15:1 Cap. 13 - Ispita nu este o scuză pentru păcat
15:2 Nu există nici un impuls al naturii noastre, nici o facultate a minţii noastre şi nici o înclinaţie a inimii care să nu aibă în fiecare moment nevoie să se afle sub controlul Spiritului lui Dumnezeu. Nu există nici o binecuvântare pe care Dumnezeu o revarsă asupra omului, nici o încercare prin care trece acesta şi care este permisă de El, pe care Satana să nu poată şi să nu vrea să o valorifice pentru a ispiti, hărţui şi distruge sufletul, dacă îi dăm cel mai mic prilej. De aceea, oricât de măreaţă este lumina spirituală, oricât se bucură de binecuvântare şi favoare divină, el va trebui să umble în umilinţă înaintea lui Dumnezeu, menţinându-se în credinţa că Dumnezeu va coordona fiecare gând şi va controla orice impuls.
15:3 Toţi cei care practică asemănarea cu Dumnezeu simt că au sacra obligaţie, de a-şi păzi sufletul, de a-şi exersa autocontrolul sub cele mai mari provocări. Povara plasată asupra lui Moise a fost foarte mare, puţini oameni vor fi atât de aspru încercaţi cum a fost el, totuşi această justificare nu i-a fost permisă pentru a-şi scuza păcatul. Dumnezeu a luat măsuri suficiente pentru copiii Săi, iar dacă se vor bizui pe puterea Lui, ei nu vor rămâne niciodată la voia întâmplării. Nici cea mai puternică ispită nu poate scuza păcatul. Oricât de puternică ar fi presiunea exercitată asupra unui suflet, trebuie s-o suporte, păcatul este propria noastră alegere. Pământul sau iadul nu au puterea să forţeze pe cineva să facă răul. Satana ne atacă în punctele noastre slabe, dar nu trebuie să ne lăsăm biruiţi. Oricât de dur sau neaşteptat ar fi asaltul, Dumnezeu ne procură ajutorul şi prin puterea Lui vom putea birui. - PP 421