132:5 doar cu numele nu înseamnă nimic. Numele sunt înscrise în cărţile bisericii de pe pământ, dar nu în cartea vieţii. Am văzut că nu este nici măcar unul din douăzeci de tineri care să ştie din experienţă ce este religia. Ei îşi slujesc lor înşişi şi, cu toate acestea, pretind că sunt slujitori ai lui Hristos; iar dacă vraja care i-a cuprins nu este îndepărtată, îşi vor da seama în curând că vor avea soarta păcătosului. În ce priveşte tăgăduirea de sine sau sacrificiul pentru adevăr, ei au găsit o cale mai uşoară. În ce priveşte plânsul cu lacrimi şi strigăte puternice către Dumnezeu pentru harul Său îndurător şi putere de la El, ca să se împotrivească ispitirilor lui Satana, ei au socotit că este inutil să fie atât de serioşi şi zeloşi; ei se pot descurca bine şi fără acestea. Domnul Hristos, Regele slavei, Se ducea adesea singur în munţi şi în locuri singuratice, pentru a-Şi vărsa sufletul în rugăciune înaintea Tatălui Său; însă omul păcătos, care nu are putere, gândeşte că poate trăi fără atât de multă rugăciune. - T1 503 - 505