13:1 Cap. 11 - Caracterul conflictului
13:2 Voinţa omului este agresivă şi se străduieşte constant să subordoneze toate lucrurile scopului său. Dacă s-a înscris de partea lui Dumnezeu şi a binelui, roadele Duhului Sfânt vor apărea în viaţa lui şi Dumnezeu a stabilit "glorie, onoare şi pace fiecărui om care a lucrat bine".
13:3 Când i se permite, Satana modelează voinţa şi o foloseşte pentru a-şi atinge scopurile. El infiltrează teoriile necredinţei şi ridică inima omului la război împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Cu eforturi perseverente, el caută să le inspire oamenilor propriile sale energii de ură şi antagonism faţă de Dumnezeu şi de a-i aduce in opoziţie cu cererile cerului precum şi cu acţiunile Spiritului Sfânt. El înrolează sub stindardul său toţi agenţii răului şi-i aduce pe câmpul de luptă sub comanda sa pentru a opune răul binelui.
13:4 Chemaţi să ne opunem puterilor răului
13:5 Satana lucrează să-L detroneze pe Dumnezeu din inimă şi să modeleze natura umană după propria sa imagine deformată. El promovează toate tendinţele negative, trezind pasiuni şi ambiţii nesfinte. El declară: toată această putere, aceste onoruri, bogăţii şi plăceri păcătoase vi le voi da; dar condiţiile lui sunt: renunţarea la integritate şi o conştiinţă docilă. Astfel, el degradează calităţile umane şi le aduce în captivitatea păcatului.
13:6 Dumnezeu îi cheamă pe oameni să se opună puterilor răului. El spune: "Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii."
13:7 Viaţa de credinţă este o stare de război. "Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti." În acest conflict - îndreptăţire contra neîndreptăţire -, putem avea succes numai prin ajutor divin. Natura noastră mărginită trebuie adusă în subordonare faţă de voinţa Celui infinit; umanul trebuie unit cu divinul. Aceasta va aduce Spiritul Sfânt în ajutorul nostru şi fiecare biruinţă va tinde spre redobândirea proprietăţii cumpărate de Dumnezeu, la restaurarea imaginii Sale în sufletul omenesc.
13:8 Ajutorul Spiritului Sfânt
13:9 Domnul Isus acţionează prin intermediul Spiritului Sfânt, pentru că acesta este reprezentantul Său. Prin Spiritul Sfânt, El insuflă sufletului viaţă spirituală, îndreptând energiile spre bine, curăţind sufletul de poluare morală şi făcându-l potrivit pentru Împărăţia Sa. Isus are multe binecuvântări de dat şi daruri bogate de împărţit printre oameni. El este minunatul Stăpânitor, infinit în înţelepciune şi putere; şi dacă vom ajunge să recunoaştem puterea Spiritului Sfânt şi vom admite să fim modelaţi de El, vom rămâne definitiv şi în întregime în El. Ce gând este acesta! "Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri." Inima umană nu va cunoaşte
13:10 în nici un caz fericirea până când nu se va supune modelării de către Duhul Sfânt. Duhul Sfânt aduce sufletul reînnoit în conformitate cu modelul dat de Isus Hristos. Prin influenţa Duhului Sfânt, duşmănia împotriva lui Dumnezeu e transformată în credinţă şi iubire, iar mândria, în umilinţă. Sufletul percepe frumuseţea adevărului şi Hristos este onorat prin desăvârşire şi perfecţiune de caracter. O dată ce aceste schimbări sunt efectuate, îngerii izbucnesc în cântece pline de bucurie şi exaltare şi Dumnezeu şi Hristos Se bucură uitându-Se la sufletele modelate după asemănarea divină...
13:11 Preţul victoriei
13:12 Lupta dintre bine şi rău nu este mai puţin feroce decât a fost în zilele Mântuitorului. Cărarea spre cer nu e mai netedă acum decât era atunci. Toate păcatele noastre trebuie date deoparte. Orice plăcere îngăduită, care împiedică progresul nostru spiritual, trebuie eliminată. Ochiul şi mâna dreaptă trebuie sacrificate, dacă ne îndeamnă să păcătuim. Suntem dispuşi să renunţăm la propria noastră înţelepciune şi să primim Împărăţia cerului asemeni unui prunc? Suntem dispuşi să ne despărţim de îndreptăţirea prin noi înşine? Suntem gata să sacrificăm aprobarea oamenilor? Premiul, câştigul vieţii veşnice, este de o valoare inestimabilă. Suntem dispuşi să spunem "bun-venit" ajutorului dat de Duhul Sfânt şi să cooperăm cu el depunând mai departe eforturi şi făcând sacrificii proporţional cu valoarea obiectului ce reprezintă câştigul pe care-l putem obţine - viaţa veşnică? - RH, 10 februarie 1903