22:1 Cap. 20 - Rezistând ispitei
22:2 Cei care sunt părtaşi ai naturii divine nu vor ceda ispitei. Duşmanul lucrează cu toată puterea să-i biruie pe cei care se străduiesc să trăiască o viaţă de creştin. Astfel, el speră să-i descurajeze. Dar cei ce au picioarele bine ancorate pe Stânca veacurilor nu vor cădea pradă înşelăciunilor sale. Ei îşi vor aminti că Dumnezeu este Tatăl lor şi Hristos este Ajutorul lor. Mântuitorul a venit în lumea noastră pentru a aduce pentru fiecare suflet încercat şi ispitit puterea de a birui aşa cum a făcut-o El. Cunosc puterea ispitei, ştiu pericolele care sunt pe cale, dar ştiu de asemenea că această putere este suficientă în orice timp în care este nevoie şi că este procurată pentru cei care rezistă ispitei.
22:3 Inutilitatea de a ocoli ispitele
22:4 "Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda." Avem şi noi partea noastră de făcut. Nu trebuie să ne considerăm neputincioşi în faţa ispitei. Dumnezeu spune: "Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic". Dacă, prin asociere cu cei iubitori de plăceri, prin conformare cu practicile lumeşti, prin unirea intereselor noastre cu
22:5 interesele necredincioşilor, punem picioarele pe calea ispitei şi păcatului, cum ne putem aştepta ca Dumnezeu să ne păzească de cădere?
22:6 Rămâneţi departe de influenţele corupătoare ale lumii. Nu mergeţi în locurile unde forţele inamicului sunt puternic ancorate.
22:7 Nu mergeţi acolo unde veţi fi ispitiţi şi conduşi pe drumuri greşite. Dar dacă aveţi un mesaj pentru necredincioşi şi dacă staţi atât de aproape de Dumnezeu, încât le puteţi da un sfat la momentul potrivit, atunci puteţi face o lucrare care să-i ajute şi să-L onoreze pe Dumnezeu. "Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău", spunea Hristos. - RH, 14 aprilie 1904
22:8 __________
22:9 Datoria mai presus de înclinaţii
22:10 Când tinerii încearcă să scape de sub controlul lui Satana, el îşi va dubla ispitele. Profitând de ignoranţa şi lipsa lor de experienţă, el face ca distincţia dintre bine şi rău să devină cât mai confuză. El se transformă într-un înger de lumină şi le promite tot felul de plăceri, ademenindu-i pe o cărare interzisă. Dacă au fost obişnuiţi să-şi urmeze înclinaţiile mai degrabă decât datoria, tinerilor li se va părea dificil să reziste ispitei. Ei nu văd pericolul de a-şi permite chiar şi numai o dată o plăcere interzisă. Sugestiile lui Satana vor trezi fiecare element al depravării adormit în inima lor. - ST, 19 ianuarie 1882