137:1 Cap. 135 - Dansul
137:2 Creştinul adevărat nu va intra în nici un loc de distracţie şi nu se va angaja în nici o activitate asupra căreia nu se poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. El nu va fi de găsit la teatru, în sala de biliard sau de bowling. El nu se va uni cu cei ce dansează şi nu-şi va permite nici o altă plăcere atrăgătoare, care L-ar alunga pe Hristos din minte.
137:3 Celor care pledează pentru astfel de distracţii le vom răspunde că nu le putem îngădui în Numele lui Isus din Nazaret. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu va putea fi cerută, invocată asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Nici un creştin nu şi-ar dori să se confrunte cu moartea într-un astfel de loc. Nimeni nu şi-ar dori să fie găsit acolo la revenirea lui Hristos.
137:4 Când va veni ceasul de pe urmă şi ne vom afla faţă în faţă cu înregistrarea vieţii noastre, vom regreta faptul că am participat la atât de puţine petreceri de satisfacere a plăcerilor? Că am fost părtaşi la prea puţine momente de veselie nesăbuită? Nu vom regreta mai degrabă amarnic că am irosit atât de multe ore preţioase în satisfacerea plăcerilor sinelui, că am neglijat atâtea ocazii care, folosite corespunzător, ne-ar fi asigurat comori veşnice?
137:5 Pentru cei care pretind că practică religia, a devenit un obicei să-şi scuze orice îngăduinţă periculoasă şi vătămătoare căreia inima îi este devotată. Familiarizându-se cu păcatul, ei sunt orbiţi de enormitatea acestuia. Mulţi dintre cei ce pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu ascund sub o aparenţă înşelătoare păcatele pe care Cuvântul Său le condamnă,
137:6 atribuind plăcerilor lor lumeşti o haină a nevoilor bisericii.
137:7 Pe cărarea desfrâului
137:8 În multe familii religioase, dansul şi jocul de cărţi sunt modalităţi de pe trecere a timpului în saloane de distracţie. Se recomandă ca acestea să fie distracţii liniştite, de casă, de care tinerii să se poată bucura în siguranţă, sub ochiul părinţilor lor. Dar astfel este cultivată dragostea pentru aceste plăceri incitante şi nu va dura mult până când ceea ce a fost considerat nepericulos acasă va fi privit la fel şi în afara casei. Totuşi, trebuie remarcat că în urma acestor distracţii nu se obţine nimic bun. Ele nu dau vigoare, trupului şi nici nu relaxează mintea. Nu înrădăcinează în suflet nici un sentiment pur sau sfânt. Dimpotrivă, ele distrug deplin foamea după o gândire serioasă şi după întruniri religioase. Este adevărat că este un contrast clar între clasa selectă a petrecerilor de familie şi sălile degradante şi promiscue în care se dansează. Cu toate acestea, toate constituie paşi pe cărarea desfrâului.
137:9 Distracţia de a dansa, aşa cum s-a dezvoltat ea în prezent, este o şcoală a depravării, urmând un curs periculos pentru societate. Dacă toţi oamenii din marile oraşe care au fost ruinaţi de timpuriu de aceste mijloace de distracţie ar putea fi aduşi laolaltă, câte istorii ale unor vieţi distruse şi ratate ar ieşi la iveală. Câţi dintre cei care acum sunt gata să se scuze pentru aceste practici sunt umpluţi de uimire, dar şi de suferinţă de rezultatul la care au ajuns! Cum pot consimţi părinţii creştini să-şi aşeze copiii în calea ispitei, participând împreună cu ei la
137:10 astfel de manifestări? Cum pot tinerii şi tinerele să-şi vândă sufletul în schimbul acestor plăceri care orbesc mintea? - RH, 28 februarie 1882
137:11 __________
137:12 Pericolul distracţiilor
137:13 Iubirea de plăceri este una dintre cele mai primejdioase, pentru că este una dintre cele mai subtile dintre multele ispite care îi asaltează pe copiii şi tinerii din oraşe. Zilele de sărbătoare sunt numeroase; jocurile şi cursele de cai atrag mii de oameni şi vârtejul freamătului şi al plăcerii îi distrage de la îndeplinirea datoriilor serioase ale vieţii. Banii care ar fi trebuit folosiţi în scopuri mai bune - de multe ori puţinii bani ai celor săraci - sunt irosiţi pentru distracţii. - FE 422
137:14 __________
137:15 Călăuziţi de principii
137:16 Mulţi oameni se tem atât de mult să nu provoace critici neprietenoase sau bârfe maliţioase, încât se încumetă să nu urmeze principiile în acţiunile lor. Ei nu îndrăznesc să se identifice cu cei ce-L urmează pe deplin pe Hristos. Ei doresc să se conformeze obiceiurilor lumeşti şi să-şi asigure aprobarea celor din lume. Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi "ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune". - RH, 29 noiembrie 1887
137:17 SECŢIUNEA a XIV-a
137:18 Relaţii sociale
137:19 Creştinismul ajunge în legătură cu lumea prin relaţiile sociale. Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească de asemenea lumină pe cărarea celor care nu cunosc calea cea mai bună. Influenţa socială sfinţită de Duhul lui Hristos trebuie cultivată pentru a aduce suflete la Mântuitorul. - MH 496