158:1 Cap. 156 - Judecata clară şi autocontrolul în căsnicie
158:2 Cei care mărturisesc a fi creştini nu ar trebui să intre în legături de căsătorie până ce nu s-a meditat cu atenţie şi rugăciune asupra problemei dintr-un alt punct de vedere, spre a vedea dacă Dumnezeu poate fi slăvit prin unire. În timp util, ei trebuie să aibă în vedere rezultatul fiecărui privilegiu al legăturii de căsătorie, iar la baza fiecărei acţiuni să stea principiul sfinţit.
158:3 Privind înainte
158:4 Înainte de a înmulţi familia lor, ei trebuie să ia în considerare dacă Dumnezeu va fi slăvit sau va fi dezonorat prin aducerea de copii pe lume. Ei trebuie să caute să-L slăvească pe Dumnezeu prin unirea lor din primul şi din fiecare an din viaţa lor de căsătorie. Trebuie să ţină seama ce fel de aprovizionare pot face pentru copiii lor. Ei nu au dreptul să aducă pe lume copii care să fie o sarcină pentru alţii. Au ei o ocupaţie pe care se pot baza pentru a întreţine familia, aşa încât să nu fie nevoie să devină o povară pentru alţii? Dacă nu au, comit o crimă prin aducerea de copii pe lume, spre a suferi din lipsă de grijă potrivită, de hrană sau îmbrăcăminte.
158:5 Pasiunea dominatoare
158:6 În acest veac frivol şi stricat, lucrurile acestea nu sunt luate în seamă. Patima desfrânată stăpâneşte şi nu vrea să se supună controlului, cu toate că slăbiciunea, mizeria şi
158:7 moartea sunt rezultatele dominaţiei ei. Femeile sunt forţate la o viaţă de încercare grea, durere şi suferinţă din cauza patimilor nestăpânite ale bărbaţilor care poartă numele de soţi - mai corect, ar putea fi numiţi brute. Mamele duc o existenţă mizerabilă, cu copii în braţe aproape tot timpul, abia reuşind zilnic să le dea o bucată de pâine şi o haină. Astfel de mizerie acumulată umple lumea.
158:8 Există numai puţină dragoste reală, veritabilă, consacrată şi curată. Acest atribut preţios este foarte rar. Patima este socotită iubire. Multe femei au fost jignite în sensibilităţile lor, fie şi afectuoase, pentru că legătura de căsătorie a îngăduit celui pe care ea îl numeşte soţ să fie brutal faţă de ea. Ea găseşte iubirea lui atât de josnică, încât o dezgustă.
158:9 Nevoia de autocontrol
158:10 Foarte multe familii trăiesc în cea mai nefericită stare, din cauză că soţul şi tatăl îngăduie ca senzualul din natura lui să predomine intelectualul şi moralul. Rezultatul este că adesea se simte o moleşeală şi o deprimare, dar cauza este foarte rar bănuită a fi urmarea greşită a propriului lor curs al vieţii. Noi avem obligaţia faţă de Dumnezeu de a păstra duhul curat şi trupul sănătos. - T2 380, 381