148:1 Cap. 146 - Semănarea seminţelor sălbatice
148:2 Puţin timp petrecut în semănarea unor seminţe sălbatice, dragi tineri, va produce o recoltă care vă va amărî toată viaţa; un ceas de necugetare şi o cedare în faţa ispitei vă pot orienta întreaga viaţă în direcţia cea rea. Puteţi avea numai o tinereţe, faceţi-o folositoare. O dată ce aţi trecut pragul, nu vă mai puteţi întoarce să reparaţi greşelile. Cel care refuză legătura cu Dumnezeu şi se aşază în calea ispitei va cădea cu siguranţă. Dumnezeu îl încearcă pe fiecare tânăr. Mulţi şi-au scuzat nepăsarea şi lipsa de respect din cauza exemplului rău pe care li l-au dat mărturisitori ai credinţei mai experimentaţi. Dar aceasta nu trebuie să împiedice pe nici unul să facă binele. La ziua socotelilor de pe urmă, nu veţi invoca astfel de scuze pe care le invocaţi acum. Veţi fi condamnaţi pe drept, pentru că aţi cunoscut calea, dar n-aţi ales să mergeţi pe ea.
148:3 Ispita
148:4 Satana, acel arhivrăjmaş, se preface într-un înger de lumină şi vine la tineri cu ispitele lui amăgitoare, reuşind să-i câştige, pas cu pas, şi să-i întoarcă de pe calea datoriei. El este descris ca fiind un acuzator, un înşelător, un mincinos, un chinuitor şi un ucigaş. "Cine păcătuieşte este de la diavolul." Fiecare călcare de lege atrage condamnarea sufletului şi provoacă neplăcerea divină. Gândurile inimii sunt cunoscute
148:5 de Dumnezeu. Când sunt nutrite gânduri necurate, nu este necesar ca ele să fie exprimate prin cuvinte sau fapte pentru a comite păcatul, aducând astfel condamnarea asupra sufletului. Curăţia lui este pătată şi ispititorul a triumfat.
148:6 Fiecare om este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. El s-a îndepărtat de calea virtuţii şi a binelui real, urmând propriile înclinaţii. Dacă tinerii sunt integri din punct de vedere moral, ispitele cele mai puternice pot fi prezentate în zadar. Acţiunea lui Satana este să te ispitească, dar a te preda este propria ta acţiune. Nu stă în puterea întregii oştiri a lui Satana să-l forţeze pe cel ispitit să păcătuiască. Nu există scuză pentru păcat.
148:7 În timp ce unii tineri îşi irosesc puterile în deşertăciune şi nebunie, alţii îşi instruiesc mintea, adunând cunoştinţă, încingându-se cu armură spre a se angaja în lupta vieţii, hotărâţi s-o facă să fie un succes. Dar ei nu pot avea succes în viaţă, oricât de sus ar încerca să se caţere, dacă nu-şi concentrează afecţiunile asupra lui Dumnezeu. Dacă vor să se întoarcă la Domnul cu toată inima, respingând linguşirile celor care slăbesc în cea mai mică măsură ţinta lor de a face binele, ei vor avea tărie şi încredere în Dumnezeu.
148:8 Amuzamentele deşarte nu aduc adevărata fericire
148:9 Cei care iubesc societatea îşi satisfac frecvent această caracteristică, până ce devine o pasiune dominantă. A se îmbrăca, a vizita locuri de distracţie, a râde şi a discuta despre subiecte mai uşoare decât deşertăciunea - aceasta este ţinta vieţii lor. Ei nu pot suporta să citească Biblia şi să-şi aţintească privirea spre lucrurile cereşti. Sunt nenorociţi dacă nu există ceva
148:10 care să-i excite. N-au în ei putere ca să fie fericiţi, ci fericirea lor depinde de societatea altor tineri, tot atât de necugetaţi şi nepăsători ca şi ei. Puterile, care ar trebui să fie folosite pentru scopuri nobile, le predau nebuniei şi risipei.
148:11 Tânărul care găseşte bucurie şi fericire în citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în oraiţe rugăciune este continuu reîmprospătat prin energia care vine din fântâna vieţii. El va atinge o înălţime de desăvârşire morală şi o lărgime de cugetare pe care alţii n-o pot concepe. Comunicarea cu Dumnezeu încurajează cugete curate, aspiraţii nobile, înţelegeri clare ale adevărului şi ţinte înalte de acţiune. Cei care îşi leagă în felul acesta sufletele de Dumnezeu sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei ajung continuu din ce în ce mai sus, obţinând vederi mai clare despre Dumnezeu şi veşnicie, până când Domnul va face canale de lumină şi înţelepciune pentru lume...
148:12 Cei care rămân în Hristos vor fi fericiţi, veseli şi bucuroşi în Dumnezeu. O blândeţe calmă se va manifesta în glas, un respect pentru lucrurile spirituale şi veşnice vor fi exprimate în acţiune şi muzică, o muzică veselă care va răsuna de pe buze, pentru că ea adie de la tronul lui Dumnezeu. Aceasta este taina evlaviei, care nu-i uşor de explicat, dar, cu toate acestea, este simţită şi gustată. O inimă încăpăţânată şi răzvrătită poate închide uşa pentru toate plăcutele influenţe ale harului lui Dumnezeu şi pentru toată bucuria în Duhul Sfânt, dar căile înţelepciunii sunt căi ale prieteniei şi toate cărările ei sunt pace. Cu cât suntem mai strâns legaţi de Hristos, cu atât mai mult vor arăta cuvintele şi faptele noastre puterea alinătoare şi transformatoare a harului Său. - T4 622-626