37:1 Cap. 35 - Autodisciplina
37:2 "Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi." El a învins, a cucerit eul - cel mai puternic duşman pe care-l putea întâlni.
37:3 Cea mai înaltă dovadă de nobleţe la un creştin este autocontrolul. Acela care poate sta nemişcat în mijlocul furtunii de abuzuri este un erou al lui Dumnezeu.
37:4 A-ţi guverna spiritul înseamnă a-ţi păstra eul sub control, a rezista răului, a-ţi regla fiecare acţiune şi fiecare cuvânt după măreţul standard al îndreptăţirii lui Dumnezeu. Cel care a învăţat să-şi strunească spiritul se va ridica deasupra lucrurilor neînsemnat I a eşecurilor, necazurilor cărora le suntem zilnic expuşi, împiedicându-le să câştige şi prin aceasta să aducă întuneric asupra sufletului.
37:5 Este scopul lui Dumnezeu ca puterea împărătească a gândirii sfinţite, controlate de harul divin, să conducă în vieţile oamenilor. Cel ce-şi controlează spiritul este în posesia acestei puteri.
37:6 Puterea autocontrolului
37:7 În copilărie şi tinereţe, caracterul este cel mai uşor de modelat. Puterea autocontrolului ar trebui sobândită atunci. Din viaţa de familie şi din influenţa căminului provin rezultatele care sunt la fel de durabile ca şi veşnicia. Mai mult decât orice înclinaţie naturală, obiceiurile stabilite în primii ani vor decide dacă un om va fi învingător sau învins în lupta vieţii.
37:8 În folosirea limbajului, nu este probabil nici o îndoială că bătrânii şi tinerii sunt mai înclinaţi să treacă
37:9 peste lucrurile mărunte din viaţa lor, cum ar fi o vorbire necugetată, plină de iritare. Ei cred că este o scuză suficientă să spună: "Nu eram ’în gardă’ şi nu am vrut să spun exact ce am spus". Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu tolerează aceasta cu uşurinţă. Scriptura spune: "Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el." "Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri."
37:10 Cea mai mare parte a neplăcerilor vieţii, supărările şi iritările, se datorează unui temperament necontrolat. Într-un moment, prin cuvinte repezite, pline de pasiune, nepăsătoare, poate fi făcut un rău, pe care o căinţă de o viaţă întreagă nu-l poate repara. O, câte inimi zdrobite, prieteni îndepărtaţi, vieţi naufragiate prin cuvinte repezite şi aspre ale acelor care ar fi putut aduce ajutor şi vindecare!
37:11 Excesul de muncă produce uneori o pierdere a autocontrolului. Dar Dumnezeu nu obligă niciodată la mişcări grăbite şi complicate. Mulţi îşi adună poveri pe care îndurătorul Tată ceresc nu le-a pus în sarcina lor. Îndatoriri pe care niciodată nu le-a preconizat pentru ei îi urmăresc cu sălbăticie. Dumnezeu doreşte să ne dăm seama că nu-I glorificăm Numele când luăm asupra noastră atâtea poveri, devenind oameni cu inima şi creierul slăbit, uzaţi, agitaţi şi gâlcevitori. Noi trebuie să purtăm doar responsabilităţile pe care le-a dat Dumnezeu, încrezându-ne în El şi astfel păstrându-ne inimile curate, amabile şi simţitoare.
37:12 Controlul asupra spiritului
37:13 În tăcere se află o putere minunată. Când ţi se spun cuvinte neplăcute, nu te răzbuna.
37:14 Cuvintele spuse în replică unuia care este nervos acţionează de obicei ca un bici, stârneşte şi mai mult furia. Dar mânia care întâlneşte tăcere se stinge curând. Creştinii să-şi înfrâneze limba şi cu fermitate să se străduiască să nu vorbească aspru şi repezit. Cu limba înfrânată, poţi fi victorios în orice încercare a răbdării prin care eşti chemat să treci.
37:15 Prin forţe proprii, omul nu-şi poate conduce spiritul. Dar, prin Hristos, poate câştiga autocontrolul. Prin puterea Lui, poate să-şi aducă gândurile şi cuvintele în subordonare faţă de voinţa lui Dumnezeu. Religia lui Hristos aduce sentimentele sub controlul raţiunii şi disciplinează limba. Sub influenţa sa, temperamentul repezit este supus, iar inima este umplută cu răbdare şi amabilitate.
37:16 Ţineţi-vă ferm de Cel care are toată puterea în cer şi pe pământ. Chiar dacă, de cele mai multe ori, atitudinea ta nu este răbdătoare şi calmă, nu renunţa la luptă. Încearcă din nou, de data aceasta mai ferm, să fii răbdător, indiferent de provocare. Şi niciodată nu-ţi lua ochii de la exemplul tău divin. - RH, 31 octombrie 1907
37:17 Nici o scuză pentru păcătuire
37:18 Lucrarea ispititorului nu trebuie considerată ca scuză pentru o faptă greşită. Satana jubilează când îi aude pe urmaşii declaraţi ai lui Hristos aducând scuze pentru diformitatea caracterului lor. Tocmai aceste scuze conduc la păcat. Nu există nici o scuză pentru a păcătui. Un caracter sfânt, o viaţă asemănătoare lui Hristos sunt accesibile fiecărui copil al lui Dumnezeu care se căieşte şi crede. - DA 311