19:1 Cap. 17 - Adevărata convertire
19:2 "Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne."
19:3 Mulţi dintre cei care le vorbesc altora de nevoia de a avea o inimă nouă, nu ştiu ei înşişi ce înseamnă aceste cuvinte. În special tinerii se poticnesc de această expresie: "o inimă nouă", neştiind ce înseamnă. Ei aşteaptă ca o schimbare specială să aibă loc în sentimentele lor. Aceasta este ceea ce numesc ei convertire. Făcând această eroare, mulţi s-au împotmolit şi au ajuns la ruină, neînţelegând expresia: "Trebuie să ne naştem din nou."
19:4 Nu sentimente, ci o viaţă schimbată
19:5 Satana îi conduce pe oameni să creadă că, deoarece ei au simţit extazul, sunt convertiţi. Dar experienţa lor nu se schimbă. Faptele lor sunt aceleaşi ca şi mai înainte. Viaţa lor nu produce roade mai bune. Ei se roagă adesea şi îndelung şi se referă constant la sentimentele pe care le-au avut la un moment dat sau la altul. Dar ei nu trăiesc o viaţă nouă şi sunt înşelaţi. Experienţa lor nu este mai profundă decât sentimentele lor. Ei clădesc pe nisip şi, când vin vânturi potrivnice, casa lor este dărâmată.
19:6 Multe suflete nenorocite bâjbâie în întuneric, căutând
19:7 sentimentele pe care alţii au spus că le-au experimentat. Ei trec peste faptul că cel care crede în Hristos trebuie să lucreze pentru propria-i salvare cu teamă şi cutremur. Păcătosul condamnat are ceva de făcut. El trebuie să se căiască şi să înceapă să arate credinţa adevărată.
19:8 Când vorbeşte de o inimă nouă, Isus înţelege prin aceasta mintea, viaţa, întregul fel de a fi. Pentru a-ţi schimba inima, trebuie să laşi deoparte dragostea pentru lume şi să-L iubeşti pe Hristos. A avea o inimă nouă înseamnă a avea o minte nouă, scopuri şi motivaţii noi. Care este semnul unei inimi noi? O viaţă transformată. Este o trăire neegoistă şi fără mândrie zi cu zi şi oră de oră.
19:9 Practicarea religiei adevărate
19:10 Unii fac o mare greşeală presupunând că o profesie înaltă va compensa lipsa slujirii adevărate. Dar o religie nepracticată nu este o religie veritabilă. Convertirea adevărată ne face cinstiţi până la cel mai mic amănunt în tranzacţiile noastre cu cei din jur. Ne face credincioşi în munca noastră de zi cu zi. Fiecare urmaş sincer al lui Hristos va arăta că religia Bibliei îl califică să-şi folosească talentele în slujba Stăpânului.
19:11 "În sârguinţă, fiţi fără preget." Aceste cuvinte vor fi împlinite în viaţa oricărui creştin adevărat. Chiar dacă munca voastră pare a fi o corvoadă, o puteţi înnobila prin modul în care o executaţi. Faceţi-o ca şi cum Dumnezeu S-ar afla în faţa voastră. Faceţi-o cu voioşie şi cu demnitatea unor fii ai cerului. Principiile nobile sunt cele care, aduse în lucrare, o fac în întregime acceptabilă în faţa lui Dumnezeu. Lucrarea adevărată leagă
19:12 micimea slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ cu înălţimea slujitorilor din locurile cereşti...
19:13 Ca fii şi fiice ai lui Dumnezeu, creştinii ar trebui să se străduiască să atingă idealul înalt pus înaintea lor de Evanghelie. Ei nu ar trebui să fie mulţumiţi până nu devin desăvârşiţi, pentru că Hristos spune: "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit."
19:14 Viaţa sfinţită
19:15 Să facem din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu studiul nostru, aducând principiile sale sfinte în viaţa noastră. Să umblăm înaintea lui Dumnezeu cu blândeţe şi umilinţă, corectând zilnic greşelile pe care le facem. Să nu fim mândri şi egoişti şi să nu ne separăm sufletul de Dumnezeu. Să nu cultivaţi un sentiment de supremaţie, crezându-vă mai buni ca alţii. "Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă." Pacea şi odihna vor fi cu voi, dacă vă aduceţi voinţa în subordonare faţă de voinţa lui Hristos. Atunci dragostea lui Hristos va conduce inima, aducând în captivitate faţă de Mântuitor izvoarele secrete al acţiunii. Temperamentul repezit şi uşuratic va fi domolit şi atenuat prin revărsarea uleiului harului lui Hristos. Sentimentul că păcatele îţi sunt iertate îţi va aduce pacea ce depăşeşte orice pricepere. Discordia va dispărea. Cel ce găsea cusur celor din jurul său va vedea că greşeli mult mai mari există în propriul său caracter.
19:16 Aceştia sunt cei ce ascultă adevărul şi sunt convinşi că au trăit în opoziţie cu Hristos. Ei sunt condamnaţi şi se căiesc de
19:17 păcatele lor. Bizuindu-se pe meritele lui Hristos, exercitând adevărata credinţă în El, ei primesc iertare pentru aceste păcate. Când încetează să mai facă rău şi învaţă să facă bine, ei cresc în har şi cunoştinţă. Ei văd că trebuie să se sacrifice ca să se îndepărteze de lume şi, cântărind preţul, consideră totul ca o pierdere care poate fi recuperată prin Hristos. Ei s-au înrolat în armata lui Hristos. Câmpul de bătălie este înaintea lor şi ei intră în el plini de curaj şi cu veselie, luptând contra înclinaţiilor lor naturale şi a dorinţelor egoiste, aducându-şi voinţa în subordonare faţă de Hristos. Ei Îl caută zilnic pe Domnul pentru favoarea de a I se supune fiind astfel întăriţi şi ajutaţi. Aceasta este adevărata convertire. În umilinţă şi dependenţă adevărată, cel ce a primit o inimă nouă se bizuie pe ajutorul lui Hristos. El descoperă în viaţa sa roadele îndreptăţirii. Odată el s-a iubit pe sine. Plăcerile lumeşti au fost plăcerea lui! Acum idolul său a fost detronat şi Dumnezeu a devenit ţinta supremă. Păcatele pe care odată le-a iubit, acum le urăşte. Cu hotărâre şi fermitate, el îşi urmează drumul pe cărarea sfinţeniei. - YI, 26 septembrie 1901
19:18 ___________
19:19 Lanţurile lui Satana
19:20 Durerile datoriei şi plăcerile păcatului sunt lanţurile cu care Satana îi leagă pe oameni în cursele sale. Cei care mai degrabă ar muri decât să îndeplinească vreo faptă rea sunt singurii care vor fi găsiţi credincioşi. - 5T 53