23:1 Cap. 21 - Natura înşelătoare a păcatului
23:2 Nimic nu este mai perfid ca făţărnicia păcatului. Domnul acestui pământ este cel care înşeală, orbeşte şi conduce la distrugere. Satana nu vine cu muţimea lui de ispite doar o dată. El deghizează aceste ispite, făcându-le să semene cu binele. El amestecă cu amuzamentul şi prostia unele mici îmbunătăţiri şi sufletele înşelate fac din aceasta o scuză, considerând că un mare bine trebuie să derive din acestea. Aceasta este numai înşelăciune! Este arta diabolică a lui Satana. Sufletele ademenite fac un pas, iar apoi sunt pregătite pentru următorii paşi. Este mult mai plăcut să urmezi înclinaţiile propriei inimi decât să stai în apărare şi să rezişti de la prima insinuare a duşmanului şiret şi astfel să închizi calea infiltrării sale în inimă.
23:3 O, cum se uită Satana să-şi vadă prada căzând atât de repede şi să vadă sufletele păşind pe calea pe care el le-a pregătit-o! El nu vrea ca ei să se roage şi să-şi îndeplinească îndatoririle religioase, ci doreşte ca, uitând de acestea, să-i poată face mai utili în slujba sa. El îşi adaptează cursele sale înşelătoare şi sofisticate la experienţele şi profesiile lor şi în acest fel îşi avansează minunat cauza.
23:4 Cercetarea de sine
23:5 Se impune necesitatea unei cercetări de sine şi a unei investigaţii profunde în lumina Cuvântului lui Dumnezeu: sunt nevătămat sau sunt putred în inima mea? Sunt reînnoit prin Hristos sau firesc în inima mea,
23:6 având schimbat doar exteriorul? Ţine-te în frâu în faţa tribunalului lui Dumnezeu şi vezi în lumina lui Dumnezeu dacă există în tine vreun păcat secret, vreo nedreptate, vreun idol pe care nu l-ai sacrificat. Roagă-te, da, roagă-te aşa cum nu te-ai rugat niciodată înainte, ca să nu poţi fi amăgit de înşelăciunile lui Satana; ca să nu poţi fi învins de un spirit nepăsător, încrezut şi neglijent, îndeplinind îndatoririle religioase doar pentru a-ţi linişti conştiinţa...
23:7 Unul dintre păcatele care constituie unul din semnele ultimelor zile este că cei care se numesc creştini sunt iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu. Fiţi cinstiţi cu propriul vostru suflet. Căutaţi cu atenţie. Cât de puţini, după o examinare conştiincioasă, pot privi spre cer şi spune: "Eu nu sunt unul dintre cei astfel descrişi. Eu nu sunt un iubitor de plăceri mai mult decât de Dumnezeu". Cât de puţini pot spune: "Eu sunt mort faţă de lume; viaţa pe care o trăiesc acum este prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Viaţa mea este unită cu Hristos în Dumnezeu, şi atunci când El, care este viaţa mea, va apărea, atunci voi putea şi eu să stau lângă El în glorie."
23:8 Dragostea şi harul lui Dumnezeu! O, har preţios, mult mai valoros decât cel mai pur şi fin aur! El ridică şi înnobilează sufletul mai mult decât toate celelalte principii. El orientează inima şi sentimentele spre cer. În timp ce oamenii din jurul nostru ar putea fi angajaţi în vanităţi lumeşti, în căutare de plăceri şi nimicuri, conversaţia este în cer, unde Îl căutăm pe Mântuitorul; sufletul Îl caută pe Dumnezeu pentru iertare şi pace, pentru îndreptăţire şi adevărata sfinţire. Conversaţia cu Dumnezeu şi contemplarea lucrurilor de dincolo transformă sufletul într-o asemănare cu Hristos.- RH, 11 mai 1886