126:1 Cap. 124 - Valoarea recreaţiei
126:2 Creştinii ar trebui să fie cei mai plini de voioşie şi fericiţi oameni care trăiesc. Ei ar trebui să fie conştienţi că Dumnezeu este tatăl şi prietenul lor veşnic.
126:3 Dar mulţi aşa-zişi creştini nu dau o mărturie corectă despre religia creştină. Ei par întunecaţi, ca şi când ar sta sub un nor. Adesea, ei vorbesc de marile sacrificii pe care le-au făcut pentru a deveni creştini. Ei apelează la cei ce nu L-au acceptat pe Hristos, arătându-le prin propriul exemplu şi prin conversaţia lor că ar trebui să renunţe la orice ar putea face viaţa plăcută şi plină de bucurie. Ei aruncă un văl întunecat peste binecuvântata speranţă creştină. Impresia pe care o lasă ei este că cererile lui Dumnezeu reprezintă o povară chiar şi pentru un suflet dispus şi că tot ceea ce oferă plăcere sau încântă gustul trebuie sacrificat.
126:4 Nu ezităm să spunem că astfel de pretinşi creştini nu trăiesc şi nu transmit o învăţătură autentică. Dumnezeu este dragoste, cei ce sălăşluiesc în El rămân în dragoste. Toţi cei care într-adevăr s-au familiarizat - prin cunoaştere venită prin experimentare - cu compania plină de dragoste şi tandreţe a Tatălui nostru ceresc vor răspândi lumină şi bucurie oriunde s-ar afla. Prezenţa şi influenţa lor vor fi pentru tovarăşii lor ca mireasma unor flori parfumate, pentru că ei sunt uniţi cu Dumnezeu şi cu cerul, iar frumuseţea crescută a cerului este transmisă prin ei tuturor celor care sunt atraşi de influenţa lor. Aceasta îi face
126:5 să fie lumina lumii şi sarea pământului. Ei sunt într-adevăr savoarea vieţii în viaţă şi a morţii în moarte.
126:6 Recreerea creştină
126:7 Este privilegiul şi datoria creştinilor să caute să-şi împrospăteze spiritele şi să-şi învioreze trupurile printr-o recreere inocentă, în scopul de a folosi puterile lor fizice şi mintale pentru slava lui Dumnezeu. Momentele noastre de recreere n-ar trebui să fie scene de veselie fără sens, luând forme absurde. Putem să le organizăm de aşa manieră, încât cei cu care ne însoţim să beneficieze, să se înalţe şi astfel să ne calificăm pe noi, dar şi pe ei pentru a îndeplini cât mai bine îndatoririle transmise nouă ca şi creştini.
126:8 Nu putem fi scuzaţi înaintea lui Dumnezeu dacă ne angajăm în distracţii care au tendinţa de a ne transforma în persoane nepotrivite pentru îndeplinirea credincioasă a îndatoririlor obişnuite ale vieţii şi astfel micşorându-ne dorinţa de contemplare a lui Dumnezeu şi a lucrurilor cereşti. Religia lui Hristos este înviorătoare şi elevatoare în influenţa sa. Este mai presus de orice, mai presus de glume şi bătăi de joc fără sens, de discuţii goale de conţinut şi frivole. În toate perioadele noastre de recreere trebuie să adunăm de la Sursa divină de putere un curaj şi o tărie proaspete, astfel încât să putem să înălţăm mai cu succes vieţile noastre către curăţie, adevărata bunătate şi sfinţire.
126:9 Dragostea de frumos
126:10 Chiar şi Dumnezeul cel mare este un iubitor al frumosului. El ne-a dat dovada de netăgăduit a acestui fapt prin lucrarea mâinilor Sale. El a sădit pentru primii noştri părinţi o grădină minunată în Eden. Copaci falnici din fiecare soi
126:11 au fost făcuţi să crească din pământ atât pentru utilitate, cât şi pentru decor. Au fost plămădite flori frumoase, de o drăgălăşenie rară, de diferite culori şi nuanţe, parfumând aerul. Păsări cântătoare, pline de voioşie, de un colorit variat, ciripeau cu putere cântece de veselie, spre lauda Creatorului lor. A fost planul lui Dumnezeu ca omul să-şi găsească fericirea prin angajarea aspiraţiilor sale în lucrurile pe care El li le-a oferit şi ca dorinţele sale să poată fi satisfăcute de fructele pomilor din grădină.
126:12 Dumnezeu, care a făcut Edenul - căminul primilor noştri părinţi - atât de uimitor de plăcut, ne-a dăruit de asemenea copacii maiestuoşi, florile frumoase şi tot ce este necesar şi plăcut pentru fericirea noastră. Ne-a dat aceste semne ale dragostei Sale, pentru ca noi să putem avea păreri corecte privind caracterul Său.
126:13 El a implantat în inimile copiilor Săi dragostea de frumos. Dar această dragoste a fost pervertită de mulţi. Avantajele şi frumuseţile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră au devenit idolii noştri, în timp ce gloriosul lor Dătător a fost dat uitării. Ar trebui să recunoaştem dragostea lui Dumnezeu faţă de noi în toate lucrările creaţiei Sale şi inimile noastre ar trebui să răspundă acestor dovezi ale dragostei Sale, predându-I lui Dumnezeu din toată inima cele mai bune şi sfinte sentimente ale noastre.
126:14 Maestrul-artist
126:15 Dumnezeu ne-a înconjurat cu decoruri naturale pline de furmuseţe, pentru a atrage şi interesa mintea noastră. Planul Său este ca noi să asociem gloria naturii cu caracterul Său. Dacă vom studia cu credincioşie cartea naturii, vom găsi în ea o sursă abundentă pentru contemplarea dragostei şi puterii infinite a lui Dumnezeu.
126:16 Mulţi laudă îndemânarea artistului, care produce picturi frumoase pe pânze. Mii de oameni îşi devotează toate puterile firii în slujba artei şi totuşi cât de puţin pot ilustra aceştia lucrurile din natură. Arta nu va putea niciodată atinge perfecţiunea văzută în natură. Mulţi pretinşi creştini cad în extaz în faţa unui tablou ce conţine un apus de soare. Ei aduc închinare îndemânării artistului, dar trec cu indiferenţă pe lângă un apus de soare măreţ, autentic, deşi au privilegiul să-l admire în fiecare seară înnorată.
126:17 De unde are artistul modelul? Din natură. Dar Maestrul artiştilor a pictat pe cerul mişcător tablouri schimbătoare în funcţie de poziţia soarelui. El a nuanţat şi a înfrumuseţat cerurile cu auriu, argintiu şi purpuriu, astfel ca, atunci când porţile înaltului vor fi deschise, să putem avea înaintea ochilor splendoarea strălucirii Sale şi imaginaţia noastră să ia puţin din această măreţie. Mulţi se întorc nepăsători de la acest tablou finisat în ceruri. Ei nu recunosc puterea şi dragostea infinită a lui Dumnezeu, făcută cunoscută prin frumuseţile văzute în ceruri, dar sunt aproape fermecaţi de vederea şi închinarea la tablouri imperfecte, imitaţii ale Artistului artiştilor. - RH, 25 iulie 1871
126:18 Nepotriviţi pentru a rezista ispitei
126:19 Să nu vă închipuiţi că vă puteţi alipi de plăceri, bucurându-vă în astfel de plăceri de o clipă şi că, în acelaşi timp, puteţi rezista ispitei. - The Signs of the Times, 20 iunie 1900