32:1 Cap. 30 - Credinţa vie
32:2 Mulţi dintre cei care caută cu sinceritate sfinţirea inimii şi puritatea vieţii par confuzi şi descurajaţi. Se uită în permanenţă la ei înşişi, se lamentează că nu au credinţă şi astfel simt că nu pot cere binecuvântările lui Dumnezeu. Aceste persoane greşesc făcând din credinţă un simplu sentiment. Ei se uită deasupra simplităţii credinţei adevărate şi astfel aduc întuneric în sufletele lor. Ar trebui să-şi întoarcă inima de la ei înşişi, să o îndrepte spre mila şi bunătatea lui Dumnezeu, să-şi reamintească promisiunile Lui şi apoi pur şi simplu să creadă că El le va îndeplini.
32:3 Nu trebuie să ne încredem în credinţa noastră, ci în făgăduinţele lui Dumnezeu. Când ne pocăim, pentru că în trecut am încălcat Lega Sa, şi hotărâm să manifestăm supunere în viitor, trebuie să credem că Dumnezeu, de dragul Fiului Său, ne acceptă şi ne iartă păcatele.
32:4 Întunericul şi descurajarea vor veni uneori peste sufletul nostru şi vor ameninţa să ne copleşească, dar noi nu trebuie să ne pierdem încrederea. Trebuie să ne fixăm privirea pe Isus, cu sau fără emoţie. Ar trebui să căutăm să ne îndeplinim cu credincioşie orice datorie pe care o avem, iar în rest să ne încredem, plini de calm şi speranţă, în promisiunile lui Dumnezeu.
32:5 Nu depindeţi de sentimente
32:6 Uneori, un sentiment profund al lipsei noastre de valoare va transmite un val de teroare peste suflet, dar aceasta nu este o dovadă că Dumnezeu S-ar fi schimbat faţă de noi sau noi faţă de El. N-ar trebui făcut nici un efort pentru a aduce
32:7 mintea la o anumită intensitate emoţională. S-ar putea să nu simţim astăzi pacea şi bucuria pe care le-am simţit ieri, dar ar trebui prin credinţă să ne prindem de braţul lui Hristos şi să ne încredem deplin în El, fie că e întuneric sau lumină.
32:8 Satana ar putea să-ţi şoptească: "Eşti un păcătos prea mare pentru ca Hristos să te salveze". Deşi conştientizezi că eşti într-adevăr păcătos şi fără valoare, vei putea răspunde ispitei cu strigătul: "În virtutea ispăşirii, Îl chem pe Hristos ca Mântuitor al meu. Nu mă încred în propriile merite, ci în sângele preţios al lui Isus, care m-a curăţat. În acest moment, îmi agăţ sufletul neajutorat de Hristos." Viaţa de creştin trebuie să fie statornică, trăită prin credinţă. O încredere fermă şi sprijinul ferm al lui Hristos vor aduce pace şi siguranţă sufletului.
32:9 Contemplarea lui Hristos
32:10 Nu vă descurajaţi pentru că vă simţiţi inima grea. Fiecare obstacol şi fiecare duşman interior nu fac decât să crească nevoia ta de Hristos. El a venit să-ţi ia inima de piatră şi să-ţi dea una de carne. Priveşte la El pentru puterea specială de a-ţi birui greşelile caracteristice. Când eşti asaltat de ispite, rezistă cu fermitate ispitelor răului, spunând sufletului tău: "Cum aş putea să-L dezonorez pe Salvatorul meu? M-am predat lui Hristos, nu pot să fac lucrurile lui Satana". Plângi în faţa scumpului Mântuitor, pentru ca El să te ajute să sacrifici fiecare idol şi să îndepărtezi de la tine orice păcat cultivat. Lasă ochii credinţei să-L vadă pe Isus stând înaintea tronului Tatălui, arătând palmele Sale rănite şi pledând pentru tine. Crede că puterea vine la tine prin preţiosul tău Mântuitor.
32:11 Contemplarea lui Hristos
32:12 Priviţi prin credinţă coroanele aşezate pe capul celor ce vor birui; ascultaţi cântecele pline de entuziasm ale celor răscumpăraţi: Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat şi care ne-a salvat în faţa lui Dumnezeu. Străduiţi-vă să priviţi aceste scene ca şi cum ar fi reale. Ştefan, primul martir creştin, în conflictul său teribil cu puterile, căpeteniile şi cu duhurile răutăţii care sunt în locurile cereşti, exclama: "Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu". Mântuitorul lumii i-a fost descoperit privind din cer cu adânc interes; lumina glorioasă a înfăţişării lui Hristos a strălucit asupra lui Ştefan cu atâta putere, încât chiar şi duşmanii săi au observat că faţa lui Ştefan strălucea ca faţa unui înger.
32:13 Dacă vom permite minţii noastre să zăbovească mai mult asupra lui Hristos şi a lumii cereşti, vom găsi stimuli puternici, precum şi suport pentru bătăliile pe care le purtăm în Numele Domnului. Mândria şi iubirea pentru această lume îşi vor pierde puterea, dacă noi contemplăm gloria acelei ţări mai bune, care în curând va fi casa noastră. Pe lângă dragostea lui Hristos, toate atracţiile lumeşti vor părea neînsemnate.
32:14 Schimbarea modului de a gândi
32:15 Nu permiteţi nimănui să-şi imagineze că poate primi asigurarea dragostei lui Dumnezeu fără un efort stăruitor. Când minţii i-a fost permis timp îndelungat să se ocupe de lucruri lumeşti, este un proces anevoios să schimbi modul de a gândi. Ceea ce ochiul vede şi urechea aude atrage de asemenea atenţia şi interesul.
32:16 Dar, dacă vom intra în cetatea lui Dumnezeu şi-L vom privi petisus în gloria Sa, trebuie să fim obişnuiţi să-L privim cu ochii credinţei de aici. Cuvintele şi caracterul lui Hristos ar trebui să fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor noastre; şi în fiecare zi ar trebui în mod special să punem deoparte un anumit timp pentru meditaţie şi rugăciune cu privire la aceste teme sfinte.
32:17 Sfinţirea - o lucrare zilnică
32:18 Sfinţirea este o lucrare zilnică. Să nu vă lăsaţi înşelaţi, crezând că Dumnezeu vă va ierta şi binecuvânta în timp ce voi călcaţi vreuna din poruncile Sale. Încăpăţânarea şi persistarea într-un păcat cunoscut reduce vocea mustrătoare a Spiritului Sfânt, separând sufletul de Dumnezeu. Chiar dacă aveţi un intens sentiment religios, Isus nu poate rămâne într-o inimă care discreditează Legea divină. Dumnezeu îi va onora doar pe cei care-L onorează.
32:19 "Cel în faţa căruia alegem să ne supunem va deveni stăpânul nostru, iar noi, robii săi." Dacă îngăduim în viaţa noastră mânia, pofta, lăcomia, ura, egoismul sau oricare alt păcat, vom deveni sclavii acestuia. "Nici un om nu poate servi la doi stăpâni." Dacă slujeşti păcatului, nu-I poţi sluji lui Hristos. Creştinii vor simţi imboldul păcatului, deoarece carnea luptă împotriva Spiritului; dar Spiritul Se luptă din răsputeri împotriva cărnii, menţinând o permanentă stare conflictuală. Atunci este necesar ajutorul lui Hristos. Slăbiciunea umană se uneşte cu puterea divină şi credinţa exclamă: "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos".
32:20 Pentru a ne forma şi dezvolta un caracter pe care Dumnezeu să-l accepte, trebuie să ne formăm obiceiuri bune în viaţa noastră
32:21 religioasă. Rugăciunea zilnică este la fel de necesară pentru a creşte în har şi în viaţa spirituală cum este hrana obişnuită pentru constituţia noastră fizică. Ar trebui să ne obişnuim să înălţăm adesea gândurile noastre către Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăceşte, trebuie să o strunim. Prin efort perseverent, o dată format obiceiul, va fi uşor. Nu putem să ne separăm nici măcar o clipă de Hristos şi să continuăm să fim în siguranţă. Avem nevoie de prezenţa Lui, avem nevoie ca El să ne urmărească la fiecare pas, dar aceasta numai dacă vom respecta condiţiile pe care El Însuşi le-a stabilit.
32:22 Să facem din religie o preocupare majoră
32:23 Religia trebuie considerată marea afacere a vieţii. Orice altceva ar trebui subordonat ei. Toate puterile sufletului, trupului şi spiritului nostru trebuie angajate în războiul creştin. Trebuie să căutăm la Hristos har şi putere şi vom câştiga victoria la fel cum Isus a murit pentru noi...
32:24 Trebuie să revenim mai aproape de crucea lui Hristos. Pocăinţa la piciorul crucii lui Hristos este prima lecţie despre pace pe care trebuie să o învăţăm. Cine poate înţelege dragostea lui Isus? Este infinit mai tandră şi mai dezinteresată decât dragostea unei mame. Dacă am cunoaşte valoarea sufletului uman, ar trebui să privim cu o credinţă vie către cruce şi astfel să începem să învăţăm care va fi ştiinţa şi cântecul celor răscumpăraţi de-a lungul veşniciei. Valoarea timpului şi a talentelor noastre poate fi estimată numai prin măreţia preţului plătit pentru răscumpărarea noastră. Câtă nerecunoştinţă manifestăm faţă de Dumnezeu atunci când Îl lipsim de afecţiunea şi slujirea noastră! Este prea mult să ne predăm Lui, care a sacrificat totul pentru noi?
32:25 Putem alege prietenia cu această lume în defavoarea onorurilor veşnice anunţate de Hristos: "Veţi sta cu Mine pe tronul Meu, aşa cum şi Eu am biruit şi am şezut pe tronul Tatălui Meu"?
32:26 Sfinţirea, o experienţă progresivă
32:27 Sfinţirea este o lucrare progresivă. Treptele ce se succed sunt prezentate înaintea noastră în cuvintele lui Petru: "De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos."
32:28 Aici ne este trasat un curs pe care, dacă-l vom urma, nu vom cădea niciodată. Cei care lucrează astfel, după acest plan, pentru a obţine darurile creştinului, au asigurarea că Dumnezeu multiplică lucrarea prin care le va dărui darurile Spiritului Sfânt.
32:29 Petru se adresează celor ce au obţinut această preţioasă credinţă: "Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaştea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos". Prin har divin, toţi cei ce vor urca pe treptele strălucitoare de la pământ la cer, în final "cu cântece şi bucurie veşnică", vor intra
32:30 în oraşul lui Dumnezeu. - RH, 15 noiembrie 1887
32:31 ___________
32:32 Valoarea încercărilor
32:33 Încercările vieţii sunt pentru lucrătorii lui Dumnezeu, pentru a îndepărta impurităţile şi duritatea din caracterele noastre. Cioplirea, îndreptarea, cizelarea, şlefuirea şi finisarea reprezintă un proces dureros. Este greu să fii presat de maşina de măcinat grâu. Dar stânca este pregătită mai dinainte să umple locul din Templul ceresc. Numai pietrele Sale preţioase sunt finisate pentru a fi asemănătoare cu cele ale unui palat. - MB 23,24
32:34 ___________
32:35 Locul secret al puterii
32:36 Oamenii se întorc din când în când spre locul secret al celui Preaînalt, la umbra celui Atotputernic. Ei zăbovesc pentru un timp şi rezultatul se manifestă în fapte nobile; apoi credinţa lor se prăbuşeşte, comuniunea este întreruptă şi lucrarea vieţii este întreruptă. Dar viaţa lui Isus a fost o viaţă de încredere constantă, susţinută de o comunicare permanentă, şi serviciile Sale pentru pământ şi cer au fost fără căderi sau şovăiri. - Ed. 80,81
32:37 Ca om, El a implorat tronul lui Dumnezeu, până când omenirea a fost înzestrată cu un curent divin, care a unit-o cu Divinitatea. Primind viaţă de la Dumnezeu, El a împărţit viaţă oamenilor.