120:1 Cap. 118 - Îmbrăcămintea şi caracterul
120:2 Domnul Hristos îi prezintă pe urmaşii Săi ca fiind sarea pământului şi lumina lumii. Fără influenţa salvatoare a creştinilor, lumea ar pieri ca urmare a propriei distrugeri şi a corupţiei ce o caracterizează. Priviţi la categoria aşa-zişilor creştini, care sunt descrişi ca fiind nepăsători cu privire la îmbrăcămintea şi persoana lor; pierduţi în tranzacţiile legate de afacerile lor, reprezentaţi de îmbrăcămintea lor; necuviincioşi şi chiar brutali în maniere, având un nivel superficial de conversaţie şi, în acelaşi timp, considerând aceste trăsături josnice ca indicii ale adevăratei umilinţe şi ale vieţii de creştin. Gândiţi-vă; dacă ar fi pe pământ, Mântuitorul ar indica astfel de pretinşi creştini ca fiind sarea pământului şi lumina lumii? Nu, niciodată!
120:3 Creştinii sunt elevaţi în conversaţiile lor şi, deşi consideră ca fiind păcat să consimtă la linguşiri mincinoase, ei sunt politicoşi, amabili şi binevoitori. Cuvintele lor sunt pline de adevăr şi sinceritate. Ei sunt credincioşi în afacerile cu fraţii lor şi cu lumea. În îmbrăcăminte, ei evită excesul şi etalarea; iar hainele lor vor fi simple, nebătătoare la ochi, modeste şi aranjate plăcut şi cu bun-gust. O grijă specială va fi acordată îmbrăcămintei de aşa manieră, încât să arate către sfinţenia Sabatului şi închinarea lui Dumnezeu.
120:4 Linia de demarcaţie dintre o asemenea categorie şi lume va fi prea clară pentru a se putea greşi. Influenţa credincioşilor ar fi de zece ori mai mare, dacă bărbaţii şi
120:5 femeile care acceptă adevărul şi care în trecut au fost nepăsători şi delăsători în obiceiurile lor vor fi atât de cultivaţi şi sfinţiţi prin adevăr, încât să dea pe faţă simplitate în obiceiurile lor, ordine şi bun-gust în îmbrăcăminte. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii şi nu este în nici o măsură mulţumit de neglijenţă, murdărie sau păcat.
120:6 Relaţia cu moda
120:7 Creştinii nu trebui să se martirizeze, făcând din ei o privelişte, îmbrăcându-se atât de diferit de lume, încât oamenii să-i privească fix şi cu uimire. Iar dacă, urmare a conformării lor faţă de credinţa şi datoria lor de a se îmbrăca modest şi sănătos, descoperă că nu sunt la modă, nu trebuie să-şi schimbe hainele pentru a fi la fel cu lumea. Ei ar trebui să manifeste o independenţă nobilă şi curajul moral de a fi corecţi, chiar dacă lumea este altfel. Dacă lumea introduce un gen de îmbrăcăminte modestă, convenabilă şi sănătoasă, în concordanţă cu Biblia, relaţia noastră cu Dumnezeu sau cu lumea nu se va schimba, dacă vom adopta acest fel de îmbrăcăminte. Creştinii ar trebui să-L urmeze pe Hristos şi să-şi adapteze îmbrăcămintea în concordanţă cu Cuvântul Său. Ar trebui să evite extremele. Cu umilinţă, ei ar trebui să urmeze cursul lor, clar trasat înainte, fără a ţine seama de aplauze sau dezaprobare, alipindu-se de ceea ce este bine în baza propriilor sale merite. - RH, 30 ianuarie 1900