139:1 Cap. 137 - Sociabilitatea şi curtoazia creştină
139:2 Sociabilitatea creştină este mult prea puţin cultivată de poporul lui Duemnzeu. Această ramură a educaţiei nu ar trebui să fie neglijată sau pierdută din vedere în şcolile noastre.
139:3 Elevii ar trebui să fie învăţaţi că ei nu sunt atomi independenţi, ci că fiecare este un fir care trebuie să se unească cu alte fire, pentru a alcătui o ţesătură. În nici o altă ramură nu se poate da învăţătura aceasta mai cu efect decât în căminul şcolar. Aici, elevii sunt zilnic înconjuraţi de ocazii care, dacă sunt folosite, vor ajuta foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de sociabilitate din caracterul lor. Stă în puterea lor să folosească timpul şi ocaziile pentru a-şi dezvolta un caracter care îi va face fericiţi şi folositori. Aceia care se închid în ei înşişi, care sunt lipsiţi de bunăvoinţa de a îngădui să li se ceară a fi o binecuvântare pentru alţii, prin legături de prietenie, pierd multe binecuvântări, deoarece, prin contactul unuia cu altul, mintea se cizelează şi se capătă purtări alese; prin legături de societate şi, în felul acesta, ei pot să câştige suflete la Mântuitorul. Hristos nu ar trebui să rămână ascuns în inima lor ca o comoară jinduită, sfântă şi plăcută, de care să se bucure numai ei singuri, şi nici nu ar trebui ca iubirea lui Hristos să fie manifestată doar de aceia care plac
139:4 gustului lor. Elevii ar trebui învăţaţi asemănarea cu Hristos în a da pe faţă un interes amabil, o dispoziţie socială faţă de aceia care sunt într-o mai mare nevoie, chiar dacă aceştia nu sunt prietenii sau tovarăşii aleşi de ei. Totdeauna şi în tot locul, Isus a manifestat un interes plin de iubire faţă de familia omenească şi a revărsat în jurul Lui lumina unei evlavii pline de voie bună. Elevii ar trebui să fie învăţaţi să dea pe faţă un interes creştin, simpatie şi iubire pentru tinerii lor prieteni şi să se străduiască să-i atragă la Isus; Hristos ar trebui să fie în inima lor ca un izvor de apă, care ţâşneşte în viaţa veşnică, înviorându-i pe toţi aceia cu care vin în contact.
139:5 Tocmai această slujire binevoitoare şi plină de iubire pentru alţii în vremuri de nevoie are valoare înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, chiar pe când merg la şcoală, elevii pot fi, dacă sunt sinceri faţă de mărturisirea lor de credinţă, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul astfel folosit este bine folosit, deoarece astfel elevul învaţă cum să prezinte lumii creştinismul.
139:6 Hristos nu a refuzat să Se apropie de alţii prin legături de prietenie, când a fost invitat la masă de farisei sau vameşi. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care EL l-a rostit era o mireasmă de viaţă spre viaţă pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învăţături preţioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învăţat astfel pe ucenicii Lui cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religioşi, ca şi a acelora care sunt. - T6 172, 173