147:1 Cap. 145 - Discuţii despre lucrurile cereşti
147:2 Cei foarte educaţi în ceea ce priveşte ştiinţa nu sunt întotdeauna cele mai bune instrumente de care Se poate folosi Dumnezeu. Sunt mulţi care se văd daţi la o parte, iar cei care au avut mai puţine posibilităţi să studieze le iau locul, pentru că ei cunosc lucrurile practice, care sunt esenţiale în viaţa de zi cu zi; cei care se cred învăţaţi ajung la o autosuficienţă şi consideră că nu mai au nimic de învăţat, nici chiar de la Isus, cel mai bun învăţător pe care L-a avut lumea vreodată.
147:3 Cei care s-au dezvoltat şi şi-au îmbunătăţit capacităţile prin cercetarea Scripturilor vor cunoaşte voia lui Dumnezeu şi vor deveni de folos; căci Cuvântul lui Dumnezeu a pătruns în inima şi în caracterul lor. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să devină hrana cu ajutorul căreia creştinul devine mai puternic, în spirit şi intelect, mai pregătit să lupte de partea adevărului şi credinţei.
147:4 Motivele standardelor scăzute
147:5 De ce tinerii noştri şi chiar şi cei maturi sunt atât de uşor ispitiţi şi atraşi în păcat? Acest lucru se întâmplă pentru că nu studiază îndeajuns Cuvântul Domnului şi nu meditează asupra lui aşa cum ar trebui. Dacă ar face acest lucru,
147:6 ar avea parte de întărire sufletească, de un spirit puternic, ce ar rezista încercărilor lui Satana de a îndemna la rău. În viaţă şi caracter nu există o voinţă fermă, hotărâtă, pentru că învăţăturile sfinte ale lui Dumnezeu nu reprezintă subiectul meditaţiei şi studiului. Nu se depune efort aşa cum ar trebui, pentru ca să îşi umple mintea cu gânduri curate şi sfinte şi pentru a le ţine la distanţă pe cele pătate şi false. Tinerii nu îşi aleg partea cea bună, stând la picioarele lui Isus, aşa cum a făcut Maria, să înveţe lecţiile divinului Învăţător, care trebuie păstrate în inimă şi puse în practica de zi cu zi. Meditaţia asupra lucrurilor sfinte va înălţa mintea şi va dezvolta caracterele unor adevăraţi creştini.
147:7 Dumnezeu nu va accepta pe cineva care îşi risipeşte forţele pe lucruri pământeşti, trecătoare, fie că este vorba de gând, cuvânt sau faptă. Cerul este un loc sfânt, unde nimeni nu poate intra până ce nu este cizelat, curăţat, umplut de Duh Sfânt. Este o lucrare pe care trebuie să o facem pentru noi înşine şi vom fi în stare să facem aceasta doar prin putere primită de la Isus. Trebuie să studiem Biblia înainte de orice altă carte; trebuie să o iubim şi să ascultăm de ea ca fiind glasul lui Dumnezeu. Trebuie să vedem şi să înţelegem restricţiile şi cererile ei - "să faci" şi "să nu faci" - şi să înţelegem adevăratul sens al Cuvântului lui Dumnezeu.
147:8 Nevoia de o minte îndreptată spre cer
147:9 Când Cuvântul lui Dumnezeu devine cel mai important sfătuitor al nostru şi cercetăm Scriptura pentru a primi lumină, îngerii
147:10 din cer vin să ne deschidă mintea şi să ne facă să înţelegem, aşa încât să se poată spună cu adevărat: "Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate". Nu e de mirare că nu mai există minţi deschise glasului ceresc la tinerii care practică astăzi creştinismul, pentru că se acordă atât de puţină importanţă Cuvântului lui Dumnezeu. Sfaturile divine nu sunt însuşite; mustrările nu sunt ascultate; harul şi înţelepciunea divină nu sunt preţuite, pentru ca păcatele trecute să nu se mai repete şi fiecare urmă de păcat să fie ştearsă din caracter. Rugăciunea lui David a fost: "Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate".
147:11 Dacă minţile tinerilor, ca şi cele ale celor maturi, ar fi îndreptate spre ce trebuie atunci când se întâlnesc, discuţiile între ei ar fi pe marginea lucrurilor cereşti. Când mintea este curată, iar gândurile sunt înalte, prin adevărul lui Dumnezeu, cuvintele vor fi "ca nişte mere de aur în coşuleţe de argint". Dar, cu înţelegerea de faţă, cu practicile de azi şi cu standardele scăzute pe care le au chiar şi cei ce se numesc creştini, conversaţiile sunt ieftine şi fără câştig. Totul se rezumă la cele pământeşti, nu se discută despre adevăr sau cer şi nu se ajunge nici măcar la standarde înalte în cele pământeşti.
147:12 Un proces puternic de sfinţire
147:13 Când Hristos şi cerul devin teme de contemplare, conversaţia va avea un sens. Vorbirea va avea har şi
147:14 vorbitorul va dovedi că a fost educat în şcoala Învăţătorului divin. Psalmistul spune: "Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei". El a preţuit Cuvântul Domnului. A găsit o portiţă în înţelegerea lui, nu pentru a fi dezonorat, ci pentru a fi pus în aplicare în viaţa zilnică...
147:15 Zi de zi şi oră de oră trebuie să existe un proces puternic de lepădare de sine şi de sfinţire; şi atunci cuvintele vor dovedi că Isus locuieşte în inimă prin credinţă. Sfinţirea nu închide căile sufletului spre cunoaştere, ci dezvoltă mintea, o inspiră în căutarea adevărului, care este ca o comoară ascunsă; şi cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu înaintează lucrarea de sfinţire. Există o împărăţie cerească şi cât de mult ar trebui să ne străduim să ajungem acolo!
147:16 Fac apel la elevii din şcolile şi colegiile noastre să creadă în Isus, Mântuitorul nostru. Să credeţi că El este gata să vă ajute prin harul Său, când veniţi la El din toată inima. Trebuie să duceţi lupta cea bună a credinţei. Trebuie să câştigaţi cununa vieţii. Vegheaţi, căci Satana vă urmăreşte şi, dacă nu vă depărtaţi de el, veţi fi distruşi. Ispitele sunt la tot pasul, dar trebuie să staţi în picioare şi să nu vă abateţi. Luptaţi, căci, aveţi de câştigat o cunună. Luptaţi, căci dacă nu veţi primi cununa, veţi pierde totul în această viaţă şi în cea viitoare. Luptaţi, dar luaţi-vă puterea de la Mântuitorul cel înviat. - RH, 21 august 1888. Vezi de asemenea FE 129-137