129:1 Cap. 127 - Distracţii periculoase pentru tineri
129:2 Dorinţa de senzaţii şi distracţie este o ispită şi o capcană pentru poporul lui Dumnezeu şi mai ales pentru tineri. Satana pregăteşte întotdeauna ademeniri pentru a distrage minţile de la solemna lucrare de pregătire pentru viitorul apropiat. Prin agenţii lumeşti, el menţine o stare de continuă excitaţie, care să-i poarte pe cei imprudenţi spre plăcerile trecătoare.Sunt spectacole, lecturi şi o nesfârşită varietate de distracţii menite să îi ducă la iubirea lumescului. Prin această unire cu lumea, credinţa este slăbită.
129:3 Satana este un lucrător asiduu, un meseriaş şi un duşman de moarte. Ori de câte ori este rostit un cuvânt neglijent, fie de măgulire, fie de determinare a tânărului să privească un păcat cu mai puţină reticenţă, el profită de ocazie şi hrăneşte sămânţa răului, pentru a putea prinde rădăcină şi pentru a aduce un rod nefast. El este un înşelător în toată puterea cuvântului, un iscusit seducător. El are multe plase fin ţesute, inofensive în aparenţă, dar care sunt pregătite cu măiestrie ca să-i prindă în mreje pe cei tineri şi imprudenţi. Mintea obişnuită tinde spre plăcere şi satisfacerea de sine. Politica lui Satana este umplerea minţii cu dorinţa după distracţiile lumeşti, ca să nu mai poată fi timp pentru întrebarea: "Cum stau cu sufletul meu?"
129:4 Un veac nefast
129:5 Trăim într-un veac nefast pentru tineri. Influenţa predominantă în societate este în favoarea îngăduinţei tinerilor de a urma înclinaţia firească a
129:6 minţii lor. Dacă unii copii sunt foarte răi, părinţii se liniştesc, spunând că, atunci când vor fi mai mari şi vor judeca, aceştia vor părăsi obiceiurile rele şi vor deveni bărbaţi şi femei de nădejde. Ce eroare! Ani de zile, ei permit duşmanului să semene în grădina inimii şi lasă ca principii greşite să crească şi să se întărească, părând a nu sesiza pericolele ascunse şi sfârşitul tragic al drumului ce li se pare că este calea fericirii. În multe cazuri, toată strădania depusă ulterior pentru aceşti tineri nu va duce la nici un rezultat.
129:7 În general, standardul sfinţeniei este coborât printre cei ce se declară creştini şi este greu pentru tineri să reziste influenţelor lumeşti, încurajate de mulţi dintre membri ai bisericii. Majoritatea creştinilor doar cu numele, în vreme ce pretind că trăiesc pentru Hristos, trăiesc de fapt pentru lume.Ei nu discern superioritatea absolută a lucrurilor cereşti şi, prin urmare, nu pot să le iubească cu adevărat. Mulţi se declară creştini, deoarece creştinismul este considerat onorabil. Ei nu realizează că adevăratul creştinism înseamnă puterea crucii şi astfel religia lor are o mică putere în a-I reţine de la plăcerile lumeşti.
129:8 Unii pot merge în sălile de dans, dedându-se la toate distracţiile de acolo. Alţii nu pot merge chiar atât de departe, dar pot participa totuşi la reuniuni mondene, picnicuri, spectacole şi alte prilejuri de distracţii lumeşti. Este posibil ca până şi cel mai pătrunzător ochi să nu reuşească să descopere vreo diferenţă între ei şi necredincioşi.
129:9 În actuala stare a societăţii, nu este o sarcină uşoară
129:10 pentru părinţi aceea de a-şi ţine în frâu copiii şi de a-i educa potrivit regulii biblice a dreptăţii. De multe ori, copiii nu suportă restricţiile şi doresc să aibă propria lor cale şi să meargă după placul lor. Îndeosebi între 10 şi 18 ani, ei sunt înclinaţi să creadă că nu este nimic rău dacă merg la întrunirile lumeşti ale colegilor lor. Dar părinţii creştini, cu experienţă, pot vedea pericolul. Ei cunosc caracteristicile particulare ale copiilor lor şi influenţa acestor lucruri asupra minţii lor şi, din dorinţa de a-i şti mântuiţi, îi vor ţine departe de aceste distracţii degradante.
129:11 Ce povară se ia de pe inima părinţilor grijulii şi credincioşi atunci când copiii hotărăsc singuri să renunţe la plăcerile lumii şi să devină urmaşi ai lui Hristos! Dar nici atunci grija şi lucrarea lor nu trebuie să se oprească, pentru că aceşti tineri tocmai au început serios să lupte împotriva păcatului şi împotriva relelor inimii fireşti şi au nevoie în mod deosebit de sfatul şi asistenţa părinţilor lor.
129:12 Un timp de încercare pentru tineri
129:13 Tinerii păzitori ai Sabatului, care s-au lăsat seduşi de influenţa lumii, vor fi probaţi şi verificaţi. Primejdiile zilelor din urmă planează asupra noastră şi înaintea tinerilor stă o încercare pe care mulţi nu au anticipat-o. Ei vor fi puşi în situaţii grele şi atunci puritatea credinţei lor va fi dovedită. Ei declară că-L aşteaptă pe Fiul omului, dar unii dintre ei au fost un exemplu rău pentru necredincioşi. Ei n-au fost dispuşi
129:14 să renunţe la lume, ci s-au unit cu lumea, participând la picnicuri şi la alte întâlniri pentru plăceri, amăgindu-se că se angajează în distracţii nevinovate. Dar tocmai aceste îngăduinţe îi despart de Dumnezeu şi-i fac fii ai lumii. Unii înclină constant spre lume. Vederile şi simţămintele lor se împacă mult mai bine cu spiritul lumii decât cu cel al lui Hristos. Este perfect normal ca ei să prefere compania acelora al căror spirit va fi mai în asentimentul spiritului lor. Şi aceşti tineri au prea multă influenţă în poporul lui Dumnezeu. Ei sunt părtaşi cu poporul şi au un nume în acest popor, dar sunt o pricină pentru necredincioşi şi pentru cei slabi şi neconsacraţi din biserică. În această vreme de încercare, ei fie vor fi pe de-a-ntregul convertiţi, fie vor trece de partea lumii, pentru a-şi primi răsplata împreună cu cei lumeşti.
129:15 Căutătorul de plăceri nu este considerat de Dumnezeu ca un urmaş al Său. Numai aceia care sunt tăgăduitori de sine şi care trăiesc sobru, smerit şi sfânt sunt adevăraţi urmaşi ai lui Isus. Şi ei nu pot să se bucure de conversaţia uşoară şi goală a iubitorului acestei lumi.
129:16 Despărţire de lume
129:17 Adevăraţii urmaşi ai lui Hristos vor avea de făcut sacrificii. Ei vor ocoli locurile lumeşti, de distracţie, pentru că acolo nu-L găsesc pe Isus şi nici nu întâlnesc o influenţă care să-i facă mai sfinţi şi să crească în har. Ascultarea
129:18 de Cuvântul lui Dumnezeu îi va face să se îndepărteze de toate aceste lucruri.
129:19 "Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte" (Mat. 7,20), a spus Mântuitorul. Toţi adevăraţii urmaşi ai lui Hristos aduc roada slavei Sale. Viaţa lor confirmă faptul că o bună lucrare a fost făcută în ei prin Duhul lui Dumnezeu, iar roada lor este sfinţenia. Vieţile lor sunt curate şi înnobilate. Faptele bune sunt roada adevăratei lor sfinţenii, iar cei ce nu aduc o astfel de roadă dovedesc că nu au experienţă în lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu sunt în Viţă. Isus spunea: "Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic" (Ioan 15, 4-5).
129:20 Aceia care vor să fie urmaşi ai adevăratului Dumnezeu trebuie să renunţe la orice idol. Isus i-a spus învăţătorului Legii: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă" (Matei 22,37-38). Primele patru precepte ale Decalogului nu admit nici o depărtarte a sentimentelor noastre de Dumnezeu. Şi nimic nu trebuie să divizeze suprema noastră bucurie în El. Nu putem înainta în experienţa creştină până ce nu îndepărtăm tot ce ne desparte de Dumnezeu.
129:21 Marea Căpetenie a bisericii, Cel care Şi-a ales poporul din această lume, îi cere acestui popor să se despartă de lume.
129:22 A-l iubi pe Dumnezeu şi a păzi poruncile Sale este foarte departe de iubirea plăcerilor şi prieteniilor lumii. Nu există o bună înţelegere între Hristos şi Baal.
129:23 Făgăduinţe pentru tineri
129:24 Tinerii care-L urmează pe Hristos au de purtat un război; ei au de dus o cruce zilnică, în ieşirea din lume şi în imitarea vieţii lui Hristos. Dar sunt multe făgăduinţe preţioase pentru cei care-L caută de timpuriu pe Mântuitorul. "Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc şi cei ce Mă caută cu tot dinadinsul Mă găsesc", le spune înţelepciunea fiilor oamenilor (Prov. 8,17).
129:25 "De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră" (1 Petru 1,13-15). "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune" (Tit 2,11-14). - CT 325 - 330