măsură ce înaintează, ei văd şi mai lămurit atingerea mâinii Sale; la fiecare pas, raze şi mai strălucitoare de slavă de la Cel nevăzut le luminează calea; iar cântările lor de laudă, din ce în ce mai puternice, se înalţă spre a se alătura melodiilor îngerilor dinaintea tronului. - MB 140