134:1 Cap. 132 - Reuniuni sociale
134:2 Reuniunile pentru întreţinerea relaţiilor sociale sunt benefice, profitabile şi constructive atunci când în inimile celor ce participă la astfel de întruniri străluceşte dragostea lui Dumnezeu; când se întâlnesc să schimbe păreri şi să-şi împărtăşească gândurile privitoare la Cuvântul lui Dumnezeu sau când se gândesc la metode de a promova lucrarea Sa şi de a face bine semenilor lor. Atunci când Spiritul Sfânt este considerat un oaspete binevenit la aceste întâlniri şi când nu este rostit nici un cuvânt care să-L îndurereze şi să-L îndepărteze, Dumnezeu este onorat, iar cei ce se întâlnesc sunt învioraţi, revigoraţi şi întăriţi.
134:3 Există însă şi reuniuni sociale care au un caracter diferit, la care mândria afişată în exterior, ilaritatea şi frivolitatea se întâlnesc mult prea adesea. În dorinţa lor de a se distra, cei care participă la astfel de întâlniri sunt în pericol să-L uite pe Dumnezeu şi atunci se întâmplă lucruri care-i fac să plângă pe îngerii păzitori. Scena plăcerii devine pentru moment paradisul lor. Toţi cedează în faţa ilarităţii deplasate şi veseliei necontrolate. Ochii sclipesc; obrajii se îmbujorează, dar conştiinţa adoarme.
134:4 Descoperirea lipsei de spiritualitate
134:5 Astfel de surse de entuziasm şi inspiraţie nu au origini cereşti. Ele aparţin în întregime acestui pământ. Îngerii privesc cu tristeţe la uitarea celor pentru care Hristos a făcut atât de mult. Atunci când boala şi moartea îi înconjoară pe cei care au trăit pur şi simplu pentru plăcerile egoiste ale sinelui, ei descoperă, prea târziu însă, că nu au ulei în candele şi că sunt complet nepregătiţi pentru sfârşitul existenţei lor.
134:6 Conţinutul conversaţiilor purtate la multe reuniuni sociale dă la iveală preocuparea inimii. Discuţia frivolă, uşoară, vorbele de duh nesăbuite, rostite doar pentru a stârni râsete, nu-L reprezintă corect pe Hristos. Cei care le pronunţă nu vor fi dispuşi să se confrunte cu înregistrarea lor din ceruri. Impresia lăsată de o astfel de atitudine asupra ascultătorilor este greşită şi reflectă o imagine distorsionată a lui Isus. Tinerii să-şi cântărească bine cuvintele, pentru că din ele vor fi găsiţi nevinovaţi sau vor fi condamnaţi. Nu uitaţi că Isus este alături de voi oriunde aţi merge, văzând faptele şi ascultând cuvintele voastre. V-aţi ruşina să-L auziţi vorbindu-vă şi ascultându-vă conversaţiile?...
134:7 Acel simplu creştin care ia parte la distracţii lumeşti se află pe un teren minat. El a părăsit tărâmul alimentat de atmosfera vitală a cerului şi a plonjat într-un mediu în care atmosfera este întunecată de praf şi ceaţă. De cele mai multe ori, petrecerile şi întrunirile care au ca obiect distracţia sunt o insultă la adresa religiei lui Hristos.
134:8 Acela care păstrează însă legătura cu Dumnezeu nu poate participa din inimă la astfel de manifestări. Cuvintele pe care le aude nu sunt potrivite pentru el, pentru că nu reprezintă limbajul Canaanului. Cei care le rostesc nu dovedesc că înalţă cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu în inimile lor.
134:9 Influenţe subtile
134:10 Cei care au un caracter şi o experienţă religioasă superficiale sunt gata imediat să se alăture celor ce se adună pentru plăceri şi amuzament şi atitudinea şi influenţa lor atrage şi pe alţii. Uneori tinerii şi tinerele care încearcă să fie
134:11 creştini conform Bibliei sunt presaţi şi convinşi să ia parte la petreceri. Nefiind dispuşi să fie consideraţi ciudaţi şi solitari, refuzând izolarea şi înclinaţi să urmeze exemplul altora, ei se lasă influenţaţi de cei care n-au simţit poate niciodată atingerea divină în minţile şi inimile lor. Dacă s-ar fi raportat - rugându-se stăruitor - la standardul divin pentru a învăţa ce a spus Hristos cu privire la roadele pe care ar trebui să le dea un "pom" creştin, ei ar fi realizat că aceste distracţii sunt adevărate banchete, menite să împiedice sufletul de a accepta invitaţia la masa nunţii Mielului.
134:12 Se întâmplă uneori ca, prin frecventarea unor astfel de locuri, tinerii care au fost instruiţi şi călăuziţi cu atenţie pe calea Domnului să fie atraşi de farmecul influenţei omeneşti şi să se ataşeze de cei care au o educaţie şi o pregătire lumeşti. Ei se vând singuri unei robii pe viaţă cu persoane care nu sunt împodobite cu un spirit asemenea lui Hristos. Cei care ÎL iubesc şi Îl slujesc cu adevărat pe Dumnezeu se vor teme să coboare la nivelul lumii, să aleagă compania celor ce nu L-au întronat pe Hristos în inimile lor. Ei vor lua o poziţie curajoasă şi fermă pentru Hristos, chiar dacă aceasta ar însemna o viaţă de lepădare şi sacrificiu de sine din partea lor.
134:13 Antidotul pentru frivolitate
134:14 Hristos a trăit o viaţă de încercări şi sacrificii pentru noi. Putem noi oare să refuzăm să-I aparţinem? Ispăşirea Sa, precum şi îndreptăţirea, desăvârşirea pe care El aşteaptă să ne-o dea nu reprezintă suficiente subiecte care să ne ocupe mintea? Dacă tinerii ar scoate din tezaurele Bibliei comorile pe care aceasta le conţine, dacă
134:15 ar medita la iertarea, pacea şi îndreptăţirea veşnică pe care le aduce cu sine comoara lepădării de sine, n-ar mai simţi nici o dorinţă pentru un entuziasm sau pentru o distracţie îndoielnică.
134:16 Hristos este plin de bucurie când gândurile tinerilor sunt preocupate de aspectele măreţe şi înălţătoare ale mântuirii. El intră în inimile tuturor ca un oaspete aşteptat, umplându-le cu pace şi bucurie. Iar dragostea lui Hristos în inimă este "un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică" (Ioan 4,14). Cei care au această dragoste vor fi încântaţi să vorbească despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc.
134:17 Dumnezeul cel veşnic a trasat o linie de demarcaţie între cel sfânt şi cel păcătos, între cel pocăit şi cel ce nu este convertit. Cele două categorii nu se amestecă între ele, asemenea culorilor curcubeului, ci sunt la fel de diferite ca miezul zilei de miezul nopţii. Oamenii lui Dumnezeu nu pot intra în siguranţă în asocieri strânse cu cei care cunosc adevărul, dar nu-l practică. Vorbind despre anumite fapte ale fiilor săi, pe care el le-a privit cu groază, patriarhul Iacov a exclamat: "Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor" (Genesa 49,6). El simţea că onoarea Lui ar fi compromisă dacă s-ar asocia cu cei păcătoşi în faptele lor. El a tras un semnal de alarmă, avertizându-ne să evităm legăturile greşite şi cu atât mai mult unirea cu răul. Prin apostolul Pavel, Spiritul Sfânt dă acelaşi avertisment: "Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire" (Efeseni 5,4). - The Youth's Instructor, 4 februarie 1897
134:18 Reuniuni sociale permise
134:19 Talentul de a influenţa trebuie preţuit cu sfinţenie şi folosit în scopul de a aduce suflete la Hristos. Tinerii şi tinerele n-ar trebui să considere că sporturile pe care le practică, petrecerile şi distracţiile muzicale, organizate conform obiceiurilor lumii, sunt acceptate în ochii lui Hristos.
134:20 Mi-a fost dată lumina - în repetate rânduri - că toate întrunirile noastre ar trebui să fie caracterizate de o influenţă religioasă pregnantă. Dacă tinerii noştri se vor aduna pentru a citi şi înţelege Scripturile, întrebându-se fiecare: "Ce ar trebui să fac pentru a avea viaţa veşnică?" şi s-ar aşeza apoi laolaltă de partea adevărului, Domnul Isus ar revărsa binecuvântarea Sa în inimile lor.
134:21 O, dacă fiecare membru al bisericii, fiecare lucrător dinn instituţiile noastre ar putea realiza că această viaţă este o şcoală, în care ne pregătim pentru a fi examinaţi de Dumnezeul cerurilor privitor la puritatea, curăţia gândurilor şi altruismul acţiunilor noastre! Fiecare vorbă, fiecare faptă şi fiecare gând sunt înregistrate în cărţile din ceruri...
134:22 Prin întâietatea şi puterea adevărului trebuie să fim sfinţiţi şi ridicaţi la adevărata demnitate a standardului aflat înaintea lumii. Calea Domnului poate fi învăţată numai prin cea mai atentă şi grijulie ascultare de Cuvântul Său. Studiaţi Cuvântul! - The Youth's Instructor, 14 august 1906