149:1 Cap. 147 - Vizitatorii necredincioşi
149:2 Nu este bine pentru creştini să aleagă societatea celor care nu au legătură cu Dumnezeu şi ale căror căi nu sunt plăcute Lui. Câţi creştini totuşi nu se avântă în locul unde nu trebuie să meargă! Mulţi invită în casele lor rude din lume, necredincioase, batjocoritoare; şi, adesea, exemplul acestora lasă amprente de durată în minţile copiilor din căminul respectiv. Influenţa este la fel ca aceea din asocierea evreilor cu canaaniţii...
149:3 Mulţi cred că trebuie să facă unele concesii pentru a fi pe placul rudelor şi prietenilor care nu sunt creştini. Pentru că niciodată nu este uşor să pui o limită, o concesie pregăteşte calea pentru alta, până când cei care au fost cândva adevăraţi urmaşi ai lui Hristos îşi supun viaţa şi caracterul obiceiurilor lumii acesteia. Legătura cu Dumnezeu este întreruptă. Ei sunt creştini numai cu numele. Când vine ceasul încercării, speranţele lor nu au temelie. Ei s-au vândut pe ei şi copiii lor duşmanului, L-au dezonorat pe Dumnezeu şi, la descoperirea judecăţilor Sale drepte, vor culege ce au semănat. Hristos le va spune aşa cum le-a spus evreilor din vechime: "Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta?" - The Signs of the Times, 2 iunie 1881.
149:4 SECŢIUNEA a XV-a
149:5 Perioada de curtenie şi căsătoria
149:6 Legătura familială este cea mai strânsă, mai gingaşă şi mai sfântă din câte există pe pământ. A fost destinată să fie o binecuvântare pentru omenire. Şi este o binecuvântare ori de câte ori legământul căsătoriei este încheiat cu înţelepciune, în frică de Dumnezeu şi luând în consideraţie în acelaşi fel răspunderile acestuia. - MH 356, 357