30:1 Cap. 28 - Cum să fii puternic
30:2 Hristos ne-a asigurat tot ceea ce avem nevoie pentru a fi puternici. Ne-a dat Spiritul Sfânt, a cărui însărcinare este să ne amintească toate promisiunile pe care Hristos le-a făcut, că putem avea pace şi putem avea sentimentul iertării. Dacă ne vom păstra ochii aţintiţi spre Mântuitorul nostru şi ne vom încrede în puterea Sa, vom fi inundaţi de siguranţă, pentru că îndreptăţirea lui Hristos va deveni îndreptăţirea noastră...
30:3 Noi Îl dezonorăm vorbind despre ineficienţa şi neputinţa noastră. În loc să ne uităm la noi înşine, să privim mai bine şi constant spre Isus, să devenim zi de zi din ce în ce mai asemănători Lui, din ce în ce mai disponibili să vorbim despre El, mai bine pregătiţi să-I slujim, să-I primim bunăvoinţa, ajutorul şi binecuvântările pe care ni le oferă.
30:4 Dacă vom trăi astfel în comuniune cu El, ne vom întări prin puterea Lui şi vom deveni un ajutor şi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Numai dacă vom putea face ceea ce ne cere Domnul, inimile noastre vor deveni ca nişte harpe sacre, fiecare coardă vibrând de rugăciunile noastre puternice şi de recunoştinţa către Mântuitorul trimis de Dumnezeu pentru a birui păcatul din lume...
30:5 Contemplaţi-I gloria
30:6 Când ispitele vă asaltează, aşa după cum cu siguranţă o fac, când sunteţi înconjuraţi de confuzie, când, distraşi şi descurajaţi, sunteţi aproape gata să cedaţi disperării, uitaţi-vă spre locul unde cu ochii credinţei aţi văzut ultima dată lumina, şi întunericul
30:7 care s-a adunat tot mai compact va fi împrăştiat de lumina strălucitoare a gloriei Sale. Când păcatul se luptă să obţină supremaţia în sufletul vostru şi împovărează conştiinţa, când norii necredinţei apar în minte, îndrepta-ţi-vă către Salvator. Harul Său este suficient pentru a supune păcatul. El ne va ierta, umplându-ne de bucurie în Dumnezeu...
30:8 Haideţi să nu mai discutăm de ineficienţa şi de neputinţa noastră. Să uităm lucrurile care sunt în spate, haideţi să înaintăm pe calea spre cer. Să nu neglijăm nici o ocazie care, valorificată, ne va face mai utili în serviciul lui Dumnezeu. Apoi, ca nişte filoane de aur, sfinţenia va inunda viaţa noastră şi îngerii, văzând consacrarea noastră, vor repeta promisiunea: "Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir". Tot cerul se bucură când fiinţe omeneşti slabe şi vinovate îşi predau viaţa lui Isus, pentru a trăi viaţa Lui. - RH, 1 octombrie 1908
30:9 _________
30:10 Bucurie prin căinţă
30:11 Condiţiile salvării omului sunt dispuse de Dumnezeu. Umilirea de sine şi purtarea crucii sunt mijloacele prin care păcătosul pocăit poate să găsească pace şi mângâiere. Gândul că Isus a fost supus umilinţei şi sacrificiului pe care omul nu va fi niciodată chemat să le îndure ar trebui să înăbuşe orice murmurare sau voce potrivnică. Cea mai dulce bucurie a unui om vine din căinţa sa sinceră înaintea lui Dumnezeu, după încălcarea Legii Sale, şi din credinţa în Isus Hristos ca Răscumpărător şi Mijlocitor al păcătosului. - ST, 4 martie 1880