141:1 Cap. 139 - Influenţa tovărăşiei
141:2 Este inevitabil ca tinerii să aibă nişte prieteni şi, în mod automat, ei vor resimţi influenţa celor cu care se asociază. Există nişte legături tainice care apropie sufletele astfel încât inima unuia să răspundă inimii celuilalt. Ei iau unul de la celălalt idei, sentimente şi chiar spiritul. Această asociere poate fi o binecuvântare sau un blestem. Tinerii se pot ajuta şi întări unul pe altul, îmbunătăţindu-şi comportamentul, disponibilităţile, cunoştinţele; sau, permiţându-şi să fie neglijenţi şi necredincioşi, ei pot exercita o influenţă demoralizatoare.
141:3 Problema alegerii tovarăşilor este o problemă pe care elevii trebuie învăţaţi să o privească în mod serios. Printre tinerii ce frecventează şcolile noastre, întotdeauna vor exista două categorii: cei care caută să-I placă lui Dumnezeu şi să asculte de profesori şi cei plini de duh de neascultare. Dacă tinerii noştri merg alături de cei mulţi, care fac răul, influenţa acelora îi va arunca de partea vrăjmaşului sufletelor.
141:4 S-a spus pe bună dreptate: "Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti". Tinerii nu reuşesc să îşi dea seama cât de uşor le pot fi afectate caracterul şi reputaţia, în funcţie de alegerea companiei. Omul caută compania acelora ale căror gusturi, obiceiuri şi practici îi sunt plăcute. Cel care preferă societatea celor ignoranţi şi vicioşi, în locul societăţii celor buni şi înţelepţi, dovedeşte că propriul său
141:5 caracter este deficitar. La început, gusturile şi obiceiurile lui pot fi total diferite de ale acelora a căror companie o caută; dar, pe măsură ce se amestecă în această categorie, gândurile şi simţămintele lui se schimbă. El sacrifică principiile şi, discret, dar inevitabil, se coboară la nivelul tovarăşilor lui. Aşa cum întotdeauna o apă curgătoare preia caracteristicile solului pe care îl străbate, principiile şi obiceiurile tânărului devin, în mod invariabil, impregnate de caracterele celor cu care acesta se însoţeşte...
141:6 Măsura puterii
141:7 Tăria caracterului constă în două elemente - puterea voinţei şi puterea autocontrolului. Mulţi tineri consideră greşit pasiunea puternică, necontrolată, drept tărie de caracter. Adevărul este că acela care este condus de propriile pasiuni este un om slab. Adevărata măreţie şi nobleţe a omului se măsoară în funcţie de puterea lui de a-şi controla simţurile, şi nu în puterea simţurilor lui de a-l subjuga. Cel mai tare om este cel care, sensibil la nedreptate, îşi reprimă totuşi mânia şi îşi iartă vrăjmaşii.
141:8 Dumnezeu ne-a dat putere intelectuală şi morală, dar, în mare măsură, fiecare este arhitectul propriului său caracter. Cu fiecare zi, construcţia se apropie de termen. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să avem grijă cum construim, să vedem dacă clădirea noastră are drept temelie stânca veşnică. Vine timpul când se va dovedi cum este construcţia noastră. Acum este vremea ca toţi să îşi cultive capacităţile pe care li le-a dat Dumnezeu pentru a-şi putea
141:9 forma caractere folositoare aici, dar şi într-o viaţă mai bună, de apoi.
141:10 Credinţa în Hristos, ca Mântuitor personal, va da tărie şi consistenţă caracterului. Aceia care au o credinţă sinceră în Hristos vor fi calmi, ştiind că ochiul lui Dumnezeu este asupra lor, că judecătorul tuturor oamenilor le cântăreşte valoarea morală, că inteligenţele cerului veghează, să vadă ce fel de caracter dezvoltă.
141:11 Tinerii fac uneori nişte greşeli atât de grave, deoarece nu învaţă din experienţa celor mai în vârstă decât ei. Elevii nu îşi pot permite să ia în derâdere sau să ironizeze atenţionările părinţilor şi educatorilor. Ei trebuie să preţuiască orice lecţie, realizând în acelaşi timp câtă nevoie au de o învăţătură mai adâncă decât ar putea să ofere orice om. Atunci când, prin credinţă, Hristos locuieşte în inimă, Duhul Său devine o putere de curăţire şi înviorare a sufletului. Adevărul în inimă nu poate rata o influenţă de îndreptare asupra vieţii.
141:12 Acei elevi care acum se află departe de căminul lor, departe de directa influenţă a părinţilor lor, nu trebuie să uite că ochiul Tatălui ceresc este asupra lor. El îi iubeşte pe tineri, le cunoaşte nevoile, le înţelege ispitele. El vede în ei mari posibilităţi şi este gata să îi ajute să atingă cel mai înalt standard, dacă ei realizează că au nevoie şi-I caută autorul.
141:13 Copii, zi şi noapte, rugăciunile părinţilor voştri se înalţă la Dumnezeu pentru voi; zi de zi, grija lor iubitoare vă urmăreşte. Ascultaţi de rugăminţile şi avertizările lor şi hotărâţi-vă ca,
141:14 prin orice mijloc, să vă ridicaţi deasupra răului care vă înconjoară. Nu puteţi să distingeţi cât de perfid va lucra vrăjmaşul pentru a vă corupe minţile şi obiceiurile şi pentru a vă insufla principiile răului.
141:15 S-ar putea să nu vedeţi un real pericol în primul pas de frivolitate şi căutare a plăcerii şi să credeţi că, atunci când veţi dori să vă schimbaţi cursul, o veţi face la fel de uşor ca atunci când aţi înfăptuit răul. Dar este o greşeală. Prin alegerea unor tovărăşii rele, mulţi au fost conduşi pas cu pas de pe calea virtuţii, în adâncurile neascultării şi pierzării, unde, cândva, crezuseră că este imposibil ca ei să cadă.
141:16 Elevul care cedează ispitei îşi slăbeşte influenţa spre bine, iar cel care, printr-un greşit curs al faptelor, devine agentul vrăjmaşului sufletelor trebuie să-I dea lui Dumnezeu socoteală pentru rolul jucat ca piatră de poticnire în calea altora. De ce să aibă copiii legătură cu marele apostat? De ce să devină agenţii lui, care-i ispitesc pe alţii? Mai bine zis, de ce să nu înveţe ei să-şi ajute şi să-şi încurajeze colegii şi profesorii? Este privilegiul lor de a-i ajuta pe profesori în sarcinile lor, pe care Satana vrea să le facă grele şi descurajatoare. Ei pot crea o atmosferă bună, destinsă. Fiecare elev se poate bucura de conştiinţa că se află de partea lui Hristos, dovedind respect pentru ordine, sârguinţă şi ascultare şi refuzând să-i acorde câtuşi de puţin din capacităţile şi
141:17 influenţa sa marelui vrăjmaş a tot ce este bun şi înălţător.
141:18 Elevul care are consideraţie pentru adevăr şi o reală concepţie despre datorie poate face mult pentru a-şi influenţa colegii spre Hristos. Tinerii care sunt la acelaşi jug cu Mântuitorul nu vor fi nesupuşi. Ei nu vor urmări plăcerea lor egoistă. Pentru că sunt una cu Hristos în duh, ei vor fi una cu El şi în fapte. Elevii mai mari din şcolile noastre ar trebui să ştie totdeauna că stă în puterea lor formarea obiceiurilor şi practicilor elevilor mai mici ca ei şi ar trebui să valorifice la maximum orice ocazie. Aceşti elevi mai mari să fie hotărâţi ca, prin influenţa lor, să nu-şi trădeze camarazii, dându-i pe mâna vrăjmaşului.
141:19 Isus va fi ajutorul tuturor celor care îşi pun încrederea în El. Aceia care sunt în legătură cu Hristos au fericirea la comanda lor. Ei urmează calea pe care îi conduce Mântuitorul lor, răstignindu-se pentru El, împreună cu poftele şi slăbiciunile lor. Ei şi-au clădit speranţele pe Hristos, şi astfel furtunile pământului nu au puterea să-i scoată din temelia lor cea sigură.
141:20 Demni de încredere şi credincioşi
141:21 Rămâne ca voi, tineri şi tinere, să hotărâţi dacă veţi deveni demni de încredere şi credincioşi, pregătiţi şi hotărâţi să luaţi o decizie dreaptă în orice împrejurare. Vreţi să vă formaţi obiceiuri corecte? Căutaţi atunci compania acelora cu un moral sănătos şi ale căror aspiraţii vizează ce este bine. Preţiosul timp de probă
141:22 este oferit pentru a vă putea îndepărta orice defect din caracter, şi asta trebuie să urmăriţi numai pentru a nu numai pentru a obţine viaţa veşnică, ci şi pentru a putea fi de folos în această viaţă. Un caracter bun este un capital mai de preţ decât aurul şi argintul. El nu este atins de panică sau de eşecuri şi, atunci când posesiunile pământeşti vor fi spulberate, el va aduce beneficii mari. Integritatea, fermitatea şi perseverenţa sunt calităţi pe care toţi trebuie să caute să le cultive cu seriozitate; ele îl îmbracă pe posesorul lor cu o putere irezistibilă - o putere care-l face tare în a face binele, tare în a rezista răului, tare în a suporta duşmănia.
141:23 Dragostea de adevăr şi simţul responsabilităţii de a-L slăvi pe Dumnezeu sunt cele mai puternice stimulente pentru cultivarea intelectului. Cu această motivaţie, copilul nu poate fi un uşuratic. El va fi întotdeauna serios, învăţând ca unul conştient că ochiul lui Dumnezeu veghează şi că cerul întreg este angajat în educarea lui. El va deveni bine intenţionat, generos, bun, curtenitor, eficient, asemenea lui Hristos. Inima şi mintea lui vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. - CT 220-226