127:1 Cap. 125 - Dragostea de plăceri lumeşti
127:2 Este un lucru alarmant că dragostea de lume predomină în minţile celor ce reprezintă tinerii. Mulţi se comportă ca şi cum preţioasele ore de încercare, când harul mai întârzie, ar fi o vacanţă minunată şi că ei au fost lăsaţi în lume numai pentru propria lor distracţie, pentru a satisface o permanentă dorinţă şi necesitate de exaltare. Ei îşi găsesc plăcerile în lume şi în lucrurile din lume şi sunt străini de Tatăl şi de harul Spiritului Sfânt. Mulţi sunt necugetaţi în conversaţiile lor. Ei preferă să uite că din cuvintele lor vor fi achitaţi sau condamnaţi. Dumnezeu este dezonorat de discuţiile şi râsetele frivole, goale şi deşarte care caracterizează viaţa multora dintre tinerii noştri...
127:3 Satana face eforturi speciale pentru a conduce pe astfel de tineri să găsească fericirea în distracţii lumeşti şi să se justifice, străduindu-se să demonstreze că aceste distracţii sunt nevinovate, inocente şi chiar importante pentru sănătate. El prezintă cărarea sfinţeniei ca fiind grea, dificilă, în timp ce cărările plăcerilor lumeşti sunt presărate cu flori.
127:4 Satana împodobeşte lumea şi plăcerile ei în culori false, amăgitoare şi măgulitoare, prezentându-le înaintea tinerilor. Dar plăcerile acestui pământ vor ajunge în curând la un sfârşit şi atunci ceea ce ai semănat acum va trebui să seceri în acea zi. Sunt atracţiile, abilităţile şi talentele personale prea valoroase pentru a le dedica lui Dumnezeu, Creatorul nostru, El, care veghează asupra noastră în orice moment? Sunt calificările noastre prea preţioase pentru a le preda lui Dumnezeu?
127:5 Calea înţelepciunii
127:6 Tinerii susţin adesea că ei au nevoie de ceva care să îi anime şi care să le schimbe mintea. Speranţa creştină este exact ceea ce au ei nevoie. Religia se va dovedi pentru credincios o îmbărbătare, un ghid sigur către fântâna adevăratei fericiri. Tinerii ar trebui să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, dedicându-se meditaţiei şi rugăciunii. Vor descoperi că momentele lor libere nu pot fi mai bine folosite decât făcând aceasta. "Căile ei -ale înţelepciunii - sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice".
127:7 Pavel îi îndemna pe tineri - scriindu-i lui Tit - la cumpătare: "Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi, şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, şi să nu poată să spună nimic rău de noi".
127:8 Îi sfătuiesc pe tineri, de dragul sufletului lor, să dea atenţie îndemnurilor apostolului. Toate aceste instrucţiuni, avertizări şi reproşuri preţioase vor fi o mireasmă de viaţă spre viaţă sau de moarte spre moarte.
127:9 Tinerii sunt în mod natural înclinaţi să creadă că nu se aşteaptă de la ei multă responsabilitate, purtare de grijă sau purtare de poveri. Dar asupra fiecăruia planează obligaţia de a atinge standardul Bibliei. Lumina care străluceşte înainte, cu privilegii şi oportunităţi, în lucrarea de predicare a Cuvântului, în povăţuiri, avertizări şi reproşuri, va perfecţiona caracterul sau va condamna nepăsarea. Această lumină trebuie preţuită atât de către tineri, cât şi de bătrâni. Cine sunt cei care vor lua acum atitudine pentru Dumnezeu, hotărâţi să pună slujirea Lui pe primul loc în vieţile lor? Cine vor fi purtătorii de poveri?
127:10 "Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale." Isus doreşte slujirea celor asupra cărora este revărsată roua tinereţii. El doreşte ca ei să fie moştenitorii veşniciei. Ei pot creşte la o bărbăţie, maturitate nobilă, cu toate că poluarea morală abundă astfel, încât corupe atât de mulţi tineri chiar de la o vârstă fragedă. Ei pot fi liberi în Hristos, copii ai luminii, şi nu ai întunericului.
127:11 Dumnezeu cheamă pe fiecare tânăr şi tânără să renunţe la fiecare obicei rău, să fie sârguincioşi în muncă, înflăcăraţi în spirit, slujindu-L pe Domnul. Nu este bine ca ei să rămână în necunoştinţă, fără să facă nici un efort pentru a birui obiceiurile rele şi pentru a-şi îmbunătăţi comportamentul. Sinceritatea rugăciunilor lor va fi dovedită de vigoarea efortului pe care-l fac de a se supune lui Dumnezeu şi poruncilor Sale. La fiecare pas, pot renunţa la obiceiuri şi asocieri periculoase, crezând că Domnul, prin puterea Spiritului Său, le va da putere să biruie.
127:12 Credincioşie în lucruri mărunte
127:13 Eforturile individuale, constante şi unite vor fi recompensate de succes. Cei ce doresc să facă mult bine în lumea noastră trebuie să fie dispuşi să facă acest lucru în maniera lui Dumnezeu, îndeplinind cele mai mărunte treburi. Cel care doreşte să atingă înălţimile cele mai semeţe ale izbânzii făcând lucruri minunate, extraordinare, nu va reuşi să facă nimic.
127:14 Progresul sigur într-o lucrare bună, prin repetarea frecventă a unui gen de serviciu făcut cu credincioşie, este mai valoros înaintea lui Dumnezeu decât aducerea la îndeplinire a unei lucrări măreţe, şi tinerii vor câştiga un raport favorabil, dând forţă şi personalitate eforturilor lor...
127:15 Tinerii pot face mult bine în lucrarea de salvare a sufletelor. Dumnezeu îi consideră responsabili de modul în care îşi folosesc talentele încredinţate lor. Cei ce pretind a fi fii şi fiice ai lui Dumnezeu să ţintească spre un standard înalt. Ei să-şi folosească fiecare talent cu care i-a înzestrat Dumnezeu. - The Youth's Instructor, 1 ianuarie 1907
127:16 Dorinţe neîmplinite
127:17 Aspiraţia continuă pentru distracţii provocatoare de plăceri relevă dorinţele înflăcărate ale sufletului. Dar cei ce beau din această fântână a plăcerilor lumeşti vor descoperi că sufletul lor însetat nu este încă satisfăcut. Ei sunt înşelaţi şi greşesc, confundând euforia cu fericirea, şi când entuziasmul încetează, mulţi se scufundă în mâhnire şi chiar disperare. O, ce nebunie, ce prostie să abandoneze "Fântâna apelor vii" pentru "cisternele sparte" ale plăcerilor lumeşti! - FE 422
127:18 Ocazii de a mărturisi
127:19 Dacă într-adevăr Îi aparţii lui Hristos, vei avea ocazia să mărturiseşti Numele Lui. Vei fi invitat să-ţi însoţeşti prietenii în locuri de amuzament şi astfel vei avea ocazia să-L mărturiseşti pe Dumnezeul tău. Dacă eşti cu adevărat al lui Hristos, atunci nu vei încerca să formulezi scuze pentru faptul că nu-i însoţeşti, ci le vei declara cu modestie, dar şi cu fermitate, că eşti un copil al lui Dumnezeu şi că principiile tale nu-ţi permit să mergi nici măcar o dată într-un loc unde nu poţi să-L inviţi şi pe Isus cu tine. - The Youth's Instructor, 4 mai 1893